Raportul emis de democratii din Senatul american a reprezentat unul dintre cele mai importante elemente in dezbaterea publica de peste Ocean. Incriminarea de catre documentul elaborat de catre membrii democrati ai comisiei responsabile cu supravegherea activitatii CIA a practicilor agentiei intre 2002 si 2009 a fost in centrul dezbaterii politice si a subliniat inca o data puternica diviziune politica din interiorul sistemului american. Totodata, documentul ridica numeroase semne de intrebare cu privire la functionarea si eficienta mecanismelor democratice, inaugurand practic o dezbatere asupra unei serii de probleme vazute multa vreme drept rezolvate intr-o democratie matura: controlul civil asupra serviciilor de informatii, relatia dintre secrete si transparenta publica a institutiilor, respectarea drepturilor omului.
Principalele constatari ale documentului (care reprezinta o sinteza a raportului mai mare, insa secret, elaborat de intreaga comisie senatoriala) sunt extrem de critice in raport cu activitatea CIA. Principalele acuzatii aduse agentiei sunt ca aceasta a aplicat metode de investigare ce pot fi considerate forme de tortura, in aproape 20% din cazuri impotriva unor suspecti demonstrati ulterior drept nevinovati, lipsa unor rezultate concrete obtinute prin aceste tehnici, dezinformarea persistenta a administratiei americane cu privire la eficienta acestor tehnici de investigatie.
Din punct de vedere politic, cea mai serioasa problema ridicata de document este aparenta lipsa de supraveghere a CIA – agentia este acuzata ca a dezinformat consistent Casa Alba cu privire la eficienta interogatoriilor. Practic documentul subliniaza lipsa, pentru o perioada de timp consistenta a controlului civil asupra serviciilor, precum si o atitudine vadit contrara sensului functionarii mecanismelor politice contemporane a Agentiei.
In acelasi timp, chiar daca utilitatea practicilor agentiei poate fi pusa in discutie (si aici este unul dintre cele mai mare puncte de dezbatere), problema de credibilitate a politicii externe americane este evidenta. Coroborata cu dezbaterea de la nivelul Uniunii Europene cu privire la existenta centrelor de interogare si de detentie operate de CIA, situata ridica o mare problema legata de moralitatea politicii externe a Statelor Unite, precum si una implicita a legitimitatii Razboiului Global Anti-terorist. In aceste conditii, argumentul informatiilor oferite prin folosirea torturii devine unul irelevant.
Dezbaterea poate fi interpretata – si a fost in mai mutle ocazii – drept un nou episod al confruntarii dintre democrati si republicani, in mod particular intre administratia Obama si membrii administratiei conduse de fostul presedinte Bush. In subsidiar, concluziile documentului acuza in mod direct echipa de securitate a fostului presedinte american – este relevant astfel faptul ca principalele voci critice la adresa proiectului au venit din randul acestor politicieni.
Una dintre principalele probleme pe care publicarea raportului CIA o ridica este reprezentata de consecintele concrete ale documentului. Dincolo de dezbaterea cu privire la imaginea sau credibilitatea actiunilor politice ale Statelor Unite, documentul Senatului ridica posibilitatea unor consecinte judiciare pentru actorii care au fost responsabili pentru tehnicele „excesive” de investigre. In conditiile in care raportul admite ca unele dintre practicile utilizate pot fi considerate acte de tortura, mai multe voci din media internationale au subliniat ca simpla recunoastere a responsabilitatii SUA nu este suficienta – pedepsirea respnsabililor si compensarea victimelor, mai ales in cazul suspectilor detinuti si demonstrati ulterior drept nevinovati, fiind imperative. In acest context, se poate considera ca raportul deschide o veritabila „cutie a Pandorei” din perspectiva consecintelor sale institutionale.
Sursa foto: newsweek.com
