Asa s-ar putea rezuma tabloul politic actual, in care sunt angrenati toti actorii politici majori. Presedintele se face ca e preocupat de soarta Parlamentului si, pentru a-l proteja, vrea sa isi dea demisia. Partidele par ca sunt preocupate de Constitutie si, in consecinta, vor sa il suspende pe presedinte. Nici una dintre cele doua actiuni nu va avea loc. Asa incat societatea politica romaneasca este dominata de dezbateri fara consistenta si fara concretete. Oricate sedinte vor fi tinute, oricate calcule vor fi facute, politicienii actioneaza dupa un rationament simplu: decat sa risc sa pierd ceva, mai bine nu fac nimic. Efectul? Presedintele nu isi da demisia inainte de suspendare. El prefera sa astepte un vot parlamentar care nu va veni si ameninta de pe margine. Partidele, de asemenea, nu il vor suspenda pe presedinte, fiindca se tem de minciuna pe care ele insele au creat-o prin „asa-zise” sondaje de opinie.
Ce se mai poate face intr-o tara in care nimeni nu mai crede in sondajele de opinie? Fiindca asa a ajuns Romania, dupa ce timp de peste doi ani s-a distrus institutia sondajului, prin scandaluri nici pana acum clarificate. Sondajele au fost demolate prin gesturi mici, dar constante, la care au contribuit toate partile implicate. Liderii politici obisnuiesc sa intrebe cine este comanditarul unui sondaj pentru a-i ataca mai usor legitimitatea. Tot ei anunta sus si tare ca au contribuit la masluirea sondajelor in trecut. Analistii, la randul lor, fac pe plac politicienilor, acceptand sa introduca si, mai ales, sa mediatizeze intrebari controversate, dubioase metodologic si neacceptate de comunitatea profesionala. Poate ca nu trebuia sa se construiasca mitul puterii netarmurite a unui sondaj, dar politicienii au nevoie de un asemenea instrument in luptele politice proprii. Poate ca nu trebuia ca sociologii sa accepte distrugerea propriei credibilitati dar, prin indiferenta si neimplicare, au lasat ca institutia sondajului sa devina pres. Acum, culegem roadele. Si suntem fortati sa navigam in orb, fiindca datele de sondaj sunt crezute doar de cei care le fac.
Institutul PRO si Data Media au facut ieri public un sondaj de opinie in care evalueaza atitudinea populatiei fata de criza politica actuala. Ma voi opri aici doar la doi indicatori: gradul de multumire personala si parerea fata de scandalul actual. Sase din zece intervievati se declara multumiti de viata lor, in general. Este, daca vreti, una din cele mai bune vesti pe care le putem inregistra cu privire la Romania, in special dupa integrarea europeana.
Fata de luna trecuta, numarul celor multumiti a crescut cu 5%. Exista, in acelasi timp, cam patru romani din zece nemultumiti, dar numarul lor scade. O alta intrebare arata insa ca 97% dintre romani cred ca scena politica romaneasca este dominata de scandal (de mari sau de mici proportii). Spectaculos este ca numarul celor care cred ca e scandal creste in acelasi timp cu numarul celor multumiti de viata lor. Evident, nu exista o legatura de cauzalitate. Gradul de multumire se refera la mult mai multe decat doar la parerea fata de viata politica.
De fapt, urmand argumentatia mai departe, se poate spune ca romanii au preocupari care exced viata politica, interesul pentru aceasta nefiind neaparat prioritar. Perceptia scandalului este mai mare in randul celor care sunt nemultumiti (existand chiar o legatura: cu cat sunt mai nemultumiti de propria viata, cu atat tind sa considere ca scandalul este de mai mari proportii).
Privind aceste cifre, am putea fi tentati sa intrebam de ce starea de neliniste si de scandal nu se regaseste si in evaluarea starii de multumire generala. Fiindca, de fapt, cam asta incearca sa transmita clasa politica propriului sau popor: avem un scandal major; noi suntem preocupati de el (ca dovada, stam toata ziua la televizor sa ii dezbatem dedesubturile); voi, poporul, trebuie sa preluati de la noi aceasta preocupare. Raspunsul poporului este insa ca nu doreste sa accepte aceasta propunere. Are o alta agenda, legata, foarte probabil, de integrarea europeana si de efectele ei directe asupra propriei existente – masurate prin preturi, reguli si obisnuinte noi. Probabil, discutiile detaliate despre scandal ii lasa tot mai indiferenti. Ar prefera sa asiste la dezbateri reale, concrete, cu efecte directe decat sa urmareasca la televizor amanuntele luptelor intestine dintre partide si presedinte.
Dincolo de tendintele generale (care arata ca presedintele scade, ca PNL incepe sa plateasca pentru scoaterea PD de la guvernare si ca PSD este la un moment de rascruce), observam cateva detalii speciale despre electorat. Cei care mizeaza pe cointeresarea populatiei intr-o disputa perceputa drept artificiala (fara ca asta sa insemne ca nu exista efecte) vor gresi. Populatia va refuza sa ia parte la o dezbatere despre nimic, daca aceasta nu ii va fi explicata mai bine si nu ii va fi prezentata ca avand directa legatura cu ea si cu viata ei. Asta inseamna eforturi destul de mari, pe care nici politicienii si nici consilierii lor nu par sa doreasca sa le depuna. Fiindca, intr-o dezbatere reala, o afirmatie precum cea facuta de presedintele Basescu saptamana trecuta, in celebrul sau interviu, conform careia „capitalismul este facut sa genereze sanse egale” ar fi imediat taxata ca ineptie. Si fiindca, daca s-ar discuta despre probleme concrete, legitimitatea unui politician s-ar vedea nu din ce imagine are, ci din ce stie si ce poate el insusi.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
