Evolutia conflictului din Ucraina ramane in continuare principala problema de securitate de pe continent. In ciuda faptului ca ambele tabere din conflict au clamat incalcarea armistitiului incheiat la Minsk, opinia, in special la nivelul diplomatiei europene si a observatorilor OSCE, este ca acordul de incetare a focului rezista.
Cu toate acestea, actiunile Rusiei (incercarea de apropiere de Spania, Grecia, Ungaria si Cipru) pun la indoiala orice pas suplimentar care urmeaza a fi facut de diplomatia europeana. De altfel, media europene au insistat asupra efectului actiunilor diplomatice ale Moscovei, subliniind cat de dificil este de adoptat pasul urmator, precum si mentinerea sanctiunilor impuse Rusiei. Ezitarile europene sunt contrapuse deciziei americane de extindere a sanctiunilor la noi oficiali rusi, printre care si Alexandr Dughin, considerat ideologul „neoficial” al regimului de la Kremlin.
De asemenea, media occidentale insista in continuare asupra posibilitatii reizbucnirii conflictului. Cea mai recenta analiza a Stratfor pune in evidenta, de exemplu, trei scenarii cu privire la continuarea conflictului din Ucraina, toate pornind de la ipoteza cresterii intensitatii implicarii Rusiei. Astfel, varianta minora este cea a extinderii zonei controlate de separatistii pro-rusi in vederea asigurarii unei legaturi teritoriale cu Peninsula Crimeea. In acest caz, estimarile Stratfor subliniaza ca, in conditiile extinderii teritoriului care trebuie aparat, precum si al unei eventuale intensificari a sprijinului occidental pentru Ucraina, nivelul fortelor ruse implicate ar trebui extins catre efective de 40-55,000 de soldati. Totodata, in functie de intensitatea unei eventuale insurgente ucrainene, Rusia ar trebui sa aloce intre 4200 si 42,000 de soldati pentru controlarea populatiei civile.
Un al doilea scenariu este cel al extinderii „costiere” – extinderea zonei controlate de catre separatisti pe intreg litoralul ucrainean, asigurand contactul teritorial direct nu numai cu Peninsula Crimeea, ci si cu Transnistria. Principalul dezavantaj, ca si in cazul oricarei escaladari a conflictului, este ca extinderea conflictului presupune o reactie a Ucrainei, precum si accentuarea sprijinului occidental pentru regimul de la Kiev. Totodata, lipsirea Ucrainei de accesul la Marea Neagra ar presupune o reactie pe masura din partea autoritatilor de la Kiev. Mai mult, strategic, pozitiile sunt mult mai greu de aparat, necesitand effective ce pot ajunge la 80-100,000 de soldati, dublati de 13,200-120,000 trupe dedicate actiunilor de contrainsurgenta.
Cel mai radical scenariu este reprezentat, pentru analistii Strator, de ocuparea intregii jumatati de Est a Ucrainei. Ofensiva ar trebui sa fie una de proportii, 91,000-135,000 de soldati fiind necesari pentru atingerea acestor obiective. Concomitent, intre 28,000 si 260,000 de soldati ar fi necesari pentru operatiuni de contrainsurgenta. Cu toate acestea, avantajul unei „granite” pe Nipru este reprezentata de pozitiile defensive mult mai usor de aparat.
Scenariile Stratfor omit evident din calcul costurile politice si militare ale unui asemenea demers – exista multe voci care subliniaza ca o intensificare de acest fel a conflictului presupune costuri majore din punct de vedere politic pentru Rusia. Alte voci (inclusiv analiza Stratfor, pentru cel de al treilea scenariu) considera ca ofensive de aceasta dimensiune sunt pentru moment dincolo de capacitatea militara a Moscovei.
Un alt element important este reprezentat de modul in care presa occidentala abordeaza problema relatiilor dintre actorii occidentali, cu privire la Ucraina. Astfel, mai multe relatari din presa germana au criticat interventiile liderilor militari americani ai NATO, cu privire la efectivele desfasurate de Rusia in cadrul conflictului din Crimeea. Desi interventiile publice ale oficialilor germani au lipsit, impresia consemnata „pe surse” este ca la nivelul conducerii militare a NATO a fost supraestimata, din motive politice, implicarea Rusiei, datele prezentate nefiind conforme cu cele detinute de serviciile de intelligence europene. Teza Der Spiegel este ca aceste interventii publice ale liderilor militari americani au rolul de a pune presiune pe administratia americana. Un alt element interesant este reprezentat de zvonurile cu privire la posibila cooptare a Victoriei Nuland pentru pozitia de Secretar de Stat intr-o viitoare administratie republicana.
Dincolo de dinamica proprie administratiei de la Casa Alba, unde pare evident ca o viziune moderata este contrapusa celei favorabile unei atitudini mai transante fata de Rusia, implicarea Moscovei in conflict este deja confirmata de multiple surse ruse. In ciuda activismului diplomatic al Federatiei Ruse la nivelul UE, pentru moment, din punct de vedere politic si militar, armistitiul de la Minsk pare castigul maxim.
Sursa foto: ziarulnational.md
