Principalele mesaje:

„În momentul în care s-a stabilit că taxa unică în România este de 16%, toate veniturilor s-a stabilit că vor fi taxate cu 16% – sursa unui venit este nerelevantă în acest caz pentru că soluţia taxei unice este aplicată tocmai pentru a nu crea discriminări.(…)”

Despre impozitarea dobanzilor bancare: „Faptul că bagă 100 de lei şi vor primi 107 lei, care este mai puţin decât 108 lei care ar fi dacă ar primi rata inflaţiei, înseamnă că pot cumpăra mai puţine bunuri anul viitor decât anul acesta. Soluţia este să folosească şi alte instrumente precum piaţa de capital.”

„Am discutat cu cei care operează pe piaţa de capital, am găsit nişte soluţii în aşa fel, încât piaţa să nu fie bulversată în acest an, şi sistemul de taxare cu 16% să fie funcţional începând cu 1 ianuarie”

Strategia fiscala: „In acest moment nu există această strategie, şi am comunicat că, inclusiv eu prefer să eliminăm cuvântul strategie din discuţie. În acest moment, ceea ce am oferit mediului de afaceri este o stabilitate a taxelor principale pentru anul 2006, şi începând cu primul trimestru al anului 2006 vom începe să discutăm programul fiscal pentru 2007-2008, 2009, eventual 2001-2011, România membră a comunităţii europene. (…) Probabil că undeva în cursul anului viitor va fi elaborată.

„Taxa unică este un tip de susţinere a economiei care are nevoie de o anumită perioadă de timp ca să dea rezultate, în nici un caz investiţiile pe care noi sperăm că taxa unică le va genera nu pot să dea rezultate în primele 9 luni după introducerea ei, de aceea intenţionăm să menţinem şi această taxă în cursul anului viitor…(…) Aici nu este vorba dacă iese sau nu iese… sistemul de taxă unică este ceva cu care vrem să continuăm”

 

Poziţiile exprimate la emisiunea 100% de către ministrul de finanţe confirmă tendinţa pe care previzionată în rapoartele anterioare: politicile fiscale nu vor mai fi speculate imagologic de către executiv, ci vor fi orientate strict pe eficienţa economică.

Un subiect care încă râmîne interesant, dat fiind controversele de care se leagă, îl reprezintă soarta autostrăzii Transilvania. Este oarecum suprinzător faptul că moderatorul emisiunii nu a preluat un indiciu oferit de Vlădescu referitor la discuţiile pe care le-a purtat cu premierul: contractul Bechtel se discută încă în interiorul executivului. Deşi este greu a discerne nivelul discuţiilor din interiorul guvernului, ele sunt cu atât mai interesante cu cât se petrec în momentul definirii bugetului pentru anul 2006.

Dincolo de aceasta, discuţia s-a axat exclusiv pe marginea propunerilor de modificare a Codului Fiscal, prioritar cele care afectează mediul de afaceri:

Impozitarea dobânzilor bancare

Principial, argumentul adus de Vlădescu, tratarea nediferenţiată a impozitării dobânzilor, este corect. De altfel, o serie dintre dezbaterile apărute în ultimul timp pierd din vedere un aspect foarte important atunci când se raportează la cota unică, şi care a fost prea puţin atins inclusiv în campanie. Esenţa taxei unice este tocmai nedefirenţierea impozitării veniturilor – ceea ce înseamnă şi creşterea taxelor ce se află sub nivelul acestei cote. La această confuzie a contribuit inclusiv decizia executivului de a evita criticile, soluţia aleasă fiind creşterea treptată taxării pentru o parte a veniturilor. Problema în cazul acestui tip de impozitare, şi aici în primul rând guvernul se vede nevoit să răspundă, este creşterea inflaţiei peste nivelul dobânzilor oferite la depozite. O discuţie critică ar trebui să vizeze modul în care introducerea cotei unice s-a dovedit a fi o măsură inflaţionistă – prin creşterea consumului la produsele din import. Din punct de vedere al comunicării, iese în evidenţă însă incapacitatea de empatie şi rigiditatea ministrului. Este inexplicabilă prezentarea pieţei de capital drept instrument al creşterii veniturilor, în condiţiile în care cvas-majoritatea populaţiei din România nu are acces la acel nivel.

Piaţa de capital şi impozitarea dividendelor

Remarcam anterior tergiversarea măsurilor de impozitare prin cota unică. Concesiile de atunci au vizat în primul rând piaţa de capital şi impozitarea dividendelor. În ciuda faptului că, în cazul pieţei de capital, ministrul de finanţe sugerează ideea că există o punte de dialog cu cei care activează pe acest palier, este destul de clar că executivul nu îşi mai permite noi concesii. Termenul „acceptabil” folosit de Vlădescu nu face decât să sublinieze o idee: propunerile „vor fi acceptate numai în măsura în care nu pun sub ameninţare rata de încasări pe care mizăm în 2006.”

Ceea ce atrage atenţia este uzitarea de către ministru a unei măsuri adoptate de PSD – scăderea de la 10% la 5% a impozitului pe dividende – pentru a oferi un exemplu de acţiune în avantajul mediului de afaceri. Deşi asumată de Vlădescu ca o politică a ministerului de finanţe, ea exprimă un paradox al raportării, din ce în ce mai accentuat neliberale, a noului executiv faţă de mediul de afaceri. Acesta este de altfel riscul major pe care îl implică politicile guvernului în domeniul fiscalităţii – îndepărtarea celui mai important aliat al său, mediul de afaceri. Deşi poate părea exgarat, există posibilitatea chiar ca PSD să încerce crearea unei căi de comunicare cu acest sector, tocmai pentru că îl poate ajuta să capteze un electorat de centru.

Strategia fiscală

În privinţa elaborării strategiei fiscale, noul ministru recunoaşte un fapt care, deşi aparent poate fi ignorat, el exprimă pe fond o lipsa de viziune pe termen lung: nu există deocamdată o strategie fiscală nici măcar pe termen mediu. Acesta este un semnal că lipsa predictibilităţii este un risc care încă se menţine. Folosirea inundaţiilor drept argument al întârzierii cu care este elaborată strategia fiscală, chiar dacă poate fi economic corect, arată usurinta cu care aceste calamităţi naturale tind să devină scuză pentru majoritatea incoerenţelor din activitatea executivului.

Impozitul pe mijloacele fixe

În ciuda celor afirmate de ministru, care precizează condiţiile în care firmele vor fi obligate să plătească, pericolul dublei impozitări este unul relativ real. O serie dintre taxele ce sunt plătite la nivel local pot fi dublate prin introducerea acestui impozit. De altfel, în actele legislative ale majorităţii statelor UE există prevederi prin care astfel de situaţii să fie evitate.

Taxa unică

Reiese din poziţia ministrului de finanţe un aspect relativ flexibil: se poate reveni atat asupra nivelului taxei unice, precum si asupra măsurii in sine. De altfel, Vlădescu este unul dintre puţinii reprezentanţi ai puterii care nu vorbeşte de „rezultatele excepţionale”, în plan economic, ale cotei de 16%.

Structura economiei româneşti, cauză a volumului bugetar relativ scăzut

Structural, argumentul ministrului Vlădescu e corect. Transformarea mediului rural în ţintă de impozitare, soluţie ce pare a fi vizată de noua viziune fiscală, poate avea însă implicaţii politice, sociale şi imagologice majore pentru administraţie. În acest sens, va exista o adevărată dispută în interiorul Coaliţiei, dar mai ales la nivelul Alianţei, pe această temă.

Cauza acestor dispute interne ţine în primul rând de faptul că democraţii încă văd în politicile economice o problemă strict politică şi care eventual poate fi speculată imagologic (inclusiv pe filiera discursului social).

Cei resemnaţi sunt la acest moment liberalii. Lipsa oricărui consens pe marginea unor măsuri ce ar putea afecta pături sociale, pe sprijinul cărora PD vrea să mizeze în continuare, nu va face decât să degradeze poziţia liberalilor. Acestia vor fi fortati tot mai mult sa isi asume guvernarea si masurile nepopulare care pot garanta rezolvarea dificultatilor economice din prezent.


Administratorul