Dezvaluirile despre amploarea si continutul afacerilor girate de firma de avocatura Mossack Fonseca din Panama, respectiv detaliile despre sumele impresionante aflate in jurisdictiile off-shore din lumea in curs de dezvoltare reprezinta unul dintre cele mai importante subiecte de pe agenda dezbaterilor politice europene.

Fie ca este vorba despre masurile legislative discutate in spatiul occidental, despre personalitatile politice implicate in afacerile criticate aproape unanim de catre media europene sau de sumele avute in vedere, subiectul legislatiilor off-shore si al secretului financiar se va afla pe agenda politicienilor europeni pe termen mediu.

Dincolo de natura spectaculoasa a modului in care premierul Islandei, Sigmundur Gunnlaugsson, a trebuit sa demisioneze in urma dezvaluirilor cu privire la compania din Panama detinuta de sotia sa, urmarile politice ale dezvaluirilor sunt limitate, pentru moment. Dezvaluirile despre posibila avere a presedintelui rus, Vladimir Putin, precum si cele despre sumele detinute de membri ai familiilor aflate in conducerea Chinei nu au produs pentru moment consecinte in plan domestic: in Rusia au fost dezavuate drept elemente ale „propagandei occidentale”, in timp ce autoritatile chineze au cenzurat relatarile pe aceasta tema.

Singurul personaj aflat in dificultate reala este premierul David Cameron, care a fost fortat sa recunoasca, dupa declaratii succesive contradictorii sau criticate vehement de media si de liderii laburisti, ca a detinut, in perioada in care a fost parlamentar, dar inainte de a deveni premier al Marii Britanii, actiuni in cadrul companiei off-shore fondate in Panama de catre tatal lui. Alaturi de apelurile cu privire la demisia premierului, venite in special din partea liderilor laburisti, problema fundamentala este reprezentata de gestionarea defectuoasa a subiectului de catre premier, in opinia media britanice.

Cu toate ca situatia lui Cameron a dus la publicarea unor declaratii extinse de avere ale principalilor lideri politici din Regatul Unit, exista o presiune constanta asupra actualei conduceri in sensul gestionarii problemei sistemice ridicate de catre dezvaluirile mediatice: gestionarea paradisurilor financiare. Problema este cu atat mai acuta pentru conducerea britanica, in conditiile in care o mare parte a paradisurilor fiscale se afla in teritorii britanice, iar opozitia laburista a cerut deja retragerea dreptului de autoguvernare pentru teritoriile in cauza (Insulele Canalului, Insulele Virgine Britanice).

In acest context necesitatea unei reactii directe institutionale din partea premierului britanic este cu atat mai importanta cu cat problemele sale de credibilitate si atacurile opozitiei laburiste pot avea un impact direct asupra credibilitatii lui Cameron, in conditiile referendumului britanic asupra apartenentei la Uniunea Europeana. Spre deosebire de ceilalti lideri occidentali, David Cameron este obligat direct sa reactioneze rapid in problema companiilor off-shore si a evaziunii fiscale.

De aceea, acordul dintre cele mai importante cinci economii ale Uniunii Europene (Marea Britanie, Germania, Franta, Spania si Italia) cu privire la eliminarea mai multor reguli cu privire la secretizarea titularilor companiilor sau conturilor bancare trebuie interpretat drept un prim pas catre un regim international de gestionare a problemei paradisurilor fiscale. Problema fundamentala este reprezentata de incapacitatea generalizarii participarii marilor actori la acest regim: Rusia si China si-au exprimat deja opozitia fata de un asemenea demers, in timp ce Statele Unite, in ciuda sprijinului discursiv, par putin dispuse sa se alature demersului, in conditiile in care mai multe state americane au reglementari precum cele la care au renuntat cele cinci state europene.

Sursa foto: banatulazi.ro


infopolitic