UE a fost de acord sa adauge pe lista neagra mai multi separatisti din Ucraina, insa nu a aplicat sanctiuni noi impotriva Rusiei, oficialii europeni declarand ca exista o speranta de a reporni dialogul cu Moscova pentru a pune capat la cel mai grav impas de la Razboiul Rece. Noul sef diplomatic al Uniunii Europene, Federica Mogherini, a declarat ca ministrii de externe reuniti la Bruxelles au ridicat posibilitatea ca ea sa faca o vizita la Moscova pentru a discuta o solutie la criza.
Cu toate acestea, proaspetele confruntari dintre rebelii sprijiniti de rusi si fortele de la Kiev au subliniat provocarile cu care se confrunta orice eforturi de pace. Cresterea numarului de victime de la incheierea armistitiului arata nu numai ca ne aflam departe de solutionarea crizei, ci si ca in sine reluarea ostilitatilor sau escaladarea lor ramane in continuare probabila.
Putin a avut un ton sfidator, respingand acuzatiile Occidentului, conform carora Rusia a trimis trupe si echipamente in Ucraina pentru a sustine revolta, insa a declarat ca luptatorii drepti vor avea intotdeauna arme. Simultan, Moscova a declarat ca a expulzat un diplomat german ca urmare a faptului ca un diplomat rus a fost nevoit sa paraseasca Consulat general al Rusiei la Bonn, in timp ce mai multi diplomati polonezi au fost expulzati pentru spionaj.
Evolutia crizei si impactul mondial
In primul rand, pe 12 noiembrie NATO a raportat ca Rusia a trimis convoaie militare rebelilor pro-rusi din estul Ucrainei, fapt negat de Rusia. Exista acum un consens ca acordul de incetare a focului dintre Ucraina, Rusia, rebelii, si Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa, la Minsk, pe 19 septembrie este compromis. Rusia este din nou in ofensiva in estul Ucrainei.
In al doilea rand, a devenit clar ca Europa se confrunta cu perspectiva unui impas lung cu Putin. De exemplu, multiplele incursiuni ale Rusiei in spatiul aerian al statelor baltice in ultimele cateva saptamani au fost considerate un semnal clar ca Moscova testeaza determinarea NATO de a asigura securitatea propriilor membri. Conflictul nu mai este o simpla confruntare politica intre NATO si Rusia, ci in sine un test al acordurilor ce stau la baza securitatii europene.
In acest moment, invazia Rusiei in estul Ucrainei a subminat arhitectura de securitate a Europei de dupa Razboiul Rece. Aceste structuri de securitate s-au bazat pe o relatie de cooperare cu Rusia. Este evident ca acest parteneriat nu mai exista, iar liderii europeni trebuie sa se ocupe de aceasta realitate mai devreme decat mai tarziu.
Al treilea eveniment semnificativ este faptul ca la summit-ul G20 de la Brisbane, Rusia a reusit sa irite Japonia si Australia, fapt care arata ca mesajele critice la adresa Kremlinului nu se limiteaza la America de Nord si Europa. Tokyo si Canberra sunt dezgustate de atitudinea Rusiei fata de doborarea zborului 17 al Malaysia Airlines. Impreuna cu Statele Unite, Australia si Japonia au semnat o declaratie comuna in care au condamnat pozitia Rusiei.
Noua pozitie a lui Merkel fata de Rusia
Merkel nu este dispusa sa-i dea sansa lui Putin de a salva aparentele, fapt pe care unii diplomati si lideri europeni si-ar dori sa-l obtina pentru a inchide dosarul Ucraina. In acest moment, este evident ca Merkel nu are incredere in Putin, iar cele 38 de convorbiri telefonice dintre cei doi lideri n-au facut decat sa adanceasca aceasta neincredere.
Preocupare ei nu se refera doar la Ucraina sau la amestecul Rusei in Armenia, Georgia sau Republica Moldova. Eforturile lui Merkel de a-l convinge pe Putin sa exercite o anumita influenta asupra Presedintele sirian Bashar al-Assad au ajuns, de asemenea, la zero.
Cu toate acestea, pentru ca Merkel a fost interlocutorul indiscutabil al Occidentului cu Putin, Merkel este impovarata cu una dintre cele mai mari provocari de politica externa si de securitate de cand a devenit cancelar acum noua ani.
Nu este pregatita sa accepte anexarea lui Putin a Crimeei sau interventii sale continue in estul Ucrainei. Cu toate acestea, Occidentul a exclus orice actiune militara pentru a impinge Rusia din Ucraina. In schimb, Merkel este pregatita pentru a face presiuni pentru mai multe sanctiuni impotriva Rusiei chiar daca in Brisbane Putin a avertizat ca va lua masuri de represalii.
Contramasurile Moscovei impuse deja impotriva mai multor tari europene dor, mai ales in cazul Poloniei. Insa Merkel considera ca industria germana, si Europa in ansamblul sau, trebuie sa fie dispusa sa plateasca pretul pentru incalcarea integritatii teritoriale a Ucrainei – ca sa nu mai vorbim de Georgia. In ciuda indoielilor exprimate de Finlanda, Italia, Slovacia, Ungaria, si Republica Ceha cu privire la sanctiuni, Europa a ramas ferma.
Concluzii
Din punct de vedere politic, declaratiile lui Merkel, care a subliniat ca securitatea europeana nu poate fi realizata in lipsa unui acord ferm cu Rusia nu trebuie interpretate exagerat. Este evident ca perspectiva unui nou „Razboi Rece” este, de departe, optiunea cea mai putin avantajoasa pentru toate statele europene. Pe termen lung, in ciuda optiunilor belicoase exprimate de mai multi observatori, obiectivul sanctiunilor nu ar trebui sa fie slabirea Rusiei in sine, ci determinarea Moscovei de a reveni la masa negocierilor si gasirea unei solutii durabile la problema ucraineana, in limitele dreptului si acordurilor internationale.
In egala masura, perspectivele solutionarii conflictului ucrainean par din ce in ce mai slabe. Rusia se arata pentru moment dispusa sa accepte costul anexarii Crimeii si slabirii propriei economii. Cu toate acestea, cel mai important element care trebuie observat este caracterul disproportionat al impactului sanctiunilor: efectul lor este evident asupra Rusiei, cresterea economica pentru anul viitor fiind deja prognozata pentru zero, in timp ce impactul asupra Uniunii Europene este considerat unul minor. Este evident in acest context ca pe termen scurt nicio solutie nu se intrevede pentru criza ucraineana, ci, dimpotriva, Rusia pare a fi determinata sa continue prezentul curs de actiune.
Sursa foto: news.yahoo.com
