Tariceanu a transformat sedinta Biroului Permanent Central (BPC) intr-o sesiune de judecata a lui Boureanu si a lui Crin Antonescu, cei care, sambata, la conferinta liberalilor bucuresteni, au criticat aspru prestatia liderului partidului. Liderul PNL i-a reprosat lui Boureanu lipsa de moralitate, dar si de experienta politica, precum si activitatea slaba in legislativ si in judet. In replica, Boureanu a distribuit tuturor membrilor BPC al PNL o analiza de zece pagini privind situatia partidului la un an dupa alegeri. In aceasta analiza, deputatul PNL apreciaza ca partidul are zece probleme, printre care scaderea masiva in sondaje (de la 28%, la 15% in ultimele zece luni), conflictele cu Traian Basescu si in interiorul Aliantei D.A. sau tentatia adoptarii modelului de partid de nisa. Boureanu a solicitat Biroului sa aprobe realizarea unui sondaj de opinie national, de tipul celui comandat in 2004, la stabilirea listelor parlamentare, care sa determine clar pozitia formatiunii in optiunile alegatorilor si sa identifice cauzele declinului PNL. Opiniile sale au fost ignorate insa de Tariceanu, care a refuzat sa supuna la vot realizarea unui nou sondaj de opinie. Nici liderul grupului parlamentar din Camera, Crin Antonescu, nu a scapat de furia presedintelui liberal. Antonescu a fost chemat de acasa si sapunit bine pentru absentele masive ale deputatilor de la dezbaterile pe marginea bugetului pe 2006.

Atitudinea premierului Tăriceanu era, cumva, dictată de context, în urma unul calcul destul de simplu; şedinţa de la PNL Bucureşti s-a soldat cu transmiterea unei imagini periculoase pentru percepţia autorităţii lui Tăriceanu în partid, fapt care forţa un asemenea acces de autoritarism care să sugereze deţinerea controlului.

Riposta acestuia are şi puncte tari, dar şi slăbiciuni. Transmiţând un mesaj de forţă, premierul arată că poate să îşi impună voinţa în faţa colegilor de partid şi că existenţa opoziţiei nu îi anulează autoritatea.

Pe de altă parte însă, reacţia pare disproporţionată, Tăriceanu poate părea obsedat de iluzia unanimităţii şi de dorinţa de anihilare a contestărilor.

Mai mult, mesajele de rechemare la ordine a colegilor de partid nu sunt spontane şi proactive (deşi semnale de disensiuni existau deja), ci survin propriei sale chemări la ordine de către aceştia; fiind reactivă, ea poate sugera teamă şi slăbiciune. Ceea ce rămâne însă în urma acestor două reuniuni de partid reprezintă o ameninţare pentru poziţia lui Călin Popescu-Tăriceanu: percepţia că acesta acţionează ca un factor de declin pentru partid, pe care încearcă să o acrediteze mai multe voci din vârful ierarhiei (formale sau imagologice) a PNL.

Lupta acestora va continua, acete voci părând motivate şi pregătite să îşi consolideze mesajul (documentul prezentat de Cristian Boureanu ca replică la criticile premierului este simptomatic în acest sens: el trădează anticiparea momentului şi determinarea de susţinere a unui punct de vedere, chiar dacă acest fapt presupune sfidarea autorităţii preşedintelui de partid).

Cel mai important câştig al acestei ieşiri, coroborat cu speculatul armistiţiu din Alianţa, este ieşirea temporară a premierului din starea de asediu în care s-a aflat în aceste săptămâni. Ca şi conflictele sociale, aceste armistiţii reprezintă amânarea unor izbucniri, în condiţiile în care presiunile se menţin intacte.

Persoane de interes:    Călin Popescu Tăriceanu    Crin Antonescu   

Administratorul