Publicarea de catre Le Monde a articolelor despre planul franco-german de consolidare a Zonei Euro este principalul element care contureaza o dinamica europeana dominata mai degraba de turneul politic al lui David Cameron in Europa, in incercarea de a castiga parteneri pentru renegocierea apartenentei Marii Britanii la Uniunea Europeana, decat de dezbaterile propriu-zise din interiorul Uniunii.

Este relevant din acest punct de vedere faptul ca propunerea franco-germana, care a fost inainta in confidentialitate presedintelui Comisiei, Jean-Claude Juncker, a fost interpretata mai degraba in raport cu demersurile intreprinse de catre David Cameron, decat ca un reper al dezbaterilor despre viitorul institutional al UE.

Trebuie remarcat in acest context ca propunerea, care nu are in vedere modificarea pe termen scurt a tratatelor europene, este mai degraba in linia interpretarilor despre evolutia paralela in ritmuri diferite a structurilor interne ale Uniunii Europene, putand crea anxietate mai degraba in randul statelor care au aderat la UE in perioada 2004-2007. Conform Le Monde, planul vizeaza patru domenii: politica economica, convergenta economica, fiscala si sociala, stabilitate sociala si investitii, intarirea cadrului institutional al Zonei Euro. Documentul face referire la posibilitatea, pe termen lung, a amendarii cadrului general oferit de tratatele europene. Ceea ce trebuie insa observat este faptul ca proiectul franco-german, despre care media a subliniat ca va sta la baza propunerilor pe care Juncker le va face in luna iunie, are in vedere crearea acestor aranjamente in afara tratatelor europene – prin simpla actiune concertata a celor 19 actori.

Planul are astfel in vedere pe de o parte construirea unui model economic similar in cele 19 state membre ale Zonei Euro – exista relatari mediatice care sustineau ca este vizata impunerea unui nivel similar al taxelor pe intreg teritoriul statelor Zonei Euro. Pe de alta parte, planul are in vedere practic continuarea procesului de integrare in aceasta formula restransa a Zonei Euro, prin cresterea prerogativelor Eurogrupului, crearea de structuri specifice pentru Zona Euro la nivelul PE, organizarea de summit-uri speciale pentru Zona Euro cu frecventa mai mare decat cele europene.

Trebuie remarcat totodata faptul ca este prima initiativa consistenta de cooperare intre Franta si Germania de la preluarea puterii de catre François Hollande. Aparenta ostilitate dintre acesta si Angela Merkel, pe fondul puternicului sprijin acordat de cancelarul german predecesorului sau in campania electorala a fost depasit. Este de asteptat totodata ca Franta sa sustina puternic masurile de reformare a modului in care Zona Euro functioneaza – in cadrul unui mandat relativ sters sau marcat de contra-performante, cel putin in ceea ce priveste politica externa si cea europeana, adoptarea unei propuneri franceze aduce din nou vizibilitate „motorului francez” al Uniunii. Parisul se poate prezenta astfel drept un centru politic al UE, dupa o perioada extinsa de tacere, in special in perioada crizei.

Aparent, proiectul german al unei Europe cu mai multe viteze este materializat avand drept nucleu Zona Euro, care ar trebui sa serveasca drept formula primara de integrare europeana. Din perspectiva statelor care se afla in afara Zonei Euro, exista doua situatii: pentru actorii mai reticenti sa participe la procesul de integrare (precum Danemarca, Irlanda sau Mare Britanie), procesul nu presupune nici un cost aditional. Statele est-europene insa, care sunt obligate prin tratatele de aderare sa adopte euro, se pot gasi practic in fata unui nou proces de aderare, de data aceasta la „adevaratul centru politic si economic al UE”.

Nu trebuie omis, de asemenea ca propunerea franco-germana este si un raspuns dat premierului britanic David Cameron. in ciuda primirilor prietenoase ale acestuia in capitalele europene, semnalul continuarii procesului de integrare precum si refuzul de a accepta modificarea tratatelor este interpretat drept un semnal al ostilitatii europene fata de actiunile politice ale conducerii britanice.

Sursa foto: euractiv.com


infopolitic