Nu va repeziti inca sa ii faceti statuie lui Funeriu, pentru ca nu e cazul. Nu voi contesta ipoteza absolut legitima ca sistemul de educatie din Romania este la pamant si ca produce oameni foarte putin pregatiti pentru piata muncii din prezent. Este foarte adevarat, dovezile fiind atat de evidente incat nu are sens sa… Read more »
Cat de putin mai conteaza respectul lui Traian Basescu pentru reguli, deja nu mai poate mira pe nimeni. Dupa cum nu mai surprinde cat de ingenioase sunt caile prin care presedintele violeaza de-a dreptul agenda publica si baga pe gat ziaristilor teme noi, pe care nu au cum sa le ignore. Presedintele stie ca ziaristii… Read more »
Traian Basescu mimeaza iar dorinta de dialog. A cata oara? De cate ori aceasta mimare de dialog a dus efectiv la ceva? Niciodata in toti acesti ani! Va amintiti momentul realegerii lui Basescu in care vorbea despre nevoia de reconciliere si, imediat dupa, l-a nominalizat tot pe Boc premier? Acela e exemplul clar de cum… Read more »
Emil Boc spera ca va ramane solutia de compromis in PDL, in timp ce Vasile Blaga tatoneaza terenul pentru a vedea daca are sanse. Dupa recentele evolutii “vamale”, este aproape imposibil de crezut ca Vasile Blaga va forta si mai mult propria candidatura. Pentru ca, daca ar face-o, singura cale de a scapa nepatat sau neafectat… Read more »
Acesta este blogul platformei infopolitic.ro. Membrii echipei infopolitic vor publica aici articole de analiza a principalelor teme sociale, economice si politice ale zilei, saptamanii sau lunii in curs. Scopul este unul foarte clar: dorim promovarea unei comunicari reale, bidirectionale, cu toti cei care ne trec pragul virtual.
Am vorbit, saptamanile trecute, despre reactia candidatilor la presedintie in fata infrangerii. Deja, una dintre ipoteze s-a confirmat: Crin Antonescu este un castig pentru politica romaneasca, iar reactia sa principiala si morala (nu negociaza nimic pentru el insusi si ramane consecvent cu propriul discurs) este notorie. Despre cum va reactiona Basescu sau Geoana dupa eventuala infrangere vom vedea peste cateva zile.
Se spune ca oamenii nu se diferentiaza in functie de cum suporta vestile bune si bucuriile, ci in functie de cum se raporteaza la tristeti si suparari. Oamenii se cam bucura cu totii la fel. Supararile le traim diferit. Acest rationament ne aduce in discutie o noua realitate: cum se vor raporta la infrangere trei din cei patru candidati care inca au sanse sa intre in turul doi si sa castige alegerile? E important, pentru ca fiecare conteaza in echilibrul politic de dupa vot.
Care sunt solutiile de guvernare ale celor trei lideri de partide din prezent? Varianta Basescu o vedem deja de mai multi ani. Este o varianta a controlului total, in care totul se joaca pe o singura carte: premierul trebuie sa fie un om apropiat de presedinte, cu care sa poata colabora si pe care sa se poata baza. In varianta Basescu, executivul nostru bicefal se unifica, devenind monolitic si subordonat total Cotrocenilor. E o varianta de tip american, dar fara asumarea raspunderii guvernarii de catre presedinte in mod oficial. Daca Basescu ar ramane in fruntea statului, probabil ca o solutie pentru democratia romaneasca ar fi chiar sa se impuna asumarea raspunderii de catre presedinte a actului executiv, poate chiar printr-o modificare constitutionala.
Cele trei solutii de iesire din crizaAsta vand cei trei candidati importanti la presedintie: trei solutii diferite de iesire din criza. Si cei care considera esentiala aceasta problema – a crizei, a perspectivei, a directiei, a veniturilor, a locurilor de munca, la asta trebuie sa se uite. La modul in care cei trei candidati doresc sa scoata tara din criza.
Cine mai este Basescu? Este in continuare un om politic abil, rational, foarte calculat, extrem de inteligent, de multe ori cinic si fara scrupule? Sau este acel om pasional, macinat de pulsiuni, nervi, stres, panica, isterizat de strigatele din jurul sau sau de influenta deja legendara a fostei sale consiliere blonde? Aceste descrieri sunt foarte diferite. Avem doua personaje care, in contextul scandalului din prezent, ar trebui sa actioneze foarte diferit.
Inainte de a estima ceva cu privire la aceste alegeri, trebuie sa ne uitam la alegerile anterioare. Acolo vedem cateva cifre foarte interesante, care au ramas relativ stabile de-a lungul timpului. Ele trebuie sa fie repere si pentru analiza din acest an.
Atmosfera campaniei electorale incepe sa fie atat de marcata de scandaluri, ostilitate, violenta verbala, chiar ura, incat trebuie sa ne punem legitim intrebarea: „ce facem dupa alegeri?”. Fiindca, peste trei luni, perioada electorala va fi trecut. Si vor urma cel putin trei ani in care esafodajul politic va ramane destul de stabil, fortat sa discute si sa coopereze in vederea luarii de decizii politice importante.
Un mit al anilor ’90, „luminita de la capatul tunelului” incepe din nou sa isi faca aparitia in politica romaneasca. De aceasta data, sursa este una externa. Revigorarea economica din Franta si Germania, care a dus la iesirea (fie si temporara) din recesiune, a aprins imaginatia analistilor de pretutindeni. Se simte din nou optimism in aer, iar perspectivele intunecate cu privire la prelungirea pe decade a crizei sunt tot mai mult abandonate. Lumea priveste cu alti ochi criza si simte anul viitor ca fiind unul pozitiv. Cresterea din Asia, disponibilitatea tarilor emergente de a-si diversifica activitatea (a se vedea recentele acorduri comerciale de mare amploare dintre Brazilia si China) fac astazi ca starea generala legata de criza sa nu mai fie atat de neagra.
Va trada Basescu? De ce Presedintele are nevoie de o schimbare de guvernMai mult ca oricand, presedintele are nevoie de o schimbare. Fara aceasta, tendinta actuala va duce inevitabil la pierderea alegerilor prezidentiale in turul al doilea al alegerilor. Iar aceasta schimbare nu poate veni decat de acolo de unde poate sa intervina in mod efectiv. Adica de la Guvern. In plus, oricum mentinerea actualului guvern pare a fi o misiune imposibila, mai ales in contextul stirilor dezastruoase despre recesiune. De ce? Fiindca acest guvern nu mai functioneaza.
Politica romaneasca nu mai produce solutii. Iar atunci cand inventeaza cate ceva, societatea nu le mai accepta. Asa incat acum, cand era nevoie mai mult ca oricand de solutii economice, lipsesc de fapt optiunile. Actualul guvern este ocupat cu razboiul de imagine dintre cele doua partide care formeaza Parteneriatul pentru Romania. PNL nu a gasit inca suficiente cai pentru a-si promova ideile si pentru a demonstra ca planurile sale anti-criza nu sunt doar continuari infertile ale planului Tariceanu. UDMR participa la dezbaterile concrete doar atunci cand in joc sunt diverse beneficii pragmatice. Iar PRM nu va dori din principiu sa participe la discutii constructive, fiindca absenta fondului il ajuta sa creasca.
Mitul absenteismului. De ce nu este important ca am fost putini romani la vot la europarlamentare. Ce ascund rezultatele? Scaderea numarului de romani care vin la vot este o realitate. Absolutizarea acestei scaderi si construirea unui mit al sanctionarii clasei politice de catre electorat prin absenteism este insa o greseala. Romania nu reprezinta un caz exceptional, oricat de mult ne-ar placea noua sa credem asta. Chiar si la ultimele alegeri europene, participarea scazuta din Romania nu a fost cea mai scazuta, existand si alte state est-europene cu rate mai mici decat cele de la noi. Dar, dincolo de absenteismul de la alegerile europene (ne amintim ca si in 2007 rata nu a depasit 29%, ceea ce arata ca nu avem foarte mari diferente azi), trebuie facute mai multe precizari despre absenteismul general din Romania, de la alegerile considerate mai importante – pentru presedinte si pentru premier.
Economia este exilata in afara agendei publiceRomania nu a avut niciodata mai acut decat acum nevoie de dezbatere pe subiecte economice. Criza economica, problemele sociale, creditul tot mai scump, impozitele, banii europeni. Toate sunt parti ale celei mai mari probleme cu care se confrunta Romania de dupa iesirea din comunism. Si asta nu de ieri de azi, ci de peste jumatate de an. In acest rastimp, clasa noastra politica refuza aproape cu obstinatie, protejata tacit si de mass-media, sa declanseze o dezbatere pe fond despre cum se poate iesi din criza. Simplificand, asistam la sinuciderea in direct a clasei politice romanesti, care prefera sa faca orice altceva decat sa isi internalizeze aceasta dezbatere.
i cunoastem pe amandoi. Primul este cel pe care il vedem in timpul saptamanii la Cotroceni, eventual in Parlament, in studiourile de televiziune si in intalnirile oficiale. Este un Basescu grav, serios, preocupat. Un Basescu ce vorbeste apasat, de multe ori tehnic, ingrijorat cu privire la criza. Da cifre, citeaza prognoze, anunta situatii importante. Este acel presedinte care si-a asumat raspunderea pentru erori si acel presedinte care a promis ca nu va candida daca somajul va fi mare. Al doilea Basescu este unul de weekend, cu clop, cu bundita. Tunde oi, mananca si bea alaturi de romani, participa la concursuri populare, vorbeste pe limba omului simplu. Este acel Basescu ce refoloseste sloganul „sa traiti bine” alaturi de un mai nou „va respect si va iubesc”.
Noua marota a politicii romanesti este descentralizarea. La fel cum a fost votul uninominal, pe care clasa politica si presa l-au promovat atat de puternic, incat a parut o solutie universala la toate problemele. Sigur, nimeni nu s-a uitat la cum s-a conceput efectiv votul uninominal si am avut loteria din noiembrie 2008, care nu a multumit aproape pe nimeni. Acelasi lucru se va intampla si acum cu legile descentralizarii. Cu o putere care are o forta parlamentara de nestavilit, nimeni nu ia la rost detaliile acestor proiecte. In consecinta, vom avea legi, pe care toata lumea le va lauda si care vor putea produce efecte devastatoare pentru economie.
O tara gratis
In Romania, asa cum s-a vazut si cu ocazia weekendului recent, cultura gratuitatii tinde sa devina o regula oficiala. Si, odata cu ea, tinde sa dispara definitiv orice forma de cultura civica participativa, obligatorie pentru o tara care aspira sa fie democratica si cu valori liberale. Este o tentatie facila, care are enorm de multe explicatii si care produce niste efecte in planul mentalitatii devastatoare pe termen mediu si lung. Ceea ce este cel mai grav este ca nimeni, pana in prezent, nu da semn ca s-ar opune sau ca ar vrea sa critice in vreun fel aceasta tendinta. Si aici nu ma refer doar la politicieni, ci si la societatea civila in ansamblu.
Daca privim sondajele de opinie, prima victima a crizei economice actuale este premierul Emil Boc, alaturi de presedintele Basescu, ambii scazand dramatic la capitolul incredere. Dar daca privim spre realitatile economice, vedem ca primele victime ale crizei economice nu sunt politicienii, ci doua domenii cheie, care au fost puternic promovate in campania electorala: educatia si IMM-urile. Si, impreuna cu ele, categorii largi de electorat care au fost mult timp in siajul unuia sau altuia dintre cele doua partide de la guvernare.
Saptamana trecuta, Robert Turcescu a lansat pe piata o varianta care a aprins foarte tare spiritele in politica romaneasca: alegerile prezidentiale organizate impreuna cu cele europene la inceputul lui iunie. Mai mult, varianta s-ar face nu prin demisie, ci prin decalarea doar a momentului alegerilor. Situatie permisa de lege, dat fiind ca legea 370/2004, cea privind alegerea presedintelui, este neclara la articolul 4, aliniatul 1 (unde vorbeste de existenta unui termen de 45 de zile, fara a specifica explicit daca acesta se calculeaza raportat la momentul implinirii mandatului de 5 ani).
Dupa alegerea lui Crin Antonescu in fruntea liberalilor, se vorbeste deja de o lupta in trei pentru functia de presedinte. O lupta in care au intrat, alaturi de titularul postului, Traian Basescu, cei doi presedinti de partide importante – Mircea Geoana si Crin Antonescu. Este o judecata simpla, bazata pe experienta ultimilor 20 ani, in care ofertele electorale se decupau dupa acest tipar: principalele partide isi trimit inainte candidatii si intre acestia se va duce disputa finala. Doar ca, de data aceasta, vechile sabloane nu vor mai functiona. Ceea ce a definit clar confruntarile electorale in anii trecuti nu va mai fi valabil acum. De ce? Voi explica mai jos.
O noua directie pentru liberali?
Evenimentul acestei saptamani va fi alegerea conducerii PNL la congresul convocat peste doar cateva zile. Un eveniment care ar putea marca o cotitura in politica interna romaneasca, in functie de deznodamantul sau. Iar aici nu ma refer neaparat la schimbarea din functie a lui Calin Popescu-Tariceanu, ci la posibilitatea ca PNL sa devina, cu adevarat, o alternativa la puterea actuala. Fiindca, in prezent, in ciuda discursului din ultimele saptamani, nu este.
Discursul din Parlament al presedintelui Basescu da semnul inceperii efective a campaniei electorale. Cu acest prilej, trebuie sa remarcam un fenomen care va fi responsabil pentru redesenarea intregii scene politice romanesti. La ultimele alegeri parlamentare, noutatea suprema fusese aceea ca a disparut polarizarea electorala de la varf. Pentru prima data dupa 1989, in alegeri nu mai era clar ca optiunea este intre doua alternative puternice, ideologizate, de sens contrar. Cauzele sunt multe si nu mai are rost enumerarea lor aici. Cea mai importanta dintre ele a fost legata de absenta competitiei prezidentiale, cea care a personalizat intotdeauna lupta politica in Romania si care a facut-o sa genereze interes si mobilizare publica.
Ultimul numar al prestigiosului The Economist propune spre reflectie o tema absolut spectaculoasa – ce se va intampla cu cei circa doua miliarde (atat i-a iesit la numaratoare unui specialist de la Banca Mondiala) de oameni care fac parte din noua clasa de mijloc aparuta in ultima decada in tarile in curs de dezvoltare. Cifra este socanta prin dimensiune si releva o masa de manevra fara precedent in istoria universala.
Privind sondajele, am putea crede ca nimeni si nimic nu poate sta in calea realegerii lui Traian Basescu la prezidentialele din toamna. Argumentele pozitiei sale par foarte solide. Are de partea sa guvernul si un prim-ministru suficient de docil pentru a nu-i face probleme. A atras la guvernare PSD, singurul partid suficient de mare pentru a-i face opozitie si pentru a sustine un contracandidat cu sanse. Are scuza unei crize economice venite cum nu se poate mai bine pentru a justifica lipsa de performanta a ultimilor ani. Are contracandidatii blocati fie in pozitii administrative complicate (Sorin Oprescu), fie in capcana dosarelor tesute cu atata grija in ultimii ani (Adrian Nastase). A stiut sa se delimiteze de guvernarea Aliantei D.A. si, apoi, a lui Tariceanu. A profitat de (unii ar spune chiar ca a initiat si incurajat) scaderea credibilitatii partidelor si a institutiilor puternice din Romania, pentru a ramane un unic detinator legitim de putere.
In conditiile in care paginile din jurul acestui articol sunt pline de stiri alarmiste despre ce se mai intampla prin economia reala, agenda politicienilor este dominata de teme care au legatura doar cu siguranta pozitiei lor politice. Declaratiile presedintelui din Ungaria il prezinta fara dubii pe Traian Basescu drept candidat la presedintie. Scandalul legat de Ministerul de Interne e rezultatul presiunilor politice si nu al dezbaterilor pe buget, cum a dat de inteles, in mod oficial, ministrul demisionar.
In mod normal, clasa politica romaneasca ar putea sa abordeze multe subiecte in acelasi timp. Obisnuinta ne arata insa ca, in Romania, este aproape imposibil sa fie tratate mai multe subiecte grave simultan de catre politicieni. Mecanismul prin care politicienii judeca asta este influentat de supralicitarea rolului mass-media. Ideea este aceea ca, daca in presa sau la televizor se dezbate o tema, toate celelalte sunt neinteresante, iar la omul de rand nu ajunge nimic altceva. Prin urmare, viata politica este orientata in jurul monitorizarii mass-media, care ne indica mereu care este tema pe care politicienii trebuie sa o abordeze cu precadere si catre care sa isi directioneze toate eforturile. Pornind de la aceasta paradigma, politicienii se intreaba mereu: „care este tema zilei?”.
Asa ar trebui sa inceapa sa se numeasca PSD, daca tendintele politice ale noului an se vor confirma. Ma refer la subordonarea fata de prioritatile propuse de PD-L, la subordonarea fata de discursul PD-L si la subordonarea fata de seful suprem, presedintele Traian Basescu. Aceasta subordonare incepe sa devina tot mai clara, in doar cateva zile de la inceputul noului an aparand deja trei dovezi.
Unable to display Facebook posts.
Show error
