Saptamana aceasta, dezbaterea publica din Marea Britanie a fost marcata de lansarea primelor grupuri de presiune si de comunicare, organizate in perspectiva referendumului cu privire la apartenenta Regatului Unit la Uniunea Europeana.

Cu toate ca grupurile cuprind un numar important de lideri politici, miza initiala a lansarii nu este neaparat conturarea principalelor pozitii in raport cu iesirea sau ramanerea Marii Britanii in Uniunea Europeana, ci cu ocuparea pozitiei de „campanie oficiala” in confruntarea electorala ce va precede consultarea.

Probabil cea mai importanta platforma lansata, din perspectiva vizibilitatii in media britanice, este reprezentata de „Vote Leave”, care cuprinde reprezentanti ai conservatorilor, laburistilor, respectiv ai UKIP. Media britanice au speculat ca principalul atu al platformei nu este reprezentat de diversitatea componentilor (mai ales de alaturarea dincolo de barierele ideologice), ci de influenta si de greutatea noului grup in cadrul campaniei, din punct de vedere al resurselor financiare.

Peter Cruddas, unul dintre cei mai importanti donatori ai Partidului Conservator, John Mills, cel mai important finantator al laburistilor, si Stuart Wheeler, fost donator al conservatorilor, in prezent unul dintre cei mai importanti sustinatori ai UKIP, sunt doar cele mai vizibile nume din domeniul finantelor si afacerilor care s-au alaturat platformei „Vote Leave”. Conform relatarilor mediatice, pe parcursul campaniei platforma urmeaza sa cuprinda trei grupuri distincte de comunicare: Conservatorii pentru Marea Britanie, Oamenii de Afaceri pentru Marea Britanie, respectiv grupul laburistilor care se opun ramanerii in Uniunea Europeana. Tocmai din cauza faptului ca grupul a atras cei mai vizibili sau importanti actori din spatiul financiar, presa britanica speculeaza ca platforma are cele mai mari sanse de a fi desemnata campania oficiala pentru iesirea din Marea Britanie. Mai mult, aceleasi surse din presa estimeaza ca platforma ar putea mobiliza jumatate din bugetul conservatorilor pentru anul care a precedat campania electorala din acest an.

Din punct de vedere al mesajului eurosceptic, trebuie observat ca discursul nu este unul foarte elaborat. Paradoxal, apelul porneste de la amintirea consecintelor globalizarii, amenintarile generate in acest context fiind considerate prea complexe pentru a fi gestionate de institutiile europene. Surprinzator, mesajul euroscepticilor este ca revenirea la formula deplina a suveranitatii este singura garantie in fata globalizarii. Manifestul prevede ca Marea Britanie ar putea ramane in cadrul unei zone de liber schimb cu restul Uniunii Europene, punand astfel punct suprematiei reglementarilor europene asupra celor nationale. Contributia Marii Britanii la bugetul european ar putea fi destinata finantarii sistemului de sanatate si cercetarii, iar pozitia Londrei in lume ar putea deveni mai influenta prin reluarea propriului loc in cadrul OMC. Este evident ca multe dintre asumptiile manifestului sunt dificil de sustinut – cresterea influentei globale a Marii Britanii este aproape imposibil de realizat in afara Uniunii Europene.

In egala masura, trebuie observat ca replica campaniei pro-UE este net mai putin vizibila si net mai putin coerenta din doua motive: pe de o parte, pentru conservatorii si laburistii care vor sustine cauza apartenentei la UE este neclar care sunt beneficiile mai importante oferite de apartenenta, in fata propriului electorat. Pe de alta parte, desi campania si-a anuntat deja conducatorul in persoana liderului Stuart Rose, lider conservator cu experienta bogata in mediul de afaceri, ea nu poate demara atat timp cat optiunile consultarii nu sunt clare. Cu alte cuvinte, cea de a treia optiune – ramanerea in UE in conditiile renegocierii apartenentei – intarzie declansarea campaniei. Miza votului pro-UE depinde practic de rezultatele diplomatice pe care Cameron le va obtine sau nu in perioada urmatoare.

Sursa foto: paginadepolitica.ro


infopolitic