Vicepresedintele PD Adriean Videanu a declarat ieri, pentru “Evenimentul zilei”, ca va candida pentru sefia partidului la Conventia din 25 iunie a.c., cu o motiune social-democrata. “Am decis sa candidez la presedintia PD cu o motiune social-democrata, care sa se inscrie pe zona de centru a acestei doctrine”, a precizat Videanu. De altfel, ieri, Emil Boc, presedintele interimar al PD, a plecat la Paris, la reuniunea Partidului Socialistilor Europeni, pentru a consolida acest statut. Surse din PD sustin ca Boc a primit incuviintarea lui Videanu de a-i anunta pe socialistii europeni ca, la Conventia din 25 iunie, va exista “cu siguranta” o motiune social-democrata. Surse din partid sustin ca Boc si-ar fi negociat la masa verde un post de prim-vicepresedinte al partidului, o functie ce va fi nou infiintata prin modificarea statutului.
In ceea ce priveste perspectivele PSD, Institutul „Ovidiu Sincai“ estimeaza ca noua conducere a partidului ar putea specula erodarea capitalului politic al puterii in beneficiul propriu, dar pentru asta sunt necesare gasirea unor raspunsuri la anumite intrebari. Este considerata ca probabila orientarea mai spre centru cu „mai mult accent pe statul arbitru care asigura fluiditatea circuitelor economice si mai putin pe statul echitatii sociale care redistribuie bogatia; mai multa egalitate a sanselor si mai putina coeziune sociala“. Reorientarea ar putea aduce voturi in plus PSD-ului din mediul urban si din patura sociala cu studii medii si superioare.
Tendinţele de reorientare doctrinară a majorităţii partidelor româneşti demonstrează teoria – vehiculată deja – că în România doctrinele sunt oricum adoptate relativ şi utilizate circumstanţial.
Mai nou, se pare că inclusiv PSD este atras de tentaţia redefinirii. Rămâne de văzut dacă propunerea vizată de Adrian Severin va fi împărtăşită şi de membri ai conducerii actuale şi va deveni strategie oficială sau nu. Oricum, materialul citat discută despre social-democraţie cu o stângăcie surprinzătoare. Argumentul principal adus în favoarea unei deplasări ideologice spre centru este acela că accentul social-democrat pe coeziunea socială şi redistribuirea bogăţiei ar fi principalul motiv pentru care PSD nu are acces la electoratul urban şi educat.
Cu alte cuvinte, vina pentru eşecul electoral este atribuit unei cauze care oricum nu are prea mult de-a face cu mecanismul de formare a deciziei de vot. Periculos pentru PSD este însă tentaţia de a modifica unul dintre nucleele stabile şi neatinse de critici ale imaginii sale.
Lansarea acestui semnal ar putea crea şi o problemă de altă natură pentru PSD: posibilitatea devierii de la social-democraţie este ridicată exact în momentul în care se decide apartenenţa PSD şi PD la PES.
Cazul PD este poate paradigmatic pentru modul instrumental în care partidele româneşti tratează ideologiile si, mai ales, identitatile – în urmă cu numai câteva zile, Adriean Videanu afirma că va candida la preşedinţia PD cu o moţiune de centru, cu elemente specifice ale doctrinei populare; acum, el declară ferm că viziunea sa va fi una social-democrată. Revenirea este determinată de dinamica negocierilor interne, care la rândul lor se ghidează în funcţie de câştigurile şi avantajele specifice pe care familiile europene respective le-ar putea oferi PD.
Toate aceste evoluţii semnalează însă un fenomen destul de grav la nivel social, care afectează reprezentativitatea socială a partidelor politice româneşti şi care oferă o radiografie a lipsei de comunicare dintre clasa politică şi electorat: toate redefinirile şi reorientările au drept catalizator interesele stricte ale partidelor legate de supravieţuirea, dezvoltarea şi relaţionarea lor externă şi nu sunt deloc determinate (aşa cum ar fi normal) de impulsuri venite din partea propriului electorat sau din partea opiniei publice, în general.
Deşi, prin definiţie, partidele ar trebui să joace rolul de voci ale unor categorii sociale şi de reprezentare a intereselor şi obiectivelor acestora, toate repoziţionările recente se fac pe cu totul alte criterii, legate strict de funcţionarea lor şi fără nici o condiţionare sau mandat social. Şi acest fapt contribuie la creşterea autonomiei politicului faţă de social, precum şi a distanţei între electorat şi politicieni.
