Premierul Calin Popescu-Tariceanu a anuntat ca isi mentine decizia de a demisiona. „Motivele pentru care mi-am anuntat demisia raman in continuare valabile. Nu pot, ca prim-ministru, sa tolerez o astfel de situatie, nu vreau sa fiu partas la procesul prin care poporul roman, poporul meu, este condamnat la coruptie, la saracie si la izolare”, a spus acesta. El a precizat ca procedurile pentru declansarea alegerilor anticipate, incepand cu oficializarea demisiei sale, vor demara luni, dupa vizita pe care o va face la Bruxelles.

Prin modul în care s-a comportat înainte de şedinţa Parlamentului, Călin Popescu Tăriceanu nu mai putea evita această demisie (dacă dorea să mai păstreze ceva din coerenţa şi raţionalitatea unei logici elementare). Menţinerea în funcţie ar fi părut nefirească, chiar dacă în sine nu ar fi fost nejustificată.

Marea greşeală a premierului a fost aceea de a fi condiţionat rămânerea sa în funcţie de schimbarea deciziei Curţii Constituţionale (acţiune imposibilă conform normelor actuale). De aici, nu mai conta foarte mult nici modul în care se vota în Parlament, pentru că erau oricum obligatorii recomandările Curţii.

Dacă se analizează mai atent cele 80 de pagini cuprinse în decizia Curţii Constituţionale, se va vedea că motivele de fond referitoare la respingerea celor 5 articole nu sunt atât de mult îndreptate împotriva reformei justiţiei, cât mai degrabă sunt semnale de alarmă legate de încălcarea Constituţiei în ceea ce priveşte formulările şi soluţiile alese.

Demisia premierului este primul pas făcut de Tăriceanu pentru a duce la bun sfârşit un proiect pe care l-a respins de fiecare dată până acum – alegerile anticipate. Important de remarcat este însă că acest proces îl scoate aproape total pe Tăriceanu din cărţi, eliminându-l din prim-planul vieţii politice actuale.

Decizia sa nu este însă suficientă.

 

Demisia premierului nu conduce automat la alegeri anticipate.

Este clar că, pentru anticipate trebuie un gest categoric al Parlamentului şi nu un gest al Guvernului. Ipoteza a două demisii consecutive ale cabinetului nu se susţine conform procedurilor de fond.

Singurul argument coerent legat de alegerile anticipate a fost dat aseară de Radu Berceanu, în emisiunea lui Robert Turcescu. Astfel, liderul PD a spus că e posibil să se ajungă la anticipate pentru că e nevoie să nu se întrunească majoritatea necesară trecerii unui guvern (şi nu invers, să existe o majoritate a votanţilor împotrivă). Aceasta se poate realiza, pentru că e greu de justificat din partea PSD votul pentru un guvern de marionete. E interesant de văzut că, în timp ce Băsescu forţează o politică bazată pe instinct şi nu pe raţiune, Alianţa contează pe raţionalitatea PSD pentru a ajunge la anticipate. Din această perspectivă, pot apărea însă surprize (mai ales în contextul inundaţiilor).

Înainte de a discuta despre ajungerea la anticipate, vom avea de analizat însă efectele demisiei asupra vieţii politice interne. Guvernarea va fi foarte afectată, mai ales într-un moment de maximă presiune socială generată de inundaţii. De asemenea, va fi influenţată politica de integrare europeană (fără însă ca aceasta să mai afecteze puternic viaţa românilor, mult mai indiferenţi faţă de acest subiect, conform sondajelor). Alianţa are de trecut un test foarte dificil, iar de modul în care se va achita de această sarcină depinde atingerea succesului pe care îl vizează la eventuale anticipate.

Efecte si reactii la demisie

Principalele reacţii ale clasei politice la anunţul demisiei lui Tăriceanu arată că acesta va avea mari dificultăţi în a reveni ca lider de prim rang. Cu atitudini corecte politice, preşedinţia sugerează că retragerea sa e justificată, dând astfel de înţeles că nu îl va mai numi pe acesta într-un viitor cabinet. Acest semnal va fi continuat şi către Alianţă (şi în special către PNL), unde vor începe, cât mai curând, discuţii despre posibila înlăturare a lui Tăriceanu din fruntea partidului. Trebuie amintit că principalul motiv pentru care Tăriceanu fusese ales preşedinte al PNL era acela că ocupa funcţia de premier.

De remarcat, în acest context, ofensiva mediatică recentă a doamnei Mona Muscă, foarte prezentă ieri seara la posturile de televiziune, de pe poziţii ofensive în raport cu opoziţia (sugerând preluarea posturii de lider de facto al partidului, după o perioadă în care a preferat situaţia marginală de simplu ministru secundar). În acelaşi context, zvonurile despre revenirea lui Stolojan (şi el mai activ mediatic) sunt la fel de semnificative.

Ambele situaţii au foarte mare legătură cu lipsa de comunicare din interiorul PNL dintre Tăriceanu şi restul liderilor (manifestată în special prin votul contradictoriu din Parlament), care arată disiparea legitimităţii lui Tăriceanu ca preşedinte de partid.

În ce priveşte reacţia UDMR, aceasta sugerează că formaţiunea maghiară nu este dispusă să fie alături de Tăriceanu în susţinerea acestui proiect al anticipatelor.

Dimpotrivă, se sugerează existenţa şi a altor soluţii care, în cazul de faţă, înseamnă construirea unui alt guvern cu un alt premier.

Schimbarea premierului s-ar putea să fie soluţia cea mai comodă în prezent pentru Alianţă (mai ales dacă se va ajunge şi la înlocuirea lui Tăriceanu de la conducerea PNL, deoarece acesta ar putea prelua el însuşi întregul bagaj negativ de imagine de până acum).

E de aşteptat ca Tăriceanu să încerce forţarea jocului anticipatelor până la capăt. Dacă va avea succes, există o consecinţă majoră care va trebui luată în calcul: obţinerea unei importante victorii politice de către acesta, în raport cu Traian Băsescu (personaj care nu a putut determina anticipatele decât atunci când a vrut premierul). O astfel de evoluţie ar putea conduce la o echilibrare a raportului de forţe dintre Tăriceanu şi Băsescu şi la renumirea lui Tăriceanu în funcţia de premier după ce s-ar recâştiga alegerile (şi acest lucru e discutabil acum).

Pentru Băsescu, această evoluţie este incompatibilă cu toate construcţiile pe care le-a legitimat până acum. Prin urmare, e de aşteptat ca tot ceea ce depinde indirect de preşedinte va fi făcut pentru a preîntâmpina rămânerea lui Tăriceanu la vârf.

Persoane de interes:    Călin Popescu Tăriceanu   

Administratorul