Editoriale

AMR – 100 de zile

In scurt timp vom intra in ultimele 100 de zile de dinainte de votul la alegerile locale. Asa cum se estimeaza acum, aceste alegeri vor avea loc la finalul lunii mai, cu un al doilea tur organizat la inceputul lui iunie. Si, desi aceste alegeri se apropie rapid, parca niciunul dintre partide nu este suficient pregatit. Mizele sunt imense, poate la fel de mari la nivel simbolic precum la alegerile europene, cand s-a impus clar schimbarea de ierarhie in politica romaneasca. Scorul politic de la aceste alegeri locale va conta major in modul in care se vor pregati partidele noastre pentru alegerile parlamentare. Sunt primele alegeri locale organizate in Uniunea Europeana, fondurile la dispozitia viitoarelor administratii vor fi imense, iar bogatia generata la anumite bugete in urma cresterii economice din ultimii ani va duce la o raportare diferita fata de activitatea de edil local.

Editoriale

Examenul conservatorilor

Congresul extraordinar al Partidului Conservator a insemnat un moment important pe scena politica romaneasca, fiindca unul din liderii vizibili ai ultimilor ani, Dan Voiculescu, a predat stafeta unei noi echipe de conducere. In teoria politica, cel mai complicat moment al existentei unui partid politic este examenul schimbarii liderului sau fondator. Daca gruparea rezista si isi continua traseul, se poate spune ca este, cu adevarat, un partid politic. Partidul Conservator da, in acest moment, un astfel de examen. Iar raspunsul nu il avem acum, dupa congresul de duminica, ci il vom avea dupa acest intreg ciclu electoral. Raspunsul nu este important doar pentru PC, ci si pentru restul societatii, fiindca acest examen se da in fata societatii.

Editoriale

O intrebare pentru alegerile locale

Inainte de a desemna candidati, de a face judecati de valoare si de a alege intre diversele alternative care se promoveaza pe piata, va trebui sa punem o intrebare foarte simpla: cine suntem „noi”, cei care alegem? Una din cele mai simple definitii ale politicii este aceea care se refera la procesul prin care, in cadrul unui grup, se iau decizii referitoare la intregul grup. In aceasta definitie, elementul fundamental este cel al stabilirii foarte clare a ce apartine si ce nu grupului. Fiindca, fata de cei exteriori grupului, raportarea este obligatoriu diferita de raportarea fata de interiorul acestuia. Una este politica referitoare la „noi” si alta este cea referitoare la „ceilalti”, strainii, cei de afara, de multe ori vazuti ca adversari sau inamici.

Editoriale

Candidatul pentru primarie – om bun sau rau?

Normativ, poate chiar si moral, Bucurestiul are nevoie de o administratie eficienta, curata, moderna, progresista. Care nu doar sa administreze eficient resursele deja existente, dar sa si dezvolte proiecte majore de aducere a capitalei Romaniei in secolul 21. Asteptarile sunt si vor fi tot mai mari, mai ales ca acum exista un termen de comparatie ? Uniunea Europeana. Milioanele de romani care au avut norocul de a pleca in vest, in cautare de satisfactii materiale sau estetice, au inceput sa asimileze existenta unui model diferit de administratie. Dar romanii au intrat in contact cu efectele acestei administratii, nu neaparat cu mecanismele prin care aceste efecte au devenit sensibile. Aceste mecanisme contin respect pentru contribuabil, ordine, disciplina institutionala, corectitudine, rapiditate in relatia cu publicul, egalitate de sanse, demnitate si, pe alocuri, preocupare si pentru altceva decat pentru beneficiul financiar direct.

Editoriale

2008, intre economie si politica

Anul 2007 a aratat foarte clar ca economia nu mai „duduie”. Nici in Romania, nici in lume. Climatul international se inrautateste. Romania risca sa fie expusa unor probleme economice grave. In acest context, continuarea cresterii si valorificarea sa in ceva pozitiv pentru romani depinde tot mai mult de factorul politic. Cum s-a ajuns aici? Raspunsul tine de dezinteresul total manifestat de politic pentru economie, pe parcursul ultimilor doi-trei ani. Si asta in conditiile in care una din cele mai importante functii ale politicii este tocmai cea economica – legata de asigurarea bunastarii materiale a populatiei.

Editoriale

Anul perdantilor

Alegerile europene au avut un efect ciudat asupra tuturor partidelor. Din aceste alegeri, toate structurile politice au iesit ca si cum ar fi pierdut. Iar consecintele vizibile ale tuturor actorilor implicati sugereaza infrangeri importante.
Aparitia PD-L este un moment care a fost gandit sa fie similar cu cele care au prefatat, de obicei, victoria in alegeri: anuntarea cu un an inainte de alegeri a unei noi oferte, capabile sa coaguleze sprijinul celor nemultumiti de guvernare si sa genereze sperante noi pentru electoratul circumstantial, cel care este decisiv in configurarea voturilor. Traian Basescu, marele perdant al referendumului, a reactionat rapid si a incercat sa compenseze imaginea de lipsa de sustinere electorala prin impunerea unei mutari tactice (fuziunea PD-PLD) mult mai devreme decat era planificata initial.

Editoriale

Suntem cu totii rupti de agenda reala

S-a trecut prea rapid peste ultimul Barometru al Opiniei Publice, un instrument care a marcat cercetarea sociala si politica din tranzitia postdecembrista in Romania. Aceasta cercetare s-a incheiat, saptamana trecuta, intr-un anonimat surprinzator. In afara de stirea care prezenta topul celor mai buni si a celor mai rai conducatori din istoria Romaniei (avand, pe primul loc, pe acelasi Nicolae Ceausescu), majoritatea celorlalte concluzii au fost prezentate la „si altele”. Si asta in contextul in care, citind printre randuri, informatiile prezentate sunt surprinzatoare si chiar socante. Cea mai spectaculoasa concluzie rezultata din analiza acestor date este aceea ca, in prezent, romanii au cam aceleasi perceptii despre lume si viata ca in urma cu zece ani.

Editoriale

Dilema PSD

Partidul Social Democrat isi decide in aceste zile viitorul politic pentru urmatorul an electoral. Fara a da impresia ca este intr-un moment crucial, formatiunea social-democrata condusa de Mircea Geoana se afla in fata unui examen de proportii, ale carui efecte vor afecta major si restul scenei politice.
PSD a luat, in 2005, o decizie spectaculoasa si, la acea vreme, apreciata public. Aceea de a accepta discursul adversarilor sai, cel care spunea ca PSD este un partid corupt, plin de personalitati depasite, cu un electorat imbatranit si rupt de realitate. Acest discurs a permis ascensiunea lui Mircea Geoana si a altor lideri, precum cei de la Cluj, si a condus la scaderea influentei numelor traditionale. Pe fondul campaniei juridico-mediatice impotriva lui Iliescu si Nastase, s-a legitimat si mai mult noua conducere, care a lansat foarte multe proiecte si strategii de viitor.

Editoriale

Rezultate care nasc iluzii

In ciuda declaratiilor optimiste, sunt foarte putine motive pentru care majoritatea liderilor politici sa fie multumiti. Fara a dori sa caut nod in papura, cred ca entuziasmul generat de aceste alegeri ar trebui temperat, iar partidele politice ar trebui sa priveasca cu mult mai multa responsabilitate datele pe care Biroul Electoral Central le prezinta. Altfel, cei care incearca sa lanseze perdele de fum pentru a abate atentia de la propria situatie risca sa ajunga sa creada ei insisi in declaratiile pe care le fac. Exista cateva posibile mituri care ar putea sa apara din aceste alegeri si care nu se pot sustine insa decat strict imagologic.

Editoriale

Jurnal de referendum

Duminica, pe 25 noiembrie, romanii vor vota cel mai probabil pentru varianta de vot uninominal propusa de Traian Basescu. Cu o participare care nu va permite validarea rezultatului obtinut si cu un caracter pur consultativ pentru Parlament, acest vot nu va duce la nici o consecinta politica. Dimpotriva, va reintoarce discutia la momentul initial, cel in care presedintele si premierul se lupta pentru intaietate in ceea ce priveste formele de uninominal si isi submineaza unul altuia sustinerea politica. Este al doilea referendum pe parcursul unui an. A avut acesta o vizibilitate mai mare? A generat acesta dezbateri mai aprinse? A creat un interes mai evident din partea electoratului? S-au clarificat mai mult variantele in disputa?

Editoriale

Jurnal de campanie (partea intai – europenele)

Mai sunt doua saptamani de campanie electorala. Suntem, asadar, la jumatatea perioadei in care partidele au inceput sa-si promoveze candidatii si programele electorale, inainte de un vot care ar trebui sa fie, cel putin teoretic, istoric. Pe 25 noiembrie 2007, Romania isi va desemna pentru prima data in istoria sa reprezentanti alesi democratic pentru o institutie internationala. Votul pentru Parlamentul European inseamna o forma de integrare efectiva si are la scara temporala o incarcatura simbolica foarte mare. Cum se deruleaza efectiv aceasta campanie electorala? Greu de sintetizat in doar cateva cuvinte. Si asta nu pentru ca dimensiunea informatiior si a semnificatiilor ar fi prea mare pentru a fi sintetizata, ci dimpotriva. De doua saptamani de zile, abia daca ne dam seama ca are loc o campanie electorala in Romania.

Editoriale

Doua state, doua reactii, doua lectii

Situatia romanilor din Italia nu este o problema doar din punct de vedere social, economic, cultural sau moral ? zonele principale de analiza din aceste zile, ci si din punctul de vedere al legitimitatii statale. Si aici avem in fata doua expresii ale acestei legitimitati ? cea a statului italian si cea a statului roman. Iar analiza ar trebui sa masoare modul in care aceste doua entitati au reusit sa-si indeplineasca obiectivele, unul dintre ele fiind acela de legatar al contractului social si de garant al iesirii din starea naturala.

Editoriale

Detalii uninominale

Simplificarea discutiei este poate cea mai mare capcana a actualului moment politic. Si, din pacate, este si cea mai facila tendinta a actorilor politici si institutionali. Atunci cand Divertis realizeaza emisiuni in care pune oameni de pe strada sa vorbeasca despre uninominal, noi, din fata micilor ecrane, radem de ignoranta concetatenilor nostri. Este firesc, fiindca este o emisiune de divertisment, care are drept scop exact acest lucru. Dar nu la fel de firesc este ca si politicienii si liderii de opinie sa abordeze la fel aceasta tema. Practic, aproape toate partile implicate in decizia legata de votul uninominal forteaza simplificarea discutiei, crezand ca, astfel, ajuta oamenii sa inteleaga mai usor si sa ii sprijine in demersurile pe care le fac.

Editoriale

Presedintele castiga din nou

Saptamana trecuta am asistat la o noua etapa din filmul de succes „Cum sa il ajutam pe Traian Basescu sa ramana pe primul loc”. Un film care continua sa fie rulat cu obstinatie in spatiul public romanesc, desi am fi crezut ca protagonistii l-au mai vazut de foarte multe ori. Episodul de acum este despre referendum si despre votul uninominal. Povestea este simpla: dupa ce a mai bifat o victorie in momentul motiunii de cenzura (fiindca da, a castigat si atunci, instigand taberele din PSD si contribuind la declansarea unei lupte interne care va duce, aproape sigur, la o infrangere importanta la alegerile europene), a continuat in demersul sau de a submina pozitiile principalelor partide, readucand in discutie tema referendumului. A acelui referendum despre care partidele nu mai vorbeau si care ar fi putut parea, din exterior, deja uitat.

Editoriale

Lectia a trei ani inutili

Faptul ca Romania este o tara cu multe probleme este o declaratie ce nu mai are nevoie de demonstratie. Economia nu s-a consolidat suficient pentru a putea fi perceputa la adapost de derapajele propriei conduceri. Oamenii nu au o cultura a participarii si a activismului civic pentru a se comporta cu demnitate in fata provocarilor. Iar institutiile importante, cele pe care le regasim pe primele locuri in sondaje (in frunte cu Biserica) reusesc sa se delimiteze foarte eficient de orice fel de responsabilitate sociala. Aceasta introducere este rezultatul incercarii de a face un pas inapoi si de a privi cu detasare imaginea de ansamblu. Viata politica ne ofera un spectacol ciudat, care cu greu poate avea o ratiune derivata din sensul real al politicii.

Editoriale

Democratie simulata

Atunci cand Mircea Geoana a pus problema excluderilor din PSD, pe o lista pe care era plasat, la final, „cu voia dvs”, Ion Iliescu, s-a vorbit foarte mult in public despre relatia dintre disciplina de partid si democratia interna. In urma discutiilor, s-a ajuns la un adevar teoretic: acela ca, in partid, exista libertate de exprimare pana in momentul in care se ia, democratic, o decizie, urmand ca apoi sa se manifeste doar disciplina de partid. Pornind de la aceasta perspectiva, a vorbi despre excluderi sau macar sanctiuni pentru cei care, probabil, au votat impotriva sensului trasat de conducerea de partid reprezinta un fapt normal. Dar, daca tinem cont de definitia mai sus amintita, posibilele sanctiuni devin legitime doar daca si prima parte a situatiei a fost respectata: daca a existat, la inceput, o decizie democratica.

Editoriale

Patriarhul mare si patriarhul mic

Dincolo de nesfarsitele si exageratele sezatori televizate despre sansa motiunii de cenzura si despre consecintele pe care aceasta le va avea nu doar asupra guvernului atacat, dar si asupra initiatorilor sai, agenda publica romaneasca a cunoscut, in aceste zile, o alta stire, cu o greutate politica si sociala infinit mai mare. Este vorba de intronizarea (ciudat termen!) Prea Fericitului Daniel, noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

Editoriale

Banda lui Mobius

Cand urmaresti ce se intampla in justitia romaneasca si modul in care taberele implicate incearca sa isi impuna propria varianta a realitatii, nu poate sa nu te incerce un puternic sentiment al ridicolului. Fiindca toate partile implicate au acelasi discurs: ceilalti sunt coruptii, ceilalti au interese proprii, eventual oligarhice sau nelegitime, ceilalti vor sa puna mana pe justitie si sa o foloseasca in interes propriu, ceilalti pun piedica dezvoltarii democratice a Romaniei. Prin urmare, este nevoie ca Romania sa scape de „ceilalti” si sa lase conducerea justitiei pe mana acuzatorilor, fiindca ei sunt cei care, fiind de buna-credinta, merita sa primeasca aceasta putere.

Editoriale

Parintii, exmatriculati fara voie

Fiindca incepe scoala, trecem in revista stirile despre educatie care ajung pe primele pagini de ziar. Impresia cu care vom ramane este aceea ca sansele unei discutii serioase despre educatie in actuala sesiune parlamentara sunt nule. Si asta in conditiile in care, in prezent, majoritatea politicienilor folosesc sistemul de invatamant pentru a-si face imagine. Dar il folosesc la fel de fals ca de obicei, excluzandu-i din toate discutiile pe parinti, cei care platesc acest serviciu si care vor de pe urma lui beneficii, echivalente in sanse pentru viitorul copiilor.

Editoriale

Nimeni nu este de neinlocuit

PSD se scufunda incet, dar sigur. Si poate ca cea mai buna comparatie a momentului prin care trece acum este cea cu episodul din 2000, cand PNTCD a parcurs o experienta similara. Cu o diferenta: la acea vreme, taranistii erau oficial la putere si, tot oficial, de aceasta prezenta beneficia intregul partid. Acum, PSD pare ca parcurge aceeasi criza de idei, aceeasi indepartare de electorat, aceeasi dificultate in a lua decizii si de a le impune restului partidului. La vremea respectiva, PNTCD parea un partid care vrea sa se sinucida, prin persistenta cu care opta mereu pentru cele mai gresite decizii politice. Era o atitudine greu de justificat electoral, mai ales in ultimul an de mandat, cand ar fi trebuit sa fie cautate solutii de supravietuire dar, cu obstinatie, ele erau mereu ocolite.

Editoriale

Prioritatile unei sesiuni parlamentare ordinare

Parlamentul incepe o noua sesiune. A venit toamna si, odata cu ea, scoatem din sertare agenda politica traditionala, cu care deja ne-am obisnuit. Vorbim despre cum se lupta PNL sa isi mentina controlul asupra guvernarii, despre cum PD si PLD se straduiesc sa faca mai bine ce le cere presedintele si despre cum PSD se chinuie sa opreasca trendul negativ accentuat de referendumul din mai. Singura noutate in acest tablou este ca pe lista partidelor care se lupta cu instabilitatea si cu dizolvarea interna s-a adaugat si UDMR, formatiune care, pana acum, fusese ocolita de furtunile politice postdecembriste.

Editoriale

20 de parlamentari

Cam de acest numar depinde, in realitate, succesul motiunii de cenzura, daca va fi depusa de PSD. Acesta este rezultatul ultimului studiu al Institutului PRO, care a vrut sa masoare cat de fundamentate in practica sunt scenariile care vorbesc de iminenta caderii guvernului. Pornind de la actuala configuratie a Parlamentului, de la numarul de voturi pe care poate conta fiecare partid in parte, de la declaratiile politice facute de partide, se poate vedea relativ simplu care sunt factorii de care depinde, in mod esential, sansa acestei motiuni. Ultima motiune de cenzura inainte de inceperea ciclului de cateva scrutinuri de importanta politica majora. Concluzia noastra este ca doar in cazul in care PSD, PD si PLD se mobilizeaza exemplar si trec peste toate obstacolele existente, se poate spera sa se obtina numarul necesar de 232 de parlamentari, pentru ca motiunea sa fie aprobata.

Editoriale

Isterie doar pentru loterie

Daca ne uitam, de curiozitate, la jurnalele de stiri de seara de la TV, putem sa intelegem foarte mult despre ce fel de societate suntem si cam care sunt valorile pe care le sustinem. Contrar parerilor care spun ca, pe timp de vara, avem mai putine teme de interes, din cauza vacantei, stiri demne de a capta interesul publicului exista. Si multe dintre ele sunt chiar foarte importante. De pilda, vedem cum, in Italia, se constituie grupari fascistoide care au drept scop eliminarea, chiar fizica, a tiganilor romani din Peninsula. O stire care ne aduce aminte ca exista milioane de cetateni romani, inclusiv tigani, plecati in Europa si lasati sa se descurce fiecare pe cont propriu, indiferent ce probleme au. Vedem cum, pe DN1, au loc accidente ciudate, care fie blocheaza traficul pentru ore in sir, fie creeaza suspiciuni legate de cine se afla la volan.

Editoriale

Romania paralela

Traian Basescu nu e interesat de secuime si nici de cat de bine sunt reprezentati maghiarii din Romania. Nu din acest motiv s-a dus in Ardeal. Atacul la UDMR (pentru ca deja putem vorbi de un atac sistematic) are drept miza distrugerea unuia dintre partidele cele mai stabile de pana acum din Romania post-decembrista. UDMR, fragilizat de aceste atacuri, precum si de implicarea inca insuficient explicata a lui Traian Basescu in problematica maghiara, se confrunta cu pericolul de a nu mai putea depasi pragul electoral la alegerile europene si, ulterior, de a nu mai conta in calculele privind majoritatea guvernamentala.

Editoriale

Romania ipocrita

Cine citeste stirile si analizele care apar in valuri in aceste zile despre moartea patriarhului si despre alegerea succesorului sau nu poate sa nu remarce afluxul imens de ipocrizie. O regasim in laudele fara seaman aduse fostului patriarh, care, dincolo de toate lucrurile bune pe care le-a facut, a avut grija a mentine in penumbra episoade importante si obscure din viata sa. O regasim in gestul presedintelui Basescu de a decora un om pe care el insusi, indirect, l-a condamnat anul trecut prin raportul Tismaneanu. Dar poate cel mai mult o regasim in atitudinea clasei politice, care cauta cu disperare sa sugereze cat de neimplicata si de neutra va fi ea in desemnarea viitorului patriarh. O atitudine inexplicabila intr-o tara cu o majoritate covarsitoare de ortodocsi si in care partidele ar trebui, chiar si in acest subiect, sa actioneze ca reprezentanti ai electoratului.

Editoriale

O tara foarte politicoasa

Multi dintre romani au crescut cu ideea ca a fi politicos este o virtute si ca bunele maniere reprezinta o calitate a unei bune educatii. De mici, copiilor li se spunea (nu stiu daca li se mai spune si acum) ca e bine sa fie politicosi, pentru ca aceasta reprezinta o calitate majora, prin care se diferentiaza oamenii bine crescuti de badarani. Politetea este insa, in prezent, poate unul dintre cele mai mari handicapuri pe care romanii le au in dezvoltarea lor ca natiune democratica, civilizata si rationala.

Editoriale

Avionul prezidential, stanga politica si fotbalul

Momentul 1. In presa se vorbeste de cumpararea, de catre armata romana, a doua avioane prezidentiale, cu dotari de care ar fi mandru si presedintele american, in cuantum de cateva sute de milioane de dolari. Necesitatea fusese subliniata deja, construindu-se o poveste de imagine despre cat zgomot face actualul Rombac si cat de neplacut este ca avionul cu care se deplaseaza presedintele si intelectualii sai sa fie tratat discriminatoriu pe toate aeroporturile lumii. Solutia este insa contestabila, din cel putin doua motive. Primul ar fi acela ca presedintele Romaniei nu are aceleasi necesitati de deplasare si de securitate precum liderul american, pentru a justifica o asemenea cheltuiala. Al doilea se leaga de motivul pentru care s-a convocat in prima instanta recentul CSAT, la care ar fi trebuit sa se discute despre dotarea deficitara a armatei, in urma criticilor formulate de NATO.

Editoriale

Avem borduri

Indiferent cat de mult e criticata activitatea administratiei locale, un lucru este cert: avem borduri. Si nu orice fel de borduri, ci poate cele mai multe si mai masive borduri din Europa. Nu exista astfel de borduri in nici una din capitalele civilizate ale vestului si cu atat mai putin in orasele mai mici sau chiar in satele de pe malul nordic al Mediteranei. Din acest punct de vedere, avem cu ce sa ne mandrim. Suntem o tara care, dupa ce a produs Casa Poporului (o alta „minune” a utilitatii sociale), se lauda cu produsul si montatul de borduri.

Editoriale

Pretul cel mai mare

Romania a trecut ca pestele prin apa prin zilele Consiliului European de la Bruxelles, unde s-a discutat despre noul tratat constitutional (i se spune acum Tratat Conventional, ca sa fiu mai corect). Cu guvernanti care s-au trezit cu cateva zile inainte sa plece in Belgia ca nu au un punct de vedere si ca trebuie sa si-l formeze in graba. Cu politicieni pentru care aceasta situatie a parut una fireasca, fiindca erau mai preocupati de cate motiuni de cenzura se va mai face PSD ca va depune. Cu jurnalisti dispusi sa faca orice pentru a mai descrie o furtuna sau un accident de masina, dar lipsiti de orice interes pentru cea mai mare intalnire politica de pe continent. Cu televiziuni care au acordat subiectului doar atat interes cat sa nu fie acuzati ca nu sunt atenti la depesele agentiilor de presa.

Editoriale

Ce facem cu agenda cetateanului?

M-am intrebat adeseori cum se face ca scandaluri foarte mari sau evenimente bulversante nu produc foarte mare impact in societatea romaneasca. Doar in ultimele saptamani am avut o serie de stiri care ar fi trebuit sa socheze si sa disloce din temelii societatea romaneasca, canalizand-o spre dezbateri ample menite a schimba ceva din regulile actuale de functionare. Am avut cazuri de mame care mor in maternitati din cauza lipsei de interes din partea personalului medical. Exista stiri nesfarsite despre pagubele pe care le produce seceta. Avem semnale negative despre politie si despre agentii implicati in diverse accidente de circulatie sau despre preocuparea lor stranie de a creste la nesfarsit eficienta amenzilor (ca si cum asta ar fi functia principala a acestei institutii).

Editoriale