Programul PRISM si efectele acestuia asupra relatiilor UE-SUA

16
IUN.
2013

Mai multi lideri europeni au reactionat transant, saptamana trecuta, la dezvaluirile privind interceptarea serverelor companiilor de internet de catre autoritatile americane pentru colectarea de date cu caracter personal. Reprezentantii europeni au declarat ca aceste actiuni le-au confirmat cele mai sumbre temeri cu privire la gigantii web americani, fapt ce sublineaza necesitatea unor reglementari mai stricte.

Saptamana trecuta publicatiile The Washington Post si The Guardian au intrat in posesia unei prezentari privind programul de monitorizare PRISM a Guvernului SUA, prin intermediul unui ofiter de securitate, Edward Snowden, care a dorit sa expuna ceea ce considera a fi un programul intruziv in viata privata. Conform prezentarii, Agentia de Securitate Nationala a SUA si Biroul Federal de Investigatii au colectat date audio, video, fotografii, e-mailuri si documente de la serverele interne a noua companii tehnologice majore.

Europa, care nu dispune de giganti ai internetului proprii, a incercat in mai multe randuri sa limiteze puterea companiilor americane, care domina mediul online, iar Germania, tara cea mai concentrata pe respectarea vietii private, a condamnat rapid cooperarea acestora cu serviciile de securitate americane.

Ce este programul PRISM?

Programul PRISM este considerat strict secret si nu a fost niciodata facut public inainte. Lista de companii implicate sunt cele mai importante din Silicon Valley: Microsoft, Yahoo!, Google, Facebook, Paltalk, AOL, Skype, YouTube si Apple. Dropbox, desi nu este inca parte oficiala a programului, a declarat ca se va alatura in curand. Conform The Washington Post, aceste companii au participat, toate, de buna voie in program.
Potrivit prezentarii lui Snowden, programul este activ din 2007 si este considerat cel mai mare contribuabil la briefing-urile de zi cu zi oferite Presedintelui, furnizand datele din 1477 de articole numai anul trecut. Se pare ca, aproape unul din sapte rapoarte de informatii de la NSA contine date din programul PRISM. NSA are capacitatea de a extrage orice fel de date de la aceste companii, insa sustine ca aceasta nu incearca sa le colecteze pe toate. O parte a criticilor au subliniat ca programul PRISM depaseste cadrul legal existent, prin care companiile de stat trebuie sa respecte cererile de date ale Guvernului, deoarece ofera acces direct NSA la serverele fiecarei companii – in esenta, permitandu-i NSA-ului sa actioneze in lipsa oricarei forme de supraveghere executiva sau judiciara.
Programul a fost initiat pentru a depasi ceea ce a vazut NSA drept constrangeri in cadrul programului existent FISA – Actul de Supraveghere a Informatiilor Externe-, in cazul caruia Guvernul are nevoie de mandat si care nu-i permite agentiei sa faca uz de „avantajul terenului”, garantat prin faptul ca cele mai multe dintre cele mai mari companii de internet se afla pe teritoriul SUA.
Cu toate ca James Clapper, directorul serviciilor secrete nationale americane, a declarat ca acest program al Guvernului este folosit in contextul prevenirii evenimentelor de tipul 11 septembrie si ca vizeaza doar comunicatiile cetatenilor non-americani din afara SUA, acest fapt nu face altceva decat sa confirme temerile europenilor cu privire la programele de spionaj americane. Drept urmare, faptul ca comisarul UE pentru justitie si drepturi fundamentale, Viviane Reding, i-a scris Procurorului General al SUA, Eric Holder, exprimandu-si ingrijorarea in privinta spionarii datelor europenilor de catre Guvernul Statelor nu este altceva decat o reactie la lipsa oricaror mecanisme de protectie judiciara pentru cetatenii Uniunii Europene.

Impactul asupra relatiilor UE-SUA

Parlamentarii europeni au amenintat, marti, ca vor desface orice acord cu privire la distribuirea de date cu Statele Unite. Acestia s-au plans ca au cedat in fata cererilor SUA de a accesa datele financiare si de calatorie europene, prin intermediul acordului SWIFT – acord care obliga partile sa se informeze reciproc cu privire la datele tranzactiilor financiare si numele pasagerilor de pe cursele aeriene. Avand in vedere situatia actuala, mai multi europarlamentari au subliniat ca este momentul ca acordurile sa fie reexaminate, iar accesul la informatiile de acest tip sa fie limitat.
Modificarea sau anularea acestor acorduri ar putea avea repercusiuni majore asupra relatiilor dintre statele europene si SUA. In cel mai rau scenariu, revocarea acordurilor, care pare insa putin probabila pentru moment, poate conduce la suspendarea zborurilor europene catre Statele Unite.
Din punct de vedere politic, situatia nu este mai usoara pentru Executivele europene. Acestea trebuie sa explice daca lasa Washington-ul sa le colecteze date private ale cetatenilor europeni sau daca beneficiaza de pe urma acestor investigatii, care sunt considerate ilegale pe teritoriul tarilor pe care le reprezinta. In acest sens, UE incearca acum sa modernizeze acum o lege de aproape 20 de ani, pentru a consolida drepturile europenilor.
Comisarul european pentru Justitie, Viviane Reding, a declarat ca respectarea drepturilor fundamentale si a statului de drept stau la baza relatiilor UE-SUA. Aceasta intelegere comuna a fost si trebuie sa ramana, baza de cooperare dintre cele doua, in domeniul justitiei.
Dezvaluirile au starnit reactii dure din partea membrilor Parlamentului European. Sophie in ‘t Veld, un membru olandez al Parlamentului, a criticat atitudinea Statelor Unite si asa-zisa relatie speciala cu UE. Claude Moraes, din partea Partidului Laburist britanic, a afirmat ca UE trebuie sa adopte o pozitie puternica in ceea ce priveste utilizarea informatiilor in SUA si sa se asigure ca lupta pentru protectia datelor cetatenilor europeni. Conform liderului grupului Socialist din PE, Hannes Swoboda, orice acord comercial intre UE si SUA va trebui sa asigure pe deplin cele mai inalte standarde de protectie a datelor. In plus, Swoboda a declarat ca nu are niciun rost ca UE sa aiba reglementari stricte in ceea ce priveste protectia datelor, daca aceste standarde nu sunt garantate atunci cand sunt utilizate companii de internet cu sediul in SUA.
Germania a criticat aspru programul PRISM, Ministrul Justitiei, Sabine Leutheusser-Schnarrenberger, declarand ca suspiciunea unei supravegheri excesive a comunicarii este atat de alarmanta incat acest fapt nu poate fi ignorat. Istoric vorbind, Germania este deosebit de sensibila cand vine vorba de viata privata si spionajul de catre agentiile guvernamentale secrete, iar presa germana a fost plina de rapoarte conform carora aceasta tara a fost una dintre cele mai vizate de programul NSA. Tocmai din acest motiv, Markus Ferber, membru PE, a acuzat NSA de metode Stasi, in stil american.
Purtatorul de cuvant al Angelei Merkel a declarat ca Cancelarul va insista asupra problemei in cadrul urmatoarei intalniri de la Berlin cu Presedintele american Barack Obama, cu ocazia aniversarii a 50 de ani de la celebrul discurs al lui John F. Kennedy, ”Ich bin ein Berliner”.

Marea Britanie si Olanda, beneficiari ai PRISM

Impactul negativ asupra relatiilor UE-SUA pe care il au dezvaluirile cu privire la programul PRISM, sunt agravate de faptul ca Marea Britanie si Olanda se numara printre beneficiarii acestuia. Conform publicatiei britanice The Guardian, Sediul Central al Comunicatiilor Guvernului din Marea Britanie (GCHQ), una dintre cele trei agentii de informatii de top din tara, a fost capabila sa vizualizeze datele private ale utilizatorilor de internet din 2010, prin intermediul programului PRISM al Agentiei de Securitate Nationala a SUA (NSA).
Marea Britanie a avut, de asemenea, posibilitatea de a spiona comunicarea mai multor utilizatori web fara stirea lor, in ultimii trei ani, si a folosit aceasta putere pentru a genera 197 de rapoarte de informatii. Un purtator de cuvant pentru agentia GCHQ a ocolit problema implicarii acesteia in programul american PRISM, declarand ca agentia trateaza cu seriozitate obligatiile care ii revin in temeiul legii.

Viviane Reding vs. Eric Holder

In contextul dat, Viviane Reding a redactat o scrisoare catre Eric Holder, in care ii cere acestuia sa ii ofere explicatii si clarificari cu privire la programul PRISM, informatii daca exista si alte programe americane de colectare a datelor si de cautare si legile in baza carora acestea pot fi autorizate. In plus, Comisarul european a intrebat daca cetatenii europeni intra sub incidenta PRISM, cat de mult acces la date au autoritatile americane si care este procedura care trebuie urmata pentru a face apel impotriva monitorizarii individuale.
Comisarul UE pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström si Comisarul UE pentru Justitie, Viviane Reding, au incheiat un acord cu Procurorul General al SUA, Eric Holder. Ca urmare a intalnirii de la Dublin cu acesta, Statele Unite ale Americii au fost de acord sa faca schimb de informatii cu Uniunea Europeana, cu privire la programul de supraveghere PRISM. Malmström a declarat ca UE si SUA au fost de acord cu infiintarea unui grup transatlantic de experti, cu scopul de a obtine mai multe informatii despre PRISM si pentru a studia masurile de protectie.

Concluzii

Comisia Europeana nu poate face prea multe in legatura cu programul PRISM, cu exceptia posibilitatii de a adopta o legislatie care sa contracareaza efectele spionajului transatlantic. Si, chiar daca Comisia – nu doar statele membre ale UE – ar fi stiut despre acesta inainte de dezvaluirile lui Snowden, UE nu are o agentie de informatii, per se. Problema majora este ridicata de gradul de cooperare existent intre institutiile americane si serviciile europene – practic situatia, in ciuda reactiei prompte a politicienilor europeni aduce din nou in prim-plan spectrul actiunii colective europene in materie de securitate.
Exista practic doua probleme majore pe care dezbaterea PRISM le ridica. Pe de o parte, ea ridica din nou problema incapacitatii europenilor de a actiona unitar atat in raport cu Statele Unite, cat si in probleme de securitate. Mai mult, faptul ca, in general, autoritatile europene par mai preocupate de impactul dezvaluirilor decat multe dintre autoritatile nationale, risca sa duca la decredibilizarea suplimentara a nivelului european al guvernarii.
Pe de alta parte, lipsa de reactie din partea majoritatii guvernelor statelor membre arata ca posibilitatea cooperarii punctuale cu Statele Unite a fost un factor motivant mai puternic decat imperativul unei pozitii unitare a statelor membre.
Nu in ultimul rand, autoritatile nationale si europene sunt datoare cu o explicatie pentru procedurile demarate de catre autoritatile americane. Daca in Statele Unite se poate argumenta ca programul PRISM, desi invaziv, din perspectiva cantitatii mari de date culese, este acoperit din punct de vedere legal, problema modului in care cetatenii europeni isi pot apara viata privata nu a primit inca un raspuns satisfacator din partea autoritatilor europene sau americane.
Trebuie luat in seama faptul ca orice modificare, suspendare sau anulare a acordurilor cu SUA va avea efecte negative, in principal, asupra UE, limitand privilegiile transatlantice si libertatea de miscare intre continente. Pe de alta parte, de la bun inceput, aceste masuri ar starni mult prea multe probleme la nivel politic si economic pentru a fi implementate.
Un alt aspect se refera la viitoarele negocieri privind un acord de liber-schimb intre cele doua blocuri. Cu toate ca programul PRISM reprezinta o lovitura dura pentru relatiile UE-SUA, blocul european trebuie sa inteleaga ca are nevoie de acordul de 200 de miliarde de $ pentru a-si redresa economia si pentru a conferi stabilitate zonei Euro, in contextul in care lista datoriilor si a beneficiarilor planurilor de salvare este in continua crestere.
Nu in ultimul rand, trebuie observat si impactul pe care l-a avut acest scandal asupra imaginii Presedintelui american in Europa. Daca in noiembrie anul trecut 90% dintre europeni ar fi votat cu el, daca ar fi putut participa la alegeri, acum sustinerea pentru Obama a scazut radical, fiindu-i puse la indoiala atasamentul fata de valorile democratice, autenticitatea relatiei ”speciale” cu Uniunea Europeana, alaturi de respectul Guvernului sau fata de drepturile omului si respectarea vietii private. Din punct de vedere retoric, dezbaterile din jurul scandalului PRISM au ridicat inca o data la fileu diferentele esentiale de cultura politica dintre cele doua continente.
Daca pentru presedintele american, pozitia curenta este incomfortabila tocmai pentru ca se poate gasi in situatia de a fi aparat de catre opozitia republicana, pentru decidentii politici europeni situatia nu este mai usoara. Diferentele de viziune accentuate in urma atentatelor de la 11 Septembrie si a impactului imagologic al Patriot Act, criticat obsesiv de numerosi politicieni si lideri de opinie europeni, devin manifeste in prezent. Coerenta discursiva si politica a numeroase guverne europene este pusa in discutie in cel mai semnificativ mod. Este cert in acelasi timp ca pentru multi editorialisti, comentatori si politicieni europeni, Batranul Continent se simte undeva intre Big Brother si cadrul orwellian din 1984.

Administratorul