Anuntul facut de catre Angela Merkel cu privire la posibila cooperare cu Turcia in gestionarea crizei imigrantilor, precum si dezbaterile dintre statele europene pe marginea acestui subiect, alaturi de reactia Turciei reprezinta cel mai important element de pe agenda dezbaterilor europene.
Cu toate ca o mare parte a estimarilor cu privire la fluxul continuu de imigranti nu s-au adeverit, probabil si pe fondul inrautatirii conditiilor meteorologice in Marea Mediterana, asa cum arata unele studii, problema ramane pe agenda europeana.
Continutul propunerilor europene a fost discutat de media sumar – nu exista detalii concrete despre modul in care acestea vor fi implementate sau despre consecintele lor politice ori institutionale. Aceasta probabil si pentru ca, in ciuda declaratiilor cancelarului german, un acord cu privire la reluarea dupa multa vreme a procesului de integrare, este probabil la fel de spinos pentru statele membre precum si politica cu privire la imigratie. In plus, in afara de „energizarea” intregului proces de integrare, Uniunea Europeana ar promite Turciei si relaxarea sistemului de vize (conditionat insa de unele progrese ale Ankarei), precum si un ajutor financiar pentru gestionarea refugiatiulor. La schimb, Turcia ar fi de acord cu deschiderea pe propriul teritoriu a sase centre de sortare a potentialilor azilanti, precum si cu deschiderea propriei frontiere maritime pentru actiunile europene de prevenire a traficului de persoane.
Pe de o parte, trebuie observat ca promisiunile europene sunt in mare parte afectate de acelasi nivel de incertitudine. Turcia nu primeste practic nici o eliminare a vizelor, ci o promisiune a facilitarii aceesului in functie de indeplinirea unor conditii, si cu atat mai putin o oferta clara de integrare.
Totodata, trebuie observat ca, in sine, propunerea Angelei Merkel de energizare a dialogului cu Turcia in directia integrarii este la fel de controversata ca cea cu privire la acceptarea neconditionata a refugiatilor sirieni, sau ca propunerea de cote obligatorii pentru statele membre. Discutiile despre aderarea Turciei la UE s-au blocat nu numai din cauza deviatiilor de la standardele democratice pretinse de Uniune de catre Turcia, ci si din cauza obstinatiei cu care mai multi actori europeni (Franta si Grecia, in primul rand) au blocat avansarea negocierilor de aderare, tehnic inca deschise.
Totodata, este probabil ca reactia de respingere venita din partea autoritatilor turce sa fie motivata de mai multi factori. Pe de o parte, nemultumirea Turciei in raport cu eforturile depuse este explicabila – comentariul lui Erdogan despre nominalizarea UE la premiul Nobel pentru pace pentru reactia in problema imigrantilor, in raport cu Turcia care trebuie sa gazduiasca un numar mult mai mare de refugiati poate parea legitim in acesti termeni. Cu toate acestea, faptul ca oferta Uniunii nu contine niciun factor motivant realmente concret poate explica de asemenea de ce Turcia priveste cu reticenta propunerea europeana. Promisiunea integrarii si a unei eventuale aderari a capatat o dimensiune istorica.
Inclusiv daca avem in vedere faptul ca oferta de dinamizare a procesului de integrare este una serioasa, mai multe obstacole se gasesc in fata intentiilor cancelarului german. Pe de o parte, este neclar daca UE poate sa (mai) actioneze in raport cu Turcia un actor motivant si capabil sa genereze transformari institutionale ori politice semnificative. Pe de alta parte, este evident ca pentru o mare pare a societatii turce, perspectiva aderarii la UE nu mai este un simbol sau un argument capabil sa exercite o presiune directa sau indirecta asupra elitei politice. Nu trebuie omis din calcul faptul ca ambitiile lui Erdogan si tentativa sa de prezidentializare a regimului intra in competitie cu o eventuala monitorizare externa, pe care integrarea o presupune. De asemenea, in conditiile in care pentru Erdogan urmeaza alegeri anticipate decisive pentru cariera sa politica, iar discursul sau este centrat pe teme nationaliste, abdicarea de la suveranitate, pe care o presupune permiterea accesului fortelor UE in apele turce este contraindicata.
Sursa foto: wikipedia.org
