Intr-un Bucuresti tot mai dominat de vacanta si de inceperea Campionatului European de fotbal, campania electorala tinde sa fie perceputa tot mai mult ca un proces sacaitor, obositor, redundant. Desi partidele au interese mari in joc, pentru cetatenii obisnuiti, care si asa nu au venit in numar foarte mare la vot in primul tur, apropierea unei noi zile de vot tinde sa fie perceputa ca o corvoada. Estimarea mea, facuta in ciuda tuturor analistilor care sugereaza ca miza politica importanta aflata in joc va atrage ca un magnet lumea la urne, este aceea ca participarea la vot nu va fi mult diferita fata de cea din primul tur.
Principala preocupare acum, in aceste conditii, nu este aceea de a extinde propria comunicare spre alte categorii de electorat, ci aceea de aduce din nou la vot pe cei care au votat deja pentru propria oferta. Imediat dupa anuntarea rezultatelor, s-a vazut destul de clar care sunt intentiile celor doi candidati ramasi in lupta. Oprescu a inceput deja sa curteze votantii liberali si social-democrati, sperand ca cei care au venit in primul tur pentru Orban si pentru Diaconescu i se vor alatura. Calculul este corect, fiindca acesti votanti i-ar fi suficienti doctorului pentru a castiga disputa cu Blaga. Dar aici apar mai multe probleme, fiindca propriul calcul este unul strict teoretic. In realitate, votantii PNL nu sunt foarte dispusi sa sustina un candidat social-democrat, chiar daca nu au nici tragere de inima pentru a veni alaturi de Blaga, inamicul lui Orban. In cazul liberalilor, este foarte posibil sa asistam la un grad ridicat de absenteism. De asemenea, in cazul propriilor sustinatori, Oprescu va avea o dificultate in a-i remobiliza. Iar in ceea ce ii priveste pe votantii PSD, este foarte clar ca aici situatia este mai tulbure ca oricand. Un PSD tot mai federalizat, in care niciun jupan de organizatie nu accepta sa fie calcat pe coada de altcineva, este tot mai greu de perceput ca o formatiune unitara, mai ales cand liderul sau accepta fara nici un fel de problema lipsa de disciplina si inconsecventa politica. Vanghelie are interes sa castige la sector, dar nu are interes ca Oprescu sa preia Primaria Capitalei. De asemenea, el nu vrea sa fie perceput in tara drept principala piedica a lui Oprescu, ceea ce il va face sa iasa cat mai mult in fata pentru a mima lupta impotriva candidatilor portocalii. In acelasi timp, Vanghelie stie ca, daca nu ataca primul, va fi principala tinta a atacurilor celorlalti imediat dupa turul al doilea. Iar, in aceasta hora sunt implicati si alti lideri grei: Mitrea (coordonator controversat de campanie), Geoana (coautor atat al respingerii, cat si al sustinerii recente a lui Oprescu), Hrebenciuc (reactivat tot mai mult pe ideea colaborarii cu PNL). De pe margine, vor participa mai mult sau mai putin evident si liderii intariti Iliescu si Nastase, care au si ei diverse calcule cu privire la evolutia puterii in partid. Pe acest fond, perspectivele unui comportament unitar si disciplinat la vot din partea electoratului PSD, tot mai agresat si ametit de toate aceste schimbari de pozitie, sunt mai mult decat reduse. Asadar, pentru Oprescu, turul al doilea este o mare necunoscuta atat in ce priveste numarul sustinatorilor care chiar vor veni la vot, cat si in ce priveste sprijinul efectiv de care se va bucura la supravegherea corectitudinii alegerilor.
De cealalta parte, situatia lui Blaga ar putea sa para mai simpla. Daca mergem pe ideea unei discipline de fier, atunci am putea asista la un succes pe toate liniile la PD-L, fiindca acest partid pare ca are de partea sa toate atuurile pentru a castiga (organizatii ascultatoare, masina electorala eficienta, sprijin din partea sefului statului, forta in sectiile de votare). Dorinta de a readuce in atentie tema mineriadelor si disciplina cu care purtatorii de mesaj apropiati de PD-L au tocat acest subiect pot produce efecte, in sensul atragerii la vot a celor care nu vor sa accepte niciodata un primar din siajul lui Ion Iliescu. Dar nici aici nu avem mari certitudini. Daca ascultam ce se spune pe piata in aceste zile, Blaga a fost mai interesat de diverse negocieri cu cei care pot sa ii dea la picioare lui Oprescu decat sa isi faca efectiv campanie. Mobilizarea scazuta din sectoare castigate categoric, precum sectorul 3, ar putea sa se accentueze. In sectoarele in care exista alti candidati in competitie (1, 4, 5 si 6) s-ar putea sa inceapa sa conteze zvonurile despre diverse targuri facute de buldogul pedelist, care sa contribuie la o scadere a mobilizarii acestor organizatii.
In tot acest timp, parca lipseste ceva din campanie. A, da, „discutiile despre solutii”, asa cum le numea Vasile Blaga saptamana trecuta. Fiecare candidat prefera sa acuze diverse jocuri subterane, abandonand total orice forma de competitie pe proiecte. Calculele pot fi corecte, daca totul se va reduce la mobilizarea sau demobilizarea propriilor nuclee dure. Aici, Oprescu joaca inteligent, opunand unei teme politice (mineriada) o tema la fel de politica (intelegerile Mitrea-Blaga), dar cu o aplicabilitate mult mai concreta. Ce rezulta? Un joc supertacticizat, precum cel dintre Romania si Franta, in care nimeni nu suteaza, ci doar se contreaza puternic la mijlocul terenului. O campanie plictisitoare, buna pentru cei care au probleme cu somnul si datatoare de sperante in perspectiva votului de duminica pentru cei implicati. Cam putin pentru ceea ce ar fi trebuit sa fie cea mai importanta confruntare electorala a ultimilor ani.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
