Dinamica evenimentelor din Siria reprezinta in acest moment unul dintre cele mai importante puncte de disputa de pe agenda internationala si una dintre cele mai importante controverse in dezbaterea politica interna din mai multe state occidentale. Caracterul fluid al evenimentelor ce survin intr-un context de instabilitate extinsa ce caracterizeaza zona Orientului Mijlociu, precum si spectrul folosirii armelor de distrugere in masa in cadrul unui conflict civil extrem de sangeros, care s-a soldat deja cu numeroase victime, nu face decat sa amplifice importanta subiectului.
- De departe, exista patru elemente care trebuie avute in vedere: dinamica regionala si interesele actorilor din Orientul Mijlociu; dezbaterea din interiorul Uniunii Europene; dezbaterea publica din Statele Unite; incercarea statelor occidentale de a angaja Rusia in vederea solutionarii conflictului.
- La nivel regional, cazul sirian devine un alt element care amplifica competitiua regionala. Pentru Israel, atat prabusirea actualului regim si inlocuirea lui cu unul islamist, cat si eventuala mentinere la putere a lui Assad sunt in egala masura amenintari semnificative. Mai mult, Israelul este probabil actorul extern cel mai interesat de prevenirea folosirii armelor chimice – atat Statele Unite, cat si Turcia, au semnalat deja ca exista posibilitatea ca in cadrul conflictului cele doua tabere sa fi recurs la ele. Mai mult, Israelul este ingrijorat ca pe fundalul deteriorarii pozitiei de putere a actualei conduceri, aceasta ar putea incerca sa isi mareasca legitimitatea sprijinind eventualele actiuni ale Hezbollah indreptate impotriva Israelului. Similar, Iranul este direct interesat de mentinerea la putere a actualei conduceri – singurul partener si aliat direct din regiune ramane pentru Teheran Damascul.
- La nivel european, principala dezbatere este intre statele care doresc ridicarea embargoului cu privire la arme impus Siriei si cele care se opun unei asemenea masuri. Embargoul urmeaza sa expire la finele lunii mai, iar pentru prelungirea lui este nevoie de unanimitate. Franta si Marea Britanie, in special, sustin ridicarea acestuia. Intentia implicita este ca ridicarea embargoului sa permita furnizarea de arme opozitiei siriene, oferindu-i acesteia posibilitatea de a combate mai eficient fortele guvernamentale. Problema pe care o ridica insa aceasta masura este legata de dinamica exacta a conflictului sirian. Numerosi observatori occidentali subliniaza ca razboiul civil tinde sa ia un pronuntat caracter etnico-identitar: minoritatea alawita, careia ii apartine familia actualului conducator, tinde sa se asocieze si sa devina asociata cu regimul, in timp ce factiunile rebele tind sa se identifice cu apartenenta la sunnism. Mai mult, spectrul unei posibile deturnari a luptei impotriva regimului in directia instaurarii unui regim islamic, precum si perspectiva unui reviriment al islamului militant pe fondul escaladarii conflictului arata ca abordarea fata de opozitia siriana trebuie sa fie una mult mai nuantata.
- In Statele Unite, actuala administratie este prinsa intre propriile afirmatii si presiunea publica din ce in ce mai manifesta a republicanilor din Congres. Presedintele Obama a subliniat ca folosirea armelor chimice (cea mai importanta temere in materie de securitate a statelor occidentale) reprezinta „linia rosie”. In conditiile in care tot mai multe surse indica daca nu folosirea, cel putin disponibilitatea partilor implicate in conflictul civil de a recurge la aceste arme, „amenintarea” americana pare din ce in ce mai lipsita de credibilitate. Concomitent, republicanii, in frunte cu John McCain sustin ca Statele Unite trebuie sa impuna atat o interdictie generala a zborurilor la nivelul Siriei, cat si un cordon umanitar, care ar putea asigura o zona sigura pentru populatia si refugiatii civili. Republicanii sunt de asemenea partizanii inarmarii fortelor de opozitie – la prima vedere, solutiile propuse par a oferi maximum de beneficii fara a implica deloc resurse umane americane.
- Mai multi experti subliniaza insa ca aceste masuri nu pot fi aduse la indeplinire fara o implicare consistenta si directa a Statelor Unite. Coridorul sau zona umanitara trebuie aparata – in functie de suprafata ei, se estimeaza ca este nevoie de 40000 pana la 50000 de soldati pentru a asigura eficienta acestor spatii (chiar daca trupele nu ar fi americane, costul instruirii lor ar cadea asupra Statelor Unite). Concomitent, impunerea unei interdictii cu privire la zboruri ar trebui implementata efectiv, lucru care nu se poate realiza in lipsa unei implicari directe a statelor occidentale.
- La nivelul relatiilor dintre SUA si Rusia par a fi fost inregistrate cele mai multe progrese, cel putin din punct de vedere declarativ. Rusia nu este insa pregatita sa isi abandoneze ultimul client din Orientul Mijlociu, la fel cum opozitia Rusiei si a Chinei in Consiliul de Securitate al ONU poate pune punct oricarei interventii internationale. Cu toate acestea, semnalele recente arata ca Rusia este dispusa sa accepte oportunitatea unor negocieri, atat timp cat plecarea lui Assad nu este o preconditie a fortelor de opozitie.
© Sursa foto: youtube.com
Administratorul
