SOLIDARITATE CU TURCIA, PENTRU MENTINEREA UNITATII NATO. Decizia autoritatilor turce a de a ordona doborarea aeronavei rusesti reprezinta din punct de vedere politic in primul rand un test pentru NATO. Acesta este motivul pentru care primele reactii venite atat din directia organizatiei, cat si din partea aliatilor americani sau europeni au facut apel la solidaritatea cu Turcia in calitate de membru al Aliantei.
DAR SI PRESIUNI ULTERIOARE PE LIDERII TURCI. Faptul ca atat Barack Obama, cat si conducerea NATO au anuntat public faptul ca au discutat despre situatie cu Turcia si ca sunt alaturi de Ankara in aceasta disputa nu inseamna neaparat ca nu vor exista presiuni asupra lui Erdogan si a lui Davutoglu – miza in acest moment este de a nu lasa niciun loc de indoiala ca solidaritatea in cadrul NATO opereaza in continuare la acest nivel. Mai ales in conditiile in care atentatele de la Paris si scurta apropiere franco-rusa au ridicat temeri cu privire la credibilitatea angajamentelor NATO, pentru SUA, dar si pentru organizatie, este vitala risipirea oricaror dubii cu privire la operabilitatea aliantei, dincolo de detaliile situatiei create in Siria.
Este adevarat ca, dincolo de veridicitatea afirmatiilor sau a datelor puse la dispozitie de catre Ankara sau de catre Moscova, reactia fortelor militare turce pare drastica. incalcarile spatiului aerian de catre aeronave ruse nu sunt neaparat o noutate, ci, dimpotriva, o prezenta constanta care a trebuit gestionata de fortele NATO inclusiv dupa finalul Razboiului Rece. Faptul ca aeronava rusa se putea afla in interiorul spatiului aerian turc nu reprezinta in sine o garantie a credibilitatii fortelor turce: desi aeronava a primit zece avertismente, mai multe surse indica faptul ca acestea au venit nu in intervalul anuntat de cinci minute, ci in intervalul de 17 secunde, cat timp pretinsa violare a spatiului aerian a durat.
Pentru Rusia, incidentul reprezinta primul cost real al interventiei din Siria, dupa prabusirea avionului civil din Sinai, ca urmare a unui atentat ISIS. Avertismentele cu privire la dificultatea navigarii paienjenisului aproape „bizantin” de relatii de conflict si solidaritate din Orientul Mijlociu produce primele victime militare ale campaniei ruse (unul dintre cei doi piloti, alaturi de un puscas marin care participa la o operatiune de salvare au fost anuntati drept decedati).
RUSIA VA DORI SA RASPUNDA, MACAR PENTRU A NU LASA IMPRESIA DE SLABICIUNE. Doua lucruri trebuie remarcate – Kremlinul a avut grija sa mentioneze ca ambele victime participau la conflict „sub contract”, adica fac parte din ceea ce reprezinta in acest moment contingentele profesioniste ale armatei ruse. Moscova a incercat permanent sa prezinte intr-o grila triumfalista interventia din Siria – rezultate remarcabile fara nici un fel de pierderi umane. in al doilea rind, trebuie remarcat ca retorica rusa – de „tradare” din partea Turciei – se inscrie in grila „siriana” a conflictului si nu are nicio legatura cu NATO. Un posibil raspuns rusesc este previzibil, fapt care ar putea complica si mai mult disputele din zona.
OCCIDENTUL SE VA IMPLICA IN MEDIERE, TINTA REALA FIIND STATUL ISLAMIC. In ce masura prabusire aeronavei si capturarea pilotului supravietuitor de militantii turcmeni (considerati grupul cel mai apropiat de Ankara) se inscriu in logica diferita cu care Turcia si Rusia opereaza in Siria, este dificil de anticipat. Este previzibil ca, pe termen mediu si scurt, eforturile occidentale sa se concentreze pe medierea relatiilor dintre cele doua state, in vederea atingerii obiectivului unei ofensive concertate impotriva Statului Islamic.
