Atacurile teroriste de la Bruxelles, soldate cu peste 30 de morti si mai mult de 300 de raniti au dominat agenda internationala si europeana.
Atentatele teroriste, produse la scurt timp dupa retinerea de catre autoritatile belgiene a lui Salah Abdeslam, principalul suspect in cazul atentatelor de la Paris de luna trecuta, au readus in prim-plan problema combaterii influentei Statului Islamic, precum si problema reactiei statelor europene in materie de securitate, alaturi de gestionare problemelor sociale pe care atacurile le readuc in prim-plan.
Unul dintre principalele elemente subliniate de catre media este reprezentat de problemele majore de eficienta si de functionalitate ale institutiilor statului belgian. Astfel, acesta s-a dovedit incapabil sa ia in calcul avertismentele trimise de catre autoritatile din alte state (unii dintre suspectii in cazul recentelor atentate au fost retinuti anterior in Turcia), precum si sa previna atacurile (in conditiile in care existau semnale ca acestea sunt pe punctul de a se produce). Concomitent, supravegherea posibililor suspecti teroristi a fost criticata de mai multe media europene, care au indicat si caracterul sistemic al lipsei de comunicare dintre institutiile de securitate ale statului belgian. Totodata, mai multe media au denuntat si reactia in raport cu atentatele – media au fost mult mai prompte in prezentarea de informatii despre numarul si situatia victimelor decat autoritatile belgiene.
Chiar daca este neclar pentru moment daca disfunctionalitatile institutionale belgiene au un caracter sistemic sau sunt rezultatul compromisului cvasi-permanent incurajat de sistemul federal din micul stat european, este evident pentru o mare part a observatorilor ca lipsa de reactie a autoritatilor este o conditie permisiva pentru producerea atentatelor teroriste. In egala masura, acestia au blamat si esecul procesului de integrare in societatea belgiana a tinerilor provenind din comunitati de imigranti. Faptul ca o mare parte a atentatorilor sunt cetateni europeni, radicalizati de, si actionand in numele Statului Islamic, provenind din comunitati sarace, unde somajul atinge niveluri mult mai ridicate in raport cu media nationala sau cea europeana, a fost considerat unul dintre principalele motive pentru care atentatorii gasesc sprijin in comunitatile de origine si pentru care aleg sa se alinieze miscarii fundamentaliste.
Cu toate acestea, in ciuda faptului ca Belgia conduce „topul” tarilor occidentale care au „furnizat” cei mai multi luptatori ISIS, trebuie observat ca succesul miscarii nu este determinat neaparat de conditiile existente in spatiul occidental. Este adevarat ca esecul procesului de integrare sau, dimpotriva, lipsa lui in spatiul mai multor comunitati de imigranti este un factor care favorizeaza racolarea de membri de catre radicali. Cu toate acestea, succesul Statului Islamic trebuie explicat prin natura diferita a organizatiei fata de predecesoarele sale. In timp ce Hamas sau Hezbollah sunt miscari islamice cu o implicita componenta identitara locala (Hezbollah) sau nationala (Hamas), iar Al-Qaeda nu a depasit niciodata stagiul de miscare terorista ale carei actiuni erau departe de propriile ambitii, Statul Islamic este un actor net diferit din punct de vedere cantitativ. Statul Islamic incearca sa recreeze intr-o maniera aproape post-moderna „idealul” comunitatii islamice primitive, cea din primul secol dupa moartea Profetului. Practic, Statul Islamic adauga listei de revendicari a organizatiilor fundamentaliste realitatea concerta a unui rezultat tangibil.
Pentru moment, este dificil de anticipat care va fi reactia statelor si autoritatilor europene. Cresterea cooperarii intre fortele de ordine si serviciile de securitate este in mod evident pe agenda discutiilor. Care va fi continutul institutional exact al reuniunii dintre liderii europeni este dificil de anticipat. In acelasi timp insa, trebuie observat ca atentatele de la Bruxelles ridica problema politicilor publice ale statelor occidentale in problema comunitatilor imigrante, o problema care nu poate fi gestionata imediat si pentru care nu exista raspunsuri sau solutii sigure ori certe. Totodata, atat timp cat Statul Islamic are o existenta teritorial-politica in Siria si in Irak, atractivitatea sa este dificil de demantelat.
Sursa foto: southernspiritonline.org
