Parlamentul European va invita parlamentari români şi bulgari să participe ca observatori încă din septembrie 2005, ca urmare a deciziei şefilor principalelor grupuri parlamentare.

Adrian Năstase (interviu RADOR): “Pot să confirm această informaţie. În cursul zilei, am vorbit la telefon cu preşedintele Parlamentului European, dl Borrell, şi mi-a confirmat faptul că, în urma scrisorii pe care i-am adresat-osăptămâna trecută, şi în urma discuţiilor pe care le-am avut la Budapesta (…) a fost readusă în discuţie problema invitării observatorilor din România şi Bulgaria şi a fost luată o nouă decizie. (…) Cred că au contat foarte mult argumentele pe care le-am adus”.

Comisarul european pentru concurenţă, Neelie Kroes, avertizează România că ajutoarele de stat ar putea întârzia cu un an aderarea la UE. “Dacă ar trebui să scriu astăzi raportul, ar fi o recomandare negativă. Vreau să arăt că situaţia e gravă”.

Revenirea Parlamentului European şi decizia de a invita, totuşi, parlamentarii români şi bulgari ca observatori conform calendarului iniţial este o mişcare surprinzătoare. Nu putem şti, în acest moment, cauzele reale care au determinat-o.

Contextul pare să indice însă hotărârea organismelor Uniunii Europene de a avertiza cele două state candidate (şi în special clasa politică a acestor state) că integrarea nu este o certitudine şi că drumul pe care au pornit nu este unul ireversibil; este foarte clar că efectul acestei invitaţii este gândit în compensaţie cu o serie de avertismente precum cel al comisarului pentru concurenţă.

Analizată post factum, judecata decidenţilor europeni în privinţa primirii de observatori parlamentari este una corectă:  în fond, nu s-a urmărit ca respectivii parlamentari să nu fie primiţi, ci să se transmită celor două state candidate un semnal că asemenea întârzieri pe parcursul aderării sunt posibile şi pot veni în momentele cele mai neaşteptate; din această perspectivă, retractarea deciziei iniţiale nu denotă confuzie, ci o judecată strategică foarte corectă.

În acelaşi timp însă, pretenţia lui Adrian Năstase că a avut un rol în revizuirea acestei decizii poate fi parţial fundamentată; este posibil ca tentativa sa de lobby pe lângă grupul socialist să fi fost primită pozitiv (mai ales că principalul susţinător al deciziei a fost tocmai preşedintele Parlamentului, un lider socialist); este posibil chiar ca grupul socialist să fi insistat în favoarea României, dar pledoaria nu era, oricum, una imposibilă, dat fiind că cedarea parlamentului European este aproape nesemnificativă, în ansamblu. În condiţiile în care PD ar migra dinspre zona socialiştilor, e foarte posibil ca Adrian Năstase şi PSD să beneficieze direct de pe urma rămânerii lor în această zonă doctrinară (inclusiv ca dorinţă de subliniere a fidelităţii lor).

Două observaţii importante vis-a-vis de evoluţia relaţiei România-UE:

  1. Trimiterea de observatori la Parlamentul European poate reprezenta o oportunitate importantă de speculat pentru Adrian Năstase. El îşi poate asuma un rol central în cadrul acestui demers, atât în pregătirea momentului, cât şi în desfăşurarea sa efectivă. Năstase are o nouă şansă de a revigora imaginea parlamentului, care capătă acum o nouă miză, fiind practic prima instituţie românească (aproape) integrată de facto în Uniunea Europeană.
  2. Alinierea la standardele UE în privinţa concurenţei poate reprezenta un capitol dificil al guvernării actuale. Sunt multe de schimbat în România în acest domeniu, iar comisarul european pentru concurenţă a arătat destul de explicit că standardele duble nu sunt acceptabile pentru România. Dincolo de necesitatea renunţării la acordarea de ajutoare de la stat ca reflex al guvernării, mai intervin două aspecte importante: reacţiile sociale inerente ca efect al renunţării la subvenţii de la stat către anumite firme, dar şi nevoia reaşezării principiale a acestor subvenţii (dacă în România ele sunt acordate unor companii pentru a le salva de la faliment, în Uniunea Europeană funcţionează o filosofie fundamental diferită, aceste fonduri fiind orientate mai ales către dezvoltare şi domenii care necesită încurajare şi sprijin, precum cercetarea şi mediul).

Administratorul