Presedintele Partidului Conservator, Dan Voiculescu, aflat sambata la Constanta la criticat din nou pe Traian Basescu.  Liderul PC crede ca Basescu se vede acum si lider sindical la invatamant si „am inteles ca se pregateste sa conduca si sindicatele de la metrou si de la mineri pentru a castiga in popularitate…Dl Basescu are propriile sale probleme la Cotroceni si mi se pare total nefiresc sa se amestece in problemele guvernului, mai ales ca nici nu are calitatea sa o faca, a facut-o numai de dragul publicitatii, a imaginii sale”. Liderul PC crede ca, de fapt, „dl Basescu vrea sa-l dea jos pe dl Tariceanu, dar, conform talentului domniei sale, vrea sa-i faca vant cu mana altuia”. Insa „dl Tariceanu poate conta pe sprijinul Partidului Conservator”. „Am trait aici, la mare, un weekend pe care-l pot subsuma cuvantului ipocrizie”, a spus Dan Voiculescu, subliniind ca „PD cu Boc ipocrit, PSD-ul ipocrit, UDMR-ul ipocrit, care spune ca iese de la guvernare cu toate ca n-are de gand si va garantez eu ca nu iese”. Totodata, Dan Voiculescu, a declarat ieri, intr-o conferinta de presa, ca o eventuala guvernare PNL-PSD-PC este exclusa, pentru ca „la ora actuala nimeni nu va vrea sa faca o guvernare sau o alianta cu PSD”. El a spus ca PSD are probleme majore de clarificat „in interior”.

Intervenţia lui Dan Voiculescu este consonantă cu tendinţa manifestată recent de Paritdul Conservator de a-şi construi o identitate distinctă şi recognoscibilă pentru public, depăşind astfel şi condiţia de partid anonim/minor, dar şi statutul de “soluţie imorală” către care a fost împins de opţiunile sale de aliere.

Discursul radical adoptat de conservatori este menit, în primul rând, să atragă atenţia. O oarecare vizibilitate este asigurată din start, dat fiind faptul că PC îşi permite să adopte poziţii atât de tranşante în condiţiile în care greutatea sa politică percepută este infimă.

În acelaşi timp, acest radicalism atrage atenţia asupra curajului şi iniţiativei, asupra respingerii condiţiei de obedienţă faţă de partenerii majori de coaliţie.

Criticând opţiunile partidelor importante (cu rezerve faţă de PNL, care este sprijinit), Voiculescu transmite un dublu mesaj acestora, dar şi opiniei publice :

  1. PC nu este o forţă de ignorat, iar capacitatea sa de a întoarce anumite evoluţii sau de a reechilibra anumite situaţii nu mai trebuie ignorată
  2. PC se poate transforma într-un factor de preluare şi vizibilizare a anumitor percepţii şi temeri populare. Altfel spus, PC poate deveni o cutie de rezonanţă a nemulţumirilor populare faţă de guvernare, o voce unor sentimente negative care încep să se contureze în cazul unor categorii sociale şi care astfel îşi pot găsi exprimare publică. Cele mai interesante dintre acestea sunt suspiciunile referitoare la preocuparea exclusivă a lui Traian Băsescu pentru propria imagine, sau lipsa de identitate şi mesaj propriu a PD.

Mai mult, menajarea PNL şi susţinerea directă care este declarată acestui partid ar putea fi explicabile – dincolo de tranzacţiile şi condiţionările de culise – prin nevoia PC de a demonstra loialitate în momente cheie. Până acum partidul lui Voiculescu a tins să fie perceput ca un etern trădător, care acţionează strict în virtutea calculului oportunist. O asemenea manifestare de loialitate într-un moment dificil, care echivalează cu o poziţionare de partea celui învins, nu mai poate fi acuzată de oportunism.

PC ar putea prelua şi adapta rolul în care intrase, la un moment dat, PD – acela de opoziţie în cadrul puterii. Dacă democraţii abordau această atitudine în forme concrete, prin gesturi concrete, PC ar putea-o adopta la nivel discursiv, poate chiar ca o constantă a mesajului lor. Statutul de critic al preşedintelui Băsescu s-ar putea dovedi deosebit de util, pe măsură ce bilele negre tind să se adune şi în bilanţul preşedintelui şi se conturează şi nemulţumiri populare la adresa acestuia.

Persoane de interes:    Dan Voiculescu    Traian Basescu   

Administratorul