In mod indiscutabil, discursul lui Victor Ponta de joi, din Parlament, a fost evenimentul politic al acestei saptamani. Mult mai important chiar si decat investirea lui Mihai Razvan Ungureanu in functia de premier si decat tentativa (nereusita, spun eu) de a mima o „innoire” si o „intinerire” fara precedent a ofertei PDL. Si recentul sondaj CSCI arata ca majoritatea romanilor au considerat acest discurs mai important decat prima rostire, in functie, a noului premier.
Discursul a generat enorm de multe agitatii. Doua zile, toata lumea si-a spus parerea despre discurs. Cei mai duri opozanti ai lui Traian Basescu si PDL au considerat discursul prea moale si nepotrivit pentru starea de maxima violenta emotionala a curentului anti-Basescu. Cei din zona PDL au ridicat mirati din sprancene, cu adevarat derutati de miscarea lui Ponta (iar comentariul lui Radu Berceanu arata chiar o doza de ingrijorare cu privire la noua perspectiva). Exista insa si o seama destul de importanta de voci, din zona neutra, mai putin atasata partizanatului clasic, care au apreciat sincer discursul ca fiind o “gura de aer proaspat”, ca o speranta de viitor, o rupere de trecut si o revenire la normalitatea civilizata, educata si europeana. Cati sunt si cat de mult conteaza in ecuatia electorala fiecare dintre aceste categorii vom vedea.
Personal, cred ca Victor Ponta a dat un semnal mai important decat simpla discutie despre adecvarea sa la moment si la propriul partid. Semnalul ca se poate include in acelasi discurs si politete, si educatie, si civilizatie, si foarte multa consistenta, dar si critici, si ironii, si intransigenta, si consecventa fata de principiile asumate de USL. Si ca putem avea, din nou, o viata normala (nu acum – asa cum s-au repezit multi sa il acuze, crezand ca pactizeaza cu dusmanul, cat mai degraba dupa alegeri, cand va deveni premier).
Intr-o postare de acum o saptamana, Victor Ponta numea anul 2012 ca fiind anul in care vine sfarsitul lumii lui Traian Basescu. Discursul sau a fost consistent cu acest mesaj! Traian Basescu este, de fapt, deja trecut. Sigur, inca mai este in functie, inca mai are parghii, inca mai mimeaza actiuni. Dar, in fapt, el arata tot mai mult ca o umbra a trecutului (mesajele sale nu mai sunt percutante, loviturile sale nu mai sunt surprinzatoare, forta sa de a inspira si conduce PDL este tot mai mica, iar viitorul nu mai poate fi aproape deloc controlat de la Cotroceni). Si singurul lucru pe care il mai poate controla este iesirea sa din scena (negociata sau nu). Cand se va produce aceasta iesire din scena? Mai dureaza, pentru ca Traian Basescu va incerca sa castige mereu cate o zi in plus. Dar finalul e inevitabil. Traian Basescu si lumea lui nu vor mai defini viitorul nostru. Si, odata cu el, ar fi util pentru aceasta natiune sa dispara si esenta acestei lumi. Ma refer la acel mod de a face politica (agresiv, irational, incult dar tupeist, netransparent, plin de ura, de rautate si de dispret, axat pe instigarea unora impotriva altora, maniheist) pe care Traian Basescu l-a adus Romaniei in ultimii 10-12 ani. Si la efectele perverse generate de Traian Basescu asupra vietii publice (nu doar politice), si care au dus la pervertirea nu doar a guvernelor propuse de Basescu si la PDL, dar si la modul in care partidele au incercat sa se adapteze la Basescu, la modul in care televiziunile (in special cele de stiri) au ajuns sa se raporteze la politica din vremea lui Basescu, la climatul social, la modelele care au ajuns sa fie promovate, la asteptarile pe care fiecare dintre noi le are de la viata si de la politica… Lumea intreaga, in Romania, a fost transformata de „fenomenul Basescu” de o maniera pe care aproape ca nici nu vrem sa o recunoastem. Sigur ca e inca imprudent sa il consideram disparut. Dar sfarsitul va fi aproape, de data aceasta, pentru ca a depasit un punct cheie. Nu mai este ca in 2009, cand inca exista un nucleu de sustinatori care il mai credeau pe presedinte, cand spunea ca lupta impotriva mogulilor si coruptilor. Propria guvernare, marcata de coruptie, moguli, ilegalitati tolerate, dispret social si inegalitate cronica a pulverizat acel nucleu de sustinatori. Acum, doar 7-8 la suta dinte romani mai sunt dispusi sa asculte cate ceva din partea presedintelui. Lumea lui Basescu moare. Treptat, dar sigur!
Acest lucru va crea un vid. Un vid moral, un vid valoric, un vid de speranta si de perspectiva. Un vid care nu va fi niciodata umplut doar de discursul anti-Basescu. Oricat de satisfacator si savuros ar parea azi pentru o parte dintre romani. Dimpotriva, ceea ce inca nu inteleg inca foarte multi este ca unul dintre lucrurile care vor muri odata cu „lumea lui Basescu” este si discursul anti-Basescu. Si lumea anti-Basescu, care se va trezi fara obiect.
In acest context, discursul lui Ponta a creat o bresa. A inceput sa umple acel vid. Si a deschis o noua zona de comunicare cu o categorie enorm de mare de cetateni care, pana acum, nu mai erau de loc interesati de politica. Nu inseamna asta ca, strict cinic vorbind, acesti oameni ar veni maine la vot sa voteze USL. Nu cred ca o vor face decat unii dintre ei. Insa, daca acea abordare va fi continuata, exista sansa ridicarii standardului politicii la un alt nivel. Unul de la care va deveni obligatorie reforma interna autentica (nu doar de fatada), concentrarea mai mare pe politici decat pe discurs si imagine (asa cum este azi) si cautarea unei relatii mult mai naturale cu cetatenii (mai empatica, mai respectuoasa, mai implicata si mai corecta si, cel mai important, neconditionata de dependenta de mita electorala si guvernamentala).
In mod cert, acest discurs este doar un pas. Pentru a avea consistenta, el va trebui urmat. Renuntarea la aceasta directie, doar ca forma de aparare de virulenta unor atacuri din propria tabara, ar fi o eroare. Sigur ca trebuie armonizate orgoliile si asteptarile celor care s-au obisnuit doar cu discursul anti. Sigur ca se poate pregati mai armonic aceasta ruptura de lumea lui Basescu. Dar directia este corecta. USL nu se va rupe din cauza acestui discurs, pentru ca, pana la urma, mintile rationale din USL isi dau seama ca ar fi o prostie aruncarea in aer a unui mecanism care aduce atat de mult sprijin electoral (si toti cei care voteaza azi USL doar pentru a scapa de Basescu vor vota si in noiembrie USL, pentru ca acest obiectiv nu e eliminat). Si nici atacurile confuze la adresa liderului PSD nu vor putea fi sustinute foarte mult, pentru ca tot comportamentul acestuia ulterior va demonstra ca el nu a amabdonat si nici nu abandoneaza obiectivul primar al formarii USL – lupta impotriva regimului Basescu si a lumii lui. Dimpotriva, el este cel care a definit acest razboi in tocmai postarea de care v-am vorbit.
Sunt curios cat de multi oameni (a se citi partide, candidati, analisti si cetateni implicati) isi vor da seama ca lupta politica tocmai a capatat un nou teren de confruntare (unul despre care pana acum doar se vorbea aspirational, dar care nu avea pe nimeni care sa il defineasca credibil) si ca acesta va capata, treptat, foarte treptat, tot mai multa forta si importanta in modul in care romanii vor vota. Inclusiv in aceasta toamna. De data aceasta, nu mai vorbim de un nivel de comunicare, de imagine, construit cu grija de profesionisti ai manipularii – ci de o realitate care ne va defini tuturor vietile in urmatorii 5-10-15 ani. Suntem gata sa vorbim de ce va veni dupa ce “lumea lui Basescu” se va fi sfarsit?
Sursa: Infoportal
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
