Acordul dintre reprezentantii iranieni si cei ai marilor puteri, grupate mediatic in formula P5+1 (care cuprinde cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate: Statele Unite, Franta, Marea Britanie, Rusia, China, alaturi de Germania), pune punct, din multe puncte de vedere, dosarului nuclear iranian, una dintre cele mai stringente probleme de pe agenda politica a Orientului Mijlociu in ultimii 15 ani.

La semnarea acordului au participat si reprezentanti ai Uniunii Europene (a opta parte in procesul de negociere). Din acest moment, miza politica a acordului este mai degraba una interna – in Israel si in Statele Unite.

Cele mai importante prevederi ale acordului fac referire la limitele si restrictiile care sunt impuse programului nuclear iranian, garantiile formale ale faptului ca obiectivele acestuia vor fi pur civile. Stfel, Iranul trebuie sa reduca cu 98% stocul sau de uraniu imbogatit, nivel pe care trebuie sa il mentina si in urmatorii 15 ani. Totodata, in acelasi interval, orice imbogatire a uraniului nu va trebui sa depaseasca procentul de 3,67%, un nivel insuficient pentru fabricarea armamentului nuclear.

Iranul va trebui sa reduca de asemenea cu doua treimi numarul centrifugelor utilizate in procesul de imbogatire a uraniului, tot procesul de imbogatire fiind limitat la centrala de la Natanz. De asemenea, centrifugele care vor fi pastrate vor fi cele din prima generatie (cele mai putin eficiente). Monitorizarea echipamentului dezafectat va fi realizata de Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA).

Facilitatile de la Fordow vor opri procesul de imbogatire a uraniului si de cercetare in acest domeniu, devenind un centru tehnologic de cercetara civila. Iranul se angajeaza totodata prin acord sa nu construiasca noi centre industriale nucleare (de imbogatire a uraniului sau de producere a apei grele). Cel mai important aspect este reprezentat insa de regimul de inspectii care va fi implementat – accesul inspectorilor AIEA va fi permis in toate facilitatile nucleare, inclusiv cele aflate sub control militar.

Procesul de supraveghere internationala va viza intreg procesul tehnologic – de la procurarea uraniului la procurarea tehnologiilor nucleare sau a celor conexe. Complexele de la Fordow si Natanz vor fi permanent deschise inspectorilor, care au dreptul de a mentine un proces de monitorizare continua, inclusiv prin mijloace tehnologice de supraveghere de la distanta (camere de inregistrare, urmarire prin satelit, senzori de mediu, programe de analiza a datelor). Numarul de inspectori afectati supravegherii Iranului va creste de la 50 la 150. Acordul prevede si un proces prin care, cu o majoritate simpla (cinci din opt voturi), se poate decide reimpunerea sanctiunilor economice asupra Iranului, in cazul in care acesta nu raspunde solicitarilor inspectorilor si ale marilor puteri semnatare ale acordului (Rusia si China nu au un drept de veto in reimpunerea sanctiunilor).

Totodata, sanctiunile cu privire la posibila achizitionare de catre Teheran a tehnologiilor in domeniul rachetelor balistice vor ramane in vigoare pentru inca opt ani, iar cele care limiteaza accesul Iranului la armament conventional, pentru inca cinci ani. Sanctiunile UE impotriva companiilor si oficialilor iranieni nu vor fi ridicate mai devreme de opt ani de derulare a acordului, in timp ce toate sanctiunile americane legate de violarea drepturilor omului si sprijinirea terorismului raman in vigoare pe termen nelimitat.

Principala opozitie la adresa acordului a venit din doua directii. In Israel, intreaga clasa politica in frunte cu premierul Beniamin Netanyahu a denuntat acordul drept unul care nu previne ascensiunea unui Iran nuclear. Netanyahu a declarat, de asemenea, ca Israelul nu este obligat in nici un fel de prevederile acordului. Cu toate acestea, trebuie observat ca insistenta Israelului nu este dublata neaparat de actiuni concrete, in plan militar – o mare parte a specialistilor care au pledat impotriva unei interventii preventive in cazul iranian au subliniat ca siguranta instalatiilor nucleare ale Teheranului este atat de ridicata incat ele nu pot fi afectate fara prezenta trupelor la sol, o misiune imposibila pentru fortele israeliene. Totodata, insistenta Israelului impotriva unui acord negociat totusi de cei mai importanti actori globali comporta atat riscuri de imagine, cat si riscuri politice (izolarea in plan international fiind unul dintre ele).

In Statele Unite, respingerea, respectiv sustinerea acordului a devenit unul dintre elementele care contureaza clivajul politic republicani – democrati. Toti candidatii republicani la presedintia SUA, alaturi de liderii din Senat si din Camera Reprezentantilor au condamnat acordul. Posibilitatea de blocare a acestuia este insa limitata, in conditiile in care Obama a amenintat cu folosirea veto-ului prezidential, in cazul unei opozitii in Legislativ (depasirea acestuia presupune o majoritate calificata de doua treimi, pe care republicanii nu o au).

Din perspectiva consecintelor, dincolo de acomodarea pretentiilor iraniene de dezvoltare a tehnologiei nucleare civile, este important de remarcat faptul ca mai multi observatori au subliniat ca pentru administratia Obama, acordul poate fi debutul unui „moment Nixon”, aluzie la decizia fostului presedinte american de initiere a relatiilor cu China comunista. in sprijinul acestei afirmatii sunt citate reticenta mai mare a administratiei democrate de a sustine neconditionat politicile israeliene (in special in ceea ce priveste extinderea coloniilor si folosirea fortei in Teritoriile Ocupate), precum si pozitia de aliati indirectie a Washingtonului si a Teheranului in conflictul din Siria, unde ambele tabere combat Statul Islamic. Cu toate acestea, este prematur de discutat perspectivele unei colaborari vizibile si mai mult decat punctuale intre cele doua state. Contextul Razboiului Rece nu este neaparat similar cu cel actual din Orientul Mijlociu, iar Obama nu are totusi o legitimitate similara celei de luptator „anti-comunist” de care Nixon s-a folosit pentru a relua relatiile cu Beijingul.

Sursa foto: america.aljazeera.com


infopolitic