Anuntul premierului elen Alexis Tsipras, care a cerut creditorilor internationali o amanare de cateva zile in procesul de negociere a acordarii ultimei transe a imprumutului acordat Atenei nu a generat pentru moment reactii din partea liderilor europeni sau a institutiilor internationale.
Cu toate acestea, este evident ca, pe agenda europeana, consultarea care va avea loc pe data de 5 iulie devine cel mai important eveniment.
Din punct de vedere politic, exista in mod evident avantaje pentru liderul Syriza. Dezbaterea inegala cu partenerii europeni sau internationali este inlocuita de o dezbatere interna ai carei termeni si a carei dinamica poate fi controlata mult mai usor de formatiunea radicala. in acest moment, linia discursiva care a fi prefigurata de declaratiile principalilor lideri eleni pare a opune discursul Syriza, pentru care referendumul este unul impotriva politicii de autoritate, impusa „dictatorial” si „ne-european” din afara tarii, in timp ce pentru opozitia elena, referendumul este unul asupra apartenentei Greciei la Uniunea Europeana. in discursul liderilor Syriza s-a insistat foarte mult si asupra caracterului democratic al deciziei, in opozitie cu „dictatul” institutiilor financiare europene si internationale.
In termeni institutionali, este dificil de evaluat care sunt consecintele referendumului in care Tsipras supune practic la vot propunerile europene, calificate anterior drept „foarte generoase” de catre cancelarul german Angela Merkel. Pe de o parte, asa cum par a indica mai multe relatari internationale care au prezentat „pe surse”, urmate de „dezvaluirea” de catre Varoufakis a propunerilor Greciei in fata Eurogrupului, arata ca din perspectiva Syriza combaterea sau, cel putin atenuarea politicilor de austeritate este obiectivul principal.
Astfel, Grecia a propus extinderea si optimizarea programului de privatizari, crearea unei noi autoritati de taxare si impozitare sub supraveghere parlamentara, a unui consiliu fiscal independent, limitarea pe termen scurt a executiilor silite in imobiliare, reformarea procedurilor judiciare civile, liberalizarea mai multor sectoare ale pietii (in special in domeniul serviciilor), reducerea birocratiei in procesul de infiintare a firmelor, introducerea procedurilor de evaluare in administratia publica si reducerea costurilor ei de functionare, precum si declansarea unei campanii anti-coruptie.
Din punctul de vedere al Syriza, limita cedarilor elene este reprezentata de problema pensiilor. in timp ce, de la nivel european s-a cerut diminuarea acestora, liderii Syriza au insistat ca de la acordarea imprumutului valoarea reala a acestora a scazut oricum in termeni reali si ca orice incercare suplimentara de reducere a acestora nu va fi acceptata.
Cu toate acestea, trebuie observat ca si Syriza a facut mai multe concesii. Pe de o parte, a acceptat sa isi asume realizarea unui excedent bugetar primar (inainte de plata datoriilor externe). Totodata, in ciuda retoricii anti-austeritate, mai multi comentatori au subliniat ca tocmai domeniul pensiilor a suferit cele mai multe transformari in ultimii ani – Varoufakis si Tsipras au subliniat ca vor fi adoptate masuri pentru prevenirea pensionarii anticipate si pentru ridicarea varstei de pensie.
Este important de notat faptul ca inclusiv membrii Syriza sunt impartiti in ceea ce priveste pozitia pe care formatiunea ar trebui sa o adopte in privinta referendumului – in timp ce mai multi lideri guvernamentali, intre care Tsipras si Varoufakis auu declarat ca sunt in favoarea respingerii propunerilor creditorilor internationali, pozitia lor este considerata de mai multe media internationale drept rezultatul presiunilor exercitate asupra liderilor guvernamentali de catre aripa radicala a formatiunii.
Chiar daca Executivul elen pare a avea, la prima vedere, avantajul in cadrul procesului electoral, datorita victoriei obtinute in alegeri, mai multi factori trebuie avuti in vedere. Nu este clar pentru moment in ce masura decizia cabinetului este una „extrema”, o reactie la presiuni externe putrnice, sau este o stratagema pentru a consolida pozitiile de negociere ale Syriza. in ciuda discursului lui Tsipras, mai multi observatori au incercat sa sublinieze similitudinile dintre prezentul demers si cel al lui George Papandreu din 2011, cand premierul elen a trebuit sa renunte la ideea organizarii referendumului la scurt timp dupa ce a facut aceasta propunere.
Sursa foto: auditamosgrecia.org
