Dupa schimbarea echipei de conducere a PSD, se impun cateva concluzii, rezultate din analiza situatiei din prezent. Le trec in revista pe scurt, cu observatia ca ele se bazeaza mai putin pe speculatii si scenarii, ci mai degraba pe cifre concrete si elemente masurabile din istoria recenta:
1. Liviu Dragnea a preluat un PSD aflat, poate suprinzator pentru unii, pe val si de el depinde sa il mentina pe val. PSD e sus nu doar in sondajele din prezent (unde reuseste sa se mentina la cota de cca 40%, in ciuda atacurilor la guvernare si in ciuda pierderilor alegerilor prezidentiale), dar si in situatia politica efectiva – PSD are guvernarea si pozitia de prim-ministru (n-a mai avut-o de pe vremea lui Adrian Nastase; de vazut cand o va mai avea dupa ce Victor Ponta isi va fi incheiat mandatul); are cei mai multi parlamentari din istorie; mandate locale la nivelul cel mai ridicat din ultimii ani (din nou, la concurenta cu perioada Nastase); jumatate din toate mandatele de europarlamentari; a dat un comisar european pe un portofoliu foarte important (Corina Cretu); este un partid aflat in postura in care a castigat alegerile locale, parlamentare si europarlamentare, precum si cu cel mai bun scor in alegerile prezidentiale (pierdute insa!) de la Ion Iliescu incoace. Sigur, multi vor spune ca PSD este intr-o pozitie groaznica, fara orizont, cu etichete urate atasate imaginii sale (“comunisti”, “baroni”, “corupti”), insa trebuie amintit ca respectivele etichete exista mai dintotdeauna in asociere cu PSD, iar sabia disparitiei si disolutiei a stat mereu deasupra acestui partid. Asa ca cine poate fi obiectiv observa ca Ponta ii preda lui Dragnea un partid cu rezultate foarte bune si aflat inca pe val inclusiv din perspectiva sondajelor actuale. Performanta noului lider va fi, cel mai probabil, testata in campaniile electorale de anul viitor, cand se va vedea in ce masura PSD va pastra guvernarea si scorurile/mandatele din prezent.
2. PSD are in continuare mai degraba contestatari decat admiratori in presa si in societatea civila, in zona numelor vocale din spatiul public. Nimic nou, asa a cam fost mereu, chiar si dupa 2012, cand PSD era in fruntea unui proiect (USL) care castiga batand toate recordurile. Ziaristii care promoveaza valorile de dreapta cauta argumente prin care sa desfiinteze credibilitatea noilor alesi si, dupa ce a trecut “luna de miere” pe care au oferit-o lui Liviu Dragnea (ca un fel de recompensa pentru ca i-a luat locul lui Victor Ponta), au inceput atacurile si la adresa acestuia. Vom vedea, pe rand, cum noua conducere va fi criticata ca nu este suficient de “liberala”, ca nu combate coruptia suficient de puternic, ca este prea atasata de servicii, ca se apropie de Rusia si cate si mai cate (s-a intamplat asta cu Geoana, precum si cu Ponta). Proba de fier pentru noua conducere nu este sa inceapa sa faca ceea ce vor contestatarii PSD (care, in sufletul lor, isi doresc nu un PSD mai european si modern, ci un PSD disparut, desfiintat, rupt in bucati nesemnificative statistic), ci sa faca ceea ce alegatorii si sustinatorii sai cer. Or, aici, lucrurile sunt relativ clare – alegatorii PSD vor un Stat puternic, care sa le asigure bunastarea, care sa fie preocupat de cresterea veniturilor, a puterii de cumparare, a calitatii serviciilor primite de la stat (in special de sanatate, dar si educatie sau protectie), care sa poata crea locuri de munca pentru tineri si sa ofere sanse in viata pentru cat mai multi. Un model social combinat cu valorile protectioniste autohtone (care caracterizeaza publicul real al PSD).
3. La inceputul anului, Victor Ponta, dupa infrangerea de la prezidentiale, a acceptat si a recunoscut public greseli pe care le-a facut in ultimii ani, iar una din consecintele acestei repozitionari a fost chiar renuntarea la functia de presedinte al PSD. Insa, procesul acesta al “auto-criticii” a fost preluat de noua conducere a PSD si a fost dus in zone exagerate, din punctul meu de vedere. Poate ca Ponta a facut cateva greseli anul trecut, dar asta nu inseamna ca tot ce a facut Ponta, dar si PSD, a fost gresit, dimpotriva – nu se puteau obtine rezultatele de pana acum doar cu greseli. Exemplu – strategia de extindere a sprijinului pentru PSD a fost una de succes, asa cum reiese si din analiza pe care echipa Infopolitic a facut-o (mai multe detalii aici). Publicul PSD, in ultimii 5 ani, a devenit mai omogen teritorial – a crescut sprijinul din urban, dar si din zone pe care altadata PSD le considera din start pierdute: mai multe voturi din zona intelectualilor, a celor cu studii medii, din Transilvania si chiar din zona tinerilor, toate fiind categorii in care, in trecut, PSD inregistra infrangeri majore. In ultimii ani, chiar daca nu au fost pe primul loc in aceste categorii, diferenta fata de “dreapta” a fost mult mai mica – or, acest lucru s-a datorat deciziilor luate de conducerea PSD. Asumarea, in prezent, a ideii ca PSD este total respins in aceste zone este una perdanta, pentru ca s-ar da cu piciorul castigurilor din ultimii ani si s-ar reveni la perioada Geoana, cand intr-adevar, situatia era mult mai proasta. Nu ma astept ca noii lideri ai PSD sa urmareasca cu atentie cifrele si nuantele – au insa alaturi de ei buni profesionisti ai cifrelor care pot sesiza aceste lucruri si care pot canaliza energiile spre batalii care merita cu adevarat.
4. Riscul major al noii directii a PSD este sa dea cu piciorul la partile bune din ultimii ani si, dintr-o obsesie gresita a rescrierii totale a istoriei, sa doreasca sa construiasca totul de la zero. S-a mai intamplat o data asta, in perioada Mircea Geoana, care a dus la pierderea sprijinului din partea electoratului traditional (pensionari, mediul rural) fara sa se obtina castiguri semnificative din partea altor categorii (tineri, de exemplu). Efectul concret a fost atunci obtinerea unui scor jenant in 2007, la alegerile europene, cand PSD a luat cel mai mic scor din istoria sa, putin peste 20%. Sigur, acum este greu de repetat la fel acel “esec”, macar pentru ca altul este contextul istoric (nu mai exista un Presedinte-Jucator care sa isi traga partidul mult peste capacitatea sa reala, PSD nu e in opozitie, ci la putere, detinand controlul pe guvernare, PSD se afla in pozitii mult mai bune in teritoriu, organizatiile sunt mult mai solide si mai structurate). Insa, PSD poate rata sansa de a ramane principalul partid politic din Romania daca renunta singur la atuu-urile pe care le detine. In marketing, un brand nu se redefineste renuntand total la calitatile sale fundamentale, ci adaugand alaturi de acestea elemente noi. Daca PSD va sti sa faca asta, va evita acest risc.
5. Sansa PSD tine, cum spuneam, atat de contextul politic (este inimaginabil cum noul PNL nu reuseste sa recreeze un val de sustinere de tipul USL, avand in spate si un presedinte ales cu sprijin puternic, precum si o fuziune a doua partide relativ importante – intr-un context mai putin favorabil, proiectul USL a reusit sa obtina 60% in alegeri si 70% din mandate; la anul, este greu de crezut ca noul PNL va fi capabil de ceva similar), dar si de resursele sale interne. Exista, in noua echipa de vicepresedinti, nume care pot da consistenta unui proiect de viitor pentru PSD (Ionut Vulpescu, Victor Negrescu, Olguta Vasilescu etc). Pot fi inca exceptii, pentru moment, dar pot fi si seminte pentru un nou proiect de succes in viitor – ma refer la tineri vicepresedinti care vorbesc pe limba stangii progresiste moderne, care cunosc experienta europeana dar, foarte important, si contextul intern romanesc (atat de special) si care pot, printr-un efort de echipa, sa dea continut unui proiect care, in prezent, este doar o schita pe hartie.
In curand, PSD va lua decizii importante, in functie de care vom vedea daca proiectul sau real este acela de a se afirma drept cel mai important partid din Romania, in continuare sau daca va fi dispus sa faca orice pentru a-si asigura un loc la Palatul Victoria, chiar si secund, dupa alegerile din 2016. In functie de aceste decizii, PSD ar putea pastra sau nu guvernarea, ar putea intra in alegeri de la putere sau din opozitie.
In 2009, PSD a renuntat pentru un an la identitatea sa si a intrat intr-o “mare coalitie” care a ajuns sa ii ofere lui Traian Basescu sansa realegerii in functia de presedinte, iar PSD-ului i-a dat noi ani de opozitie. In 2016, o strategie similara, in ideea formarii unui nou guvern de “mare coalitie”, alaturi de marele si noul PNL, ar putea repeta istoria. Depinde, de aceasta data, doar de PSD.
Dan Sultănescu este analist politic, director executiv al Fundației Multimedia pentru Democrație Locală, coordonator al proiectului infopolitic.ro
