Romania nu a avut niciodata mai acut decat acum nevoie de dezbatere pe subiecte economice. Criza economica, problemele sociale, creditul tot mai scump, impozitele, banii europeni. Toate sunt parti ale celei mai mari probleme cu care se confrunta Romania de dupa iesirea din comunism. Si asta nu de ieri de azi, ci de peste jumatate de an. In acest rastimp, clasa noastra politica refuza aproape cu obstinatie, protejata tacit si de mass-media, sa declanseze o dezbatere pe fond despre cum se poate iesi din criza. Simplificand, asistam la sinuciderea in direct a clasei politice romanesti, care prefera sa faca orice altceva decat sa isi internalizeze aceasta dezbatere.

 

Intrebarea care apare firesc este „de ce”? De ce politicienii refuza cea mai simpla solutie pentru a atrage electorat, pentru a reveni aproape de societate, pentru a fi aproape de populatia care incepe sa simta tot mai direct efectele sociale ale crizei?

 

Raspunsurile referitoare la mutarea accentului pe campania prezidentiala sau pe cea europarlamentara nu tin. In orice tara democratica, o campanie electorala este un pretext natural de a se discuta cel mai important subiect al prezentului. Indiferent ca e vorba de locale, parlamentare sau prezidentiale. Asa ca cei care vor sa spuna ca lumea nu discuta despre economie pentru ca s-au lansat in cursa Antonescu si Geoana, iar Basescu face campanie prin tara nu stiu despre ce vorbesc.

 

Raspunsul real tine de cauzele care au dus la actuala ruptura dintre politicieni si societate si care fac astazi ca politicienii sa se comporte ca o casta aparte, de oameni care isi protejeaza pozitiile si privilegiile aproape cu orice pret. Politica a devenit, dintr-o functie sociala normala, o ocupatie pentru o categorie speciala de cetateni, care nu doresc sa isi piarda statutul. Dimpotriva, prefera chiar ca participarea la vot sa scada tot mai mult, pentru ca rezultatul sa depinda mai mult de eficienta masinilor de mobilizare la vot decat de mobilizarea in sine a cetatenilor interesati de politica.
In acest context, o dezbatere despre teme economice ar ridica probleme fundamentale, care ar arata ca politica romaneasca nu ofera, inca, alternative. Protejarea locurilor de munca, stimularea angajatorilor sa isi continua afacerile si sa creeze noi locuri de munca, sprijinirea celor care au datorii in perioada crizei, contributia autoritatilor centrale si locale pentru iesirea din criza – acestea sunt azi preocupari reale ale oamenilor, conform oricarui sondaj. Alaturi de cele privind costul serviciilor medicale, ingrijorarea legata de viitorul copiilor, costurile intretinerii etc. Cand e criza economica, politica trebuie sa dea solutii pentru ca banii oamenilor sa fie in siguranta, iar viitorul lor sa fie predictibil. La noi, politica se face ca da solutii. S-a construit un guvern menit sa scoata tara din criza, dar solutiile promise nu sunt puse in aplicare. In schimb, de saptamani bune, discutam despre scandalurile legate de dosarele din justitie, de acordurile si dezacordurile politicienilor, de familia presedintelui, de concursul de tuns oi si de cantarile de la chermeze. Partidele de la putere se ciondanesc, iar partidele din opozitie incearca sa iasa in evidenta cu subiecte similare.
Pentru un observator neutru, campania electorala care tocmai se apropie de final a fost una dintre cele mai anoste si lipsite de consistenta campanii de pana acum. Rezultatul va fi, anticipez fara emotii, o reproducere aproape fidela a scorului din noiembrie. Si la aceasta atmosfera fada au contribuit aproape toti actorii importanti din mediul public. Politicienii de la putere au dat tonul cu circul electoral. Presa s-a concentrat pe detalii mondene si pe artificii nerelevante. Societatea civila a facut un pas inapoi, refuzand aproape ostentativ implicarea. Televiziunile s-au intrecut in emisiuni legate de candidatii la presedintie si nu in dezbateri despre criza economica. Iar, dintre formatorii de opinie, foarte putini au scos in evidenta cat de gresita este aceasta abordare. In concluzie, ajungem cu cateva zile inainte de vot in situatia de a nu sti daca vreunul din partidele actuale chiar stiu si pot sa scoata tara din criza economica. Chiar daca au solutii, nu le scot in evidenta si prefera sa vorbeasca despre nimicuri.
Cel mai mare pericol care putea lovi aceasta tara era ca actuala criza economica sa se suprapuna peste una a politicii, in ansamblu. Fiindca asta duce la o delegitimare totala a clasei politice si a sistemului politic institutionalizat. Si inseamna ca, indiferent de cat de bune ar fi solutiile propuse, populatia e tentata sa le respinga pentru ca pur si simplu nu considera credibile vocile care le exprima. Criza politicii este mult mai grava decat criza economica, fiindca ea duce la lipsa de relevanta a politicii pentru viata romanilor. Iar oamenii refuza sa mai participe, in conditiile in care vad ca implicarea lor nu duce la schimbari, ci doar la frustrari. Partidele si politicienii se afla in fata unui examen foarte greu, de care depinde modul in care va fi desenata arhitectura institutionala a statului roman dupa alegerile din toamna. Daca vor continua sa evite ostentativ agenda populatiei si vor cauta doar formule excentrice, picante dar nerelevante, partidele vor impinge societatea sa refuze sa mai comunice cu statul. Iar de aici pana la adevarate schimbari sistemice nu va mai fi decat un pas. Intrebarea este: cine va fi pe margine pentru a prelua nemultumirea tot mai puternica a populatiei cu privire la directia in care merge Romania? Cine si mai ales spre ce se va canaliza o frustrare care devine tot mai acuta si tot mai alienanta? Rezultatul de la actualele alegeri nu va da un raspuns la aceasta intrebare.
Articol publicat si in Ziarul Financiar

Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro