Momentul 1. In presa se vorbeste de cumpararea, de catre armata romana, a doua avioane prezidentiale, cu dotari de care ar fi mandru si presedintele american, in cuantum de cateva sute de milioane de dolari. Necesitatea fusese subliniata deja, construindu-se o poveste de imagine despre cat zgomot face actualul Rombac si cat de neplacut este ca avionul cu care se deplaseaza presedintele si intelectualii sai sa fie tratat discriminatoriu pe toate aeroporturile lumii. Solutia este insa contestabila, din cel putin doua motive. Primul ar fi acela ca presedintele Romaniei nu are aceleasi necesitati de deplasare si de securitate precum liderul american, pentru a justifica o asemenea cheltuiala. Al doilea se leaga de motivul pentru care s-a convocat in prima instanta recentul CSAT, la care ar fi trebuit sa se discute despre dotarea deficitara a armatei, in urma criticilor formulate de NATO. In prezent, armata „beneficiaza” de dotari anecdotice, de tipul submarinului „Delfinul” (singurul submarin militar romanesc), cunoscut pentru faptul ca nu se poate scufunda! In conditiile unor bugete limitative, o cheltuiala de tipul avionului prezidential ori este un exces, ori ascunde o alta decizie, legata de problema adevarata, cea a achizitionarii de noi tehnici militare, departe de ochii mass-media.
Momentul 2. In PSD incepe lupta, facilitata atat de erorile tactice halucinante ale presedintelui Geoana, cat si de dorinta de revenire in prim-plan a fostului premier, Adrian Nastase. In conditiile in care prezenta in opozitie ar fi trebuit sa fie un bun prilej pentru intarire electorala, social-democratia romaneasca parcurge o noua criza. Iar, in prezent, aceasta criza nu e generata nici de „revolutia binelui”, nici de defensiva grupului de la Cluj, nici de contradictiile votului uninominal, ci tocmai de absenta unor decizii clare. Partidul se afla in exact acelasi punct de dupa alegeri, in care ar fi trebuit sa inceapa reconstructia. Mircea Geoana nu a dus partidul catre ceva, preferand ca, intr-o echilibristica interesanta, sa isi consolideze doar propriul scaun, insensibil atat la cerintele electoratului de stanga (care avea nevoie de o contrapondere fata de guvernarea de tip liberal), cat si la cerintele propriului partid (care se vedea lovit constant de partidele de la putere). In loc sa traga partidul dupa el intr-o ofensiva ce era permisa de notoriul razboi din interiorul Aliantei, Geoana a preferat un joc ambiguu, relativizand foarte mult forta PSD.
Momentul 3. Steaua Bucuresti joaca primul meci pe teren propriu, un examen al relatiei din noul sezon dintre suporteri si finantatorul Becali. Suporterii marcheaza primii, aratand ca nu le-a trecut supararea pentru „tradarea” din primavara, cand Gigi Becali a fraternizat cu Dinamo. Imediat insa, aceiasi suporteri pierd punctele castigate, prin gestul iresponsabil al unui spectator de a intra pe teren si de a-l ataca direct pe un jucator al echipei oaspete. Cum s-a ajuns aici? De ce, dupa anii in care Steaua a facut cele mai bune performante ale sale din ultima decada, intr-o societate in care cresterea economica ar fi trebuit sa creeze si mai multa relaxare sociala, asistam la aceasta escaladare a agresivitatii? Explicatia are legatura cu elementul care leaga toate aceste trei momente, aparent straine: nivelul tot mai mare de intoleranta din societatea romaneasca. Iesirea din tranzitie e insotita de abandonarea tuturor valorilor si institutiilor anterioare. Asistam la o dezintegrare care afecteaza absolut tot in societate, de la politica pana la sport sau arta. Mai intai, o vedem la nivelul cetatenilor de rand, pe fondul unei cresteri economice fara precedent, care descatuseaza energii si pasiuni. Tot mai multi romani, fiindca au reusit in viata in afara regulilor sustinute de sistem, prefera sa isi defineasca singuri valorile. Si, ceea ce este mai grav, prefera sa respinga toate regulile anterioare. Nivelul al doilea, cel care accentueaza aceasta intoarcere la barbarism, este cel al liderilor. Si aici vedem acelasi individualism si aceeasi lipsa de interes pentru comunitate, desi liderul trebuie, prin definitie, sa opteze pentru solutia corecta si nu pentru cea simpla. Majoritatea institutiilor se destrama, pentru ca noii lideri ai societatii (in cazul Romaniei, noii lideri sunt masurati exclusiv dupa dimensiunea averii lor) prefera mereu sa isi impuna unilateral vointa. Fara dialog, fara principii, fara reguli acceptate unanim. Asa ajungem la cele trei cazuri. Guvernul si Presedintia nu pot conveni asupra unei politici punctuale de finantare a armatei si, in consecinta, se decide ca fiecare sa se descurce cum poate. In PSD, liderul partidului nu tine cont de vointa grupului (sau a grupurilor), preferand traseul individual, mai usor de controlat. Iar Gigi Becali se trezeste cu ura suporterilor, fiindca nu intelege traditia Stelei, care arata ca e de preferat oricand un an in afara Europei decat calificari venite din umilirea in fata adversarului de moarte.
O societate iesita din tranzitie este una sensibila, fiindca se afla intr-un climat cu valori slabe, neconsolidate. Vechile valori au fost depasite, ceea ce este bine, dar altele noi nu au aparut inca. Iar functia liderilor (nu doar politici) este tocmai aceea de a consolida valori si institutii, fiindca doar acestea dau consistenta dezvoltarii pe termen mediu si lung. Daca liderii aleg solutii benefice doar pentru ei insisi (fie ca inseamna cumpararea unor inutile avioane prezidentiale in ciuda unui buget precar, cautarea interesului propriu chiar cu pretul lasarii in paragina a unui partid cu istorie sau preferarea beneficiului financiar in locul intaririi pe termen mediu a echipei pe care o conduci), atunci societatea raspunde la fel. Iar cand o societate isi pierde valorile, reperele respectate, dezintegrarea e inevitabila. In cazul Romaniei, aceasta dezintegrare nu va insemna acum distrugerea societatii, ci doar inrautatirea constanta a climatului social. Care nu va face decat sa ne indemne pe toti la si mai multa intoleranta si respingere.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
