Campania electorala oficiala inca nu a inceput, dar comportamentul de campanie este evident peste tot in tara. Panourile publicitare sunt impanzite de mesajele candidatilor, cutiile postale contin deja scrisori electorale, politicienii vin cu tot mai multe ajutoare pentru oameni, se pregatesc spectacolele, petrecerile si sacosele. Banii deja incep sa fie cheltuiti, desi prin intermediul unor mijloace care nu vor fi niciodata controlate legal. Intr-un fel, ne-am obisnuit deja cu ipocrizia care insoteste campaniile si care duce la furarea startului legal desemnat. De asemenea, ne-am obisnuit si cu iluzia controlului financiar al campaniilor, care ne prezinta o realitate artificiala, in care cheltuielile sunt bine tinute in evidenta si nu depasesc aproape niciodata cuantumul stabilit de lege.

 

Ca si in multe alte domenii in care statul nu este suficient de puternic pentru a-si impune punctul de vedere, avem la dispozitie trei optiuni: 1 – ne facem ca nu vedem (ceea ce se intampla in Romania de ani de zile); 2 – punem si mai multe reguli, cu speranta ca un stat care nu a fost in stare sa le aplice si pe acestea va deveni dintr-o data mare si tare; 3 – varianta cea mai complicata, prin care renuntam la ipocrizie si dam liber comportamentului electoral, cu conditia sa il cunoastem cu totii.

 

In prezent, una din principalele iluzii cu care sistemul politic se confrunta este aceea ca limitand la maximum, prin reguli, perioada de campanie si cunatumul finantarii ei, se poate micsora riscul de a aduce in politica oameni care au o singura calitate – au foarte multi bani. La adapostul acestui argument s-au introdus, in Romania, regulile privind desfasurarea campaniei electorale. Doar ca, daca suntem cinstiti, argumentul este de mult timp depasit. Oamenii cu bani au intrat deja in politica si, mai mult, alegerile din acest an vor consacra regula victoriei bazate major pe suportul financiar. De asemenea, daca suntem onesti cu noi insine, vedem ca nu sunt respectate nici regula definirii unui moment anume al inceperii campaniei electorale, dar nici cea a limitarii cheltuielilor in campanie. In conditiile in care statul nu e inca suficient de puternic si de capabil sa puna in aplicare propriile legi, ramane o singura varianta pentru perioada urmatoare: aceea de a renunta la aceste reguli. Mai ales ca nici ele nu sunt foarte solide: de exemplu, nu exista, in toate legile din Romania, nicio reglementare care condamna promovarea unui candidat prin materiale promotionale intre mandate, desi formatorii de opinie si chiar politicienii ne spun altceva.

 

In aceste conditii, de ce sa nu acceptam, macar si pentru o perioada, pana cand vom avea cu adevarat un stat puternic, realitatea, asa cum e? Ce ar insemna asta? Ar insemna, de exemplu, sa permitem ca politicienii sa isi faca tot timpul campanie electorala si sa cheltuie cat vor ei pentru a-si seduce alegatorii. Sigur, impresia generala ar fi aceea ca nivelul cheltuielilor de campanie va scapa de sub control si ca mita electorala va deveni generalizata. Intrebarea este daca nu cumva asta ar fi chiar un lucru bun. In perioade de campanie, politicienii mimeaza interesul pentru alegator, se preocupa de relatia cu acesta, il asculta, ii rezolva unele dintre probleme, ii da ajutoare (chiar bani uneori), ii repara drumuri, ii mareste pensii si salarii. De ce nu s-ar comporta asa tot timpul? Mai ales ca generalizarea acestui tip de comportament ar trebui sa aduca si ceva ratiune: poti mari, de exemplu, cheltuielile electorale timp de cateva luni, dar nu poti spera sa faci asta timp de patru ani, decat daca maresti si productivitatea pentru sursa ta de finantare. Iar daca sursa de finantare este statul, eficientizarea sa nu e tocmai un lucru rau. Sigur, problema majora devine, in acest caz, oficializarea coruptiei. Doar ca, daca suntem realisti, nici acest fenomen nu este tocmai ceva nou. Dimpotriva. Insa macar am fi total constienti de asta. Si, nemaifiind o tema acoperita de discursurile ipocrite ale tuturor celor implicati, ar putea fi combatuta de catre cei care nu o accepta.

 

Pe termen lung, cea mai ieftina forma de campanie electorala este chiar rezolvarea problemelor oamenilor. E mai putin costisitor sa faci asta, pe durata a patru ani, decat sa dai constant mita electorala, pe care trebuie sa o justifici si, in plus, trebuie sa o si recuperezi. Politica s-ar putea dovedi o afacere proasta pentru cei cu foarte multi bani, pentru cei care vor sa isi dezvolte afaceri si nu sa si le epuizeze.

 

Din pacate, marile mize – presedintia, guvernul, marile primarii, consiliile judetene, raman inca suficient de aprofitabilea pentru a justifica ainvestitiaa, chiar daca restul functiilor din tara (sutele de posturi de parlamentari si zecile de mii de posturi din administratia locala) nu sunt. Si tocmai pentru ca marile bugete ar risca sa fie ademocratizatea si puse la dispozitia celor mai eficienti administratori, perspectiva descrisa mai sus are sanse minime de a se realiza. Ar fi nevoie ca tocmai actorii principali din jocul politic actual sa fie de acord cu asta. Si sa treaca de la jocurile de imagine la administrarea efectiva. Astfel incat gestionarea bugetelor sa insemne si politici publice, nu doar mita electorala.

Articol publicat si in Ziarul Financiar


Dan Sultanescu
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro