Sistemul bipartid cu care Austria a fost obisnuita inca de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost zguduit din temelii, pe 24 aprilie, odata cu victoria lui Norbert Hofer, candidatul Partidului Libertatii din Austria (FPO).
Acesta a inceput sa capete notorietate in anii ‘80, cand liderul sau de la acea vreme, Jörg Haider, vorbea cu admiratie despre trupele SS naziste, controversatul politician austriac reusind sa conduca partidul intr- coalitie de guvernare alaturi de populari la finele anilor ’90.
Cele doua partide mari (crestin-democratii – OVP, respective social democratii – SPO) care au fost la guvernare in ultimii 70 de ani, fie alternativ fie impreuna, s-au clasat doar pe locurile 4 si 5 cu cate 11% din voturi fiecare. Aceste alegeri par sa urmeze trendul conform caruia establishmentul politic incepe sa piarda teren in fata miscarilor sau a candidatilor anti-sistem, indiferent daca acestia sunt de stanga sau de dreapta. Austria nu face exceptie de la aceasta tendinta, astfel daca cel care a castigat primul tur al acestor alegeri prezidentiale este candidatul extremei drepte, contracandidatul sau in turul doi va fi un ecologist de stanga, Alexander Van der Bellen.
Principala explicatie pentru victoria lui Hofer este pozitia vehementa anti-refugiati a acestuia. De la inceputul crizei refugiatilor din septembrie anul trecut Austria a primit 90.000 cereri de azil, punand presiune pe sistemul sau social. Aceasta presiune a fost resimtita si in randul cetatenilor, acestia devenind din ce in ce mai putin empatici cu azilantii. Cele doua partide mari, OVP si SPO s-au vazut puse in situatia in care trebuiau sa reactioneze. Desi initial Austria adoptase politica granitelor deschise, dupa modelul Germaniei, ulterior s-a vazut sustinand cote stricte cu privire la numarul de refugiati primiti. Dar aceasta schimbare de pozitie nu a fost primita foarte bine de public, unii spunand ca vine prea tarziu si ca este o dovada a lipsei de intransigenta a partidelor mari, altii pronuntandu-se ferm impotriva cotelor. Clivajul social format pe problema refugiatilor s-a regasit astfel in programele candidatilor ramasi in turul doi pentru alegerile prezidentiale, Hofer si Van der Bellen.
Dintre cei doi, Norbert Hofer porneste cu prima sansa acesta reusind sa obtina 35% din voturi, urmat fiind de candidatul independent dar sprijinit de ecologisti Alexander Van der Bellen care a obtinut 21%. Asadar lui Van der Bellen ii va reveni sarcina dificila de a reusi sa coalizeze in jurul sau restul partidelor si a candidatilor, in speranta ca impreuna vor reusi sa impiedice extrema dreapta sa castige aceasta lupta. Desi functia prezidentiala are doar un rol ceremonial, o posibila victorie la aceste alegeri ar putea sa reprezinte pentru extrema dreapta momentumul necesar pentru alegerile parlamentare din 2018.
Totusi, Hofer se afla la 15 procente distanta de victorie, asta in conditiile in care isi pastreaza toti sustinatorii din primul tur. Pentru a-si putea asigura cele 15 procente ar trebui sa convinga pe OVP sa-l sustina. Acest lucru ar putea duce chiar la o coalitie puternica a dreptei pentru alegerile din 2018.
Insa in acest moment nu este clar daca cele doua mari partide sunt dispuse sa se afle intr-o coalitie in care FPO e la conducere, sau prefera sa se coalizeze intre ele si cu celelalte partide care vor intra in parlament pentru a impiedica extrema dreapta sa preia puterea. ]n fapt, problema este complicata de mai multi factori la fel de importanti care pot contribui la o victorie a candidatului extremist.
Pe de o parte, in cadrul sistemului politic austriac, FPO este considerat prin excelenta partidul care este dispus sa depuna toate eforturile pentru a castiga voturi (in ciuda inconsistentei politicilor propuse, care au facut ca, istoric, scorul partidului sa varieze intre 10% si 37%). Ascensiunile au fost urmate de perioade de decadere, tocmai datorita incapacitatii partidului de a se mentine pe scena centrala ca furnizor de solutii. Cu toate ca partidele principale din Austria nu au in sine o problema in cooperarea cu un actor cameleonic (FPO a fost la un moment dat membru al liberalilor europeni, in perioada in care incerca in anii ’80 sa emuleze modelul liberalilor germani) – la nivel regional FPO a guvernat in coalitii cu ambele partide, precum si la nivel national (partidul are in istorie participarea la guvernare alaturi atat de populari, cat si de social-democrati), ele sunt obligate in acest moment sa formeze o coalitie de conjunctura pentru blocarea victoriei actorilor extremisti.
Pe de alta parte, cirumstantele europene sunt mai degraba nefavorabile unei coalitii anti-FPO. Nu numai ca o mare parte dintre actorii europeni vad din ce in ce mai legitime obiectiile populistilor austrieci, dar, in conditiile ascensiunii actorilor euro-sceptici si a unui electorat din ce in ce mai sensibil la astfel de probleme, precum si a referendumului britanic, o interventie concentrata a liderilor europeni pentru blocarea unei victorii a lui Norbert Hofer pare putin probabila. “blocarea” Austriei, asa cum s-a intamplat in 2000, cand Jörg Haider era membru al cabinetului, pare putin probabila in acest moment.
Sursa foto: theguardian.com
