Conform Ministerului de Interne din Franta, participarea la vot la alegerile prezidentiale de duminica a fost una de 84,48%. Dupa unele canale de stiri, rata e chiar mai mare. Este un record pentru Franta zilelor noastre, dupa ce alegerile anterioare, precum si referendumul pentru Constitutia Europeana reprezentasera minime istorice, la randul lor. Prezenta masiva la vot inseamna, in primul rand, o gura de oxigen pentru democratia franceza, asa cum spunea chiar principalul favorit pentru turul al doilea, Nicolas Sarkozy. Explicatia cea mai uzitata pentru „aglomeratia” la urne se refera la dorinta francezilor de a se implica in ierarhizarea unei noi generatii de politicieni. Primii trei clasati sunt angajati in premiera intr-o astfel de confruntare si este de asteptat ca ei sa continue sa reprezinte nume importante pentru anii urmatori. Asistam la o schimbare de generatie.
Pentru Romania, momentul este foarte important. De-a lungul timpului, mereu am avut o legatura speciala cu Franta, evolutiile noastre politice si sociale fiind uneori strans legate de tumultul societatii pariziene. Avem doua invataminte majore pe care am putea sa le preluam, daca analizam la rece acest scrutin. Ele se refera la procese care au loc chiar in aceste zile in Romania si care ne vor afecta si noua modul in care vom gestiona schimbarea de generatie din clasa politica. Fiindca, vrem sau nu, o astfel de predare de stafeta are loc chiar in acesti ani.
Prima lectie se leaga direct de participare. Va urma un referendum, in care rata participarii constituie o miza in sine. Nu se ia foarte serios in calcul ca rezultatul referendumului sa-i fie defavorabil lui Traian Basescu (fiindca majoritatea sondajelor arata ca, desi presedintele se afla pe o panta descendenta in ce priveste popularitatea, romanii nu vor sa il demita, cel putin pentru moment). Se iau insa in calcul variante legate de prezenta la vot. Discutam mai mult despre daca referendumul va fi sau nu validat decat despre semnificatia lui in sine. Strategiile se raporteaza la prezenta si nu la mesajul pe care suspendarea il transmite. Traian Basescu cere o participare record, fiindca stie ca pozitia sa va fi intarita (o varianta de pastrare a situatiei de dinainte de referendum nu ii este favorabila) doar daca se prezinta la vot peste 50% din alegatori. De asemenea, ar putea lua in calcul pasi politici ampli si chiar radicali doar daca 50%+1 din totalul alegatorilor vor vota pentru el (ceea ce ar fi o premiera in istoria Romaniei). Adversarii presedintelui sunt interesati de o participare scazuta la vot, fiindca o ramanere in functie pe baza unui referendum apatic ar arata ca Traian Basescu nu mai este la fel de popular precum era in trecut. Lectia democratiei ne arata ca participarea importanta este singura cale de intarire a institutiilor. Planurile de reforma institutionala bazate pe absenteism nu vor fi niciodata foarte solide. A doua lectie ii este defavorabila, de aceasta data, lui Traian Basescu. Si ea provine din atitudinea politicienilor unii fata de altii. Acelasi Nicolas Sarkozy, imediat dupa anuntarea rezultatelor preliminare, a avut un discurs integrator. Constient ca aspira la functia de presedinte al tuturor francezilor, si nu doar al celor 30% de sustinatori din primul tur, Sarkozy a avut cuvinte respectuoase la adresa socialistei Royal. A cerut o competitie constructiva, de idei, in care va respecta punctul de vedere al contracandidatei sale. O atitudine similara a avut si Segolene Royal. Imaginati-va o asemenea atitudine la finalul primului tur al alegerilor prezidentiale din 2004. Imaginati-vi-l pe Traian Basescu acceptandu-i ca legitimi pe adversarii sai politici si dorind sa discute cu ei pentru ca poporul (cel care vine la vot, conform primei lectii) sa poata sa decida in cunostinta de cauza. Aceasta lectie este total straina presedintelui actual al Romaniei, Traian Basescu. Chiar daca si ceilalti politicieni romani au o atitudine intoleranta si exclusivista, de departe campionul acestei atitudini este Traian Basescu. Or, din cauza unei asemenea abordari, climatul politic din Romania nu se poate concentra absolut deloc pe teme concrete si pe proiecte de guvernare.
Aceste doua lectii pe care Franta ni le ofera in direct sunt mai importante decat rezultatul referendumului de pe 20 mai. Si, in functie de cum vom reusi sa le asimilam, vom putea vedea daca actuala criza politica este una de crestere sau nu. Am auzit recent analisti sugerand ca scandalul actual ar fi o extraordinara sansa pentru a se rediscuta Constitutia si pentru a se transa caracterul republicii romanesti. In actualul climat, cu personalizarea totala a fiecarei dispute, cu presiunea directa si personala pusa pe membrii Curtii Constitutionale, cu specularea politica a fiecarui gest institutional, o asemenea discutie nu poate produce nimic bun. Exista doua variante in care s-ar putea produce modificarea Constitutiei: fie inainte de referendum, cu ajutorul acestei largi coalitii anti-prezidentiale, fie dupa referendum – ca urmare a previzibilei victorii a lui Traian Basescu. Ambele variante sunt proaste, fiindca ele ar produce reguli institutionale construite in jurul unei persoane. Adica la fel ca in 1991, cand Constitutia a fost creata dupa chipul si asemanarea lui Ion Iliescu. Or, astfel de solutii nu ar putea fi acceptate de intregul sistem politic si social si ar perpetua criza de legitimitate din prezent.
Articol publicat si in Ziarul Financiar
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
