Care este momentul actual
Momentul semnarii tratatului de aderare la UE este grevat de evenimentele care au luat deja o turnura dramatica in Irak. Ultimatumul adresat de rapitori creeaza deja presiune suplimentara asupra autoritatilor, care sunt nevoite sa se comporte diferit. E nevoie de decizie si rapiditate, in conditiile in care, pana acum, autoritatile au incercat doar strategii de temporizare.
Spre deosebire de momentul initial, cand se ridicau semne de intrebare legate de certitudinea actului in sine, situatia este acum radical diferita. Nu doar din perspectiva rapitorilor, dar si din perspectiva contextului.
Un sondaj CURS arata ca peste 70% dintre romani doresc retragerea trupelor din Irak, corelat direct cu acest caz al rapirii jurnalistilor (precizam ca datele CURS sunt mai credibile pentru opinia publica decat cele ale INSOMAR, care avanseaza cifra de 40%, mai ales daca tinem cont de cifrele avansate pentru campania electorala din alegerile locale).
Atragem atentia ca s-a ajuns relativ rapid la aceasta cifra de 70%, dupa ce la inceputul anului ponderea celor care doreau retragerea trupelor era in jurul a 55%. Evolutiile din prezent sugereaza ca opinia publica este din ce in ce mai constienta de problema retragerii, pe care o va promova tot mai tare pe agenda publica. La aceasta se adauga sensibilitatea speciala a mass-media, care au aratat deja ca sunt dispuse sa sustina manifestatii in sprijinul propriilor colegi. Tot mass-media a abandonat aproape total in aceste zile subiectul Omar Hayssam.
De asemenea, partidele politice sunt tot mai dispuse la pozitii critice. PSD nu mai este ocupat exclusiv cu problemele interne si pare a fi un factor de presiune (chiar pe linia politica adoptata, dupa modelul ApR in ceea ce priveste fost Iugoslavie). Reamintim ca, in timpul crizei din Kosovo, in Romania au existat trei tipuri de atitudin politice: una de sprijin neconditionat, din partea puterii, una de respingere violenta, din partea PRM si PDSR, si una de tipul “da, dar”, din partea ApR, care a anuntat ca intelege situatia, dar e nevoie de masuri suplimentare.
Si in acest caz, exista o astfel de atitudine de tipul “da, dar”, din partea PSD, care cupleaza in acelasi mesaj si sprijinul pentru actiunea autoritatilor, dar si readucerea in discutie a calendarului de retragere.
Suplimentar, PUR si Dan Voiculescu par a incerca sa profite de moment pentru a se ralia unui curent de opinie pro-retragere, prin actiuni mediatice puternice (care pot provoca inclusiv reactia coalitiei de guvernare).
In coalitia de la guvernare, UDMR incepe sa preseze suplimentar pe alte subiecte decat cele extrem de vizibile (legea minoritatilor), amenintand si mai mult stabilitatea aparenta a ultimelor saptamani. De asemenea, se arata la orizont noi presiuni din partea FMI, care pun sub semnul intrebarii oportunitatea cotei unice de 16%.
Au aparut probleme si pe alte teatre de operatiuni – recentul atac din Afganistan arata ca problemele prezentei romanesti peste hotare sunt reale si mult mai dramatice decat se estima. Victimele din Afganistan vor crea o presiune in plus pentru autoritati, care vor trebui sa faca fata problemei in sine, nu doar cazului jurnalistilor.
Pentru autoritati, aceasta presiune vine intr-un moment prost, deoarece ea va pune la grea incercare noua ordine politica instituita de Alianta DA si, mai ales, de Traian Basescu. Puternic centralizat, aparatul de stat pare a fi modelat astfel incat sa reactioneze doar la impulsurile presedintelui. Aceasta face ca, in momentele in care problemele se inmultesc, aparatul de stat sa fie paralizat si sa depinda exclusiv de agenda presedintelui. Faptul ca autoritatile centrale nu au reactionat aproape deloc in criza fara precedent din vestul tarii (unde, de cateva zile, sate intregi sunt acoperite de ape) este o dovada suplimentara in acest sens. Si asta in conditiile in care, la Bruxelles, cu ocazia semnarii tratatului de aderare, se vor deplasa aproape toti ministrii cabinetului Tariceanu.
Ziua de astazi ar fi trebuit sa fie una festiva. Acest lucru este insa umbrit de dificultatile autoritatilor, care deja par coplesite de numarul si gravitatea problemelor care le apasa. Criza ostatecilor din Irak va da opiniei publice masura eficientei autoritatilor, dar si o nota pentru capacitatea noii administratii de a face fata, in acelasi timp, mai multor probleme.
Paradigma principala – nu accepta retragerea trupelor
Precizare
Analizarea situatiei din Irak trebuie sa plece de la paradigma ca, in prezent, autoritatile romane nu sunt dispuse sa negocieze public retragerea trupelor. Scenariile luate in calcul pleaca de la aceasta ipoteza, si discuta doar variantele care pot fi vizibile pentru opinia publica.
Iar aceste variante depind aproape exclusiv de gesturile facute de rapitori (acestea fiind analizate ca efecte ale negocierii si ale relatiei dintre autoritati si teroristi) in urmatoarele zile (in special maine, la ora 17.00).
In masura in care criza se va accentua, in sensul duratei in timp, se vor lua in calcul si actiuni din afara acestei relatii (respectiv, dinspre opinia publica si dinspre clasa politica).
1. Teroristii ii executa marti pe cei trei jurnalisti
Prima consecinta posibila a esecului negocierilor este executarea tuturor celor trei jurnalisti. In acest caz, daca vor exista imagini, impactul asupra opiniei publice va fi devastator.
Executarea jurnalistilor anuleza practic intreg scenariul furnizat de Cotroceni privind derularea unor negocieri cu rapitorii (imaginile de vineri dupa-amiaza explicate drept proba ceruta de autoritati pentru validarea negociatorului).
De altfel, acest scenariu emis de autoritati are dificultatea generata de intarzierea replicii oferite de autoritati (daca acea caseta ar fi fost intr-adevar un raspuns la solicitarile autoritatilor, nu ar fi fost nevoie de mai mult de trei ore pentru o luare de pozitie).
Conform acestui scenariu, Traian Basescu se va afla in fata unui esec de proportii care ii va fi imputat personal pentru ca si-a asumat unilateral gestionarea crizei. Esecul ii va afecta serios capitalul politic si de imagine si va invalida orice scenariu privind declansarea de alegeri anticipate. Dimpotriva, actuala guvernare va fi fortata sa caute formule alternative de promovare, pentru a preintampina accelerarea erodarii de credibilitate.
Dupa un asemenea episod, presiunile opiniei publice privind retragerea trupelor din Irak vor exploda, fapt care va forta pana la urma retragerea.
Traian Basescu nu va avea mari dificultati in relatia cu SUA, daca va retrage trupele in urma unei executii publice. Problema pentru el va fi insa aceea ca va retrage trupele fara sa existe nici un beneficiu pentru Romania precum si in conditiile in care mesajele proactive la nivel international nu vor mai fi legitime.
2. Marti, teroristii executa unul dintre jurnalisti, anuntand chiar noi revendicari sau termene
Acest scenariu se poate dovedi chiar mai rau pentru autoritati decat primul, mai ales daca va fi mentinuta o atitudine intransigenta.
Aparitia unor noi revendicari dupa uciderea unui jurnalist va antrena o un val de presiune publica alimentata de prima tragedie si de perspectiva repetarii sale.
Judecata opiniei publice va fi foarte simpla: a murit un om si Basescu nu a facut nimic; conteaza foarte tare care vor fi actiunile lui Traian Basescu pentru a rezolva cazurile celor ramasi in viata.
Practic, intr-un asemenea caz, dimensiunea dramatica a cazului va fi maxima, iar presedintele Basescu va cunoaste punctul de varf al negativarii sale.
Aceasta rapire, de trei oameni, este un caz de exceptie, pentru ca in general nu au fost rapite grupuri de oameni importanti. E o exceptie, iar ea permite o evolutie “spectaculoasa” din perspectiva rapitorilor, de prelungire a terorii.
3. Marti, teroristii dau un nou termen, amanand un gest de forta
In acest caz situatia s-ar detensiona intr-o anumita masura pentru ca ar exprima disponibilitatea rapitorilor de a negocia.
Pe de alta parte, efectele asupra autoritatilor pot fi la fel de grave ca in primul caz daca gestul de forta va fi aplicat.
De ce? Pentru ca se va judeca din nou faptul ca presedintele a avut la dispozitie timp pe care nu l-a folosit pentru a-i elibera pe jurnalisti.
In plus, perioada scursa pana la noul termen va fi marcata de o reizbucnire a scenaritelor si zvonisticii care vor inunda spatiul public.
In acest context este de asteptat sa se creeze presiune asupra autoritatilor, dar sa apara si debusee, stimulate dinspre factorii de putere (de tip Hayssam) pentru a se rarefia atacurile.
E de asteptat ca, in acest caz, sa se insiste foarte tare pe un scenariu standard alternativ, la nivel mediatic.
4. Teroristii renunta la aceasta cerere si, oficial sau nu, vin cu o cerere in bani
Reconvertirea cererii politice intr-o alta formula este, de fapt, solutia cazului.
Avem de-a face cu doua variante: una in care rapitorii cer oficial bani in schimbul eliberarii si cea in care aceasta cerere va fi facuta neoficial.
Tinand cont de modul in care s-au derulat pana acum aceste situatii, e de asteptat ca nici rapitorii si nici autoritatile sa nu faca publica o eventuala discutare a unei rascumparari materiale.
Disparitia presiunii politice va usura sarcina autoritatilor. Dupa disparitia punctul dramatic culminant determinat de ultimatumul politic, onorarea cererii in bani va deveni o obligatie pe care guvernantii nu isi vor putea permite sa o refuze, indiferent de suma solicitata.
Daca ignorarea cererii politice poate fi explicata si inteleasa de o parte a mass-media si a populatiei, refuzul de a onora solcitarea in bani ar fi inacceptabil si ar insemna o veritabila sinucidere politica a lui Traian Basescu.
Cererea in bani va redeschide capitolul de zvonuri care se vor dezvolta atat impotriva puterii, cat si impotriva opozitiei (dupa modelul Hayssam).
5. Marti, dupa expirarea ultimatumului, teroristii nu reactioneaza in nici un fel
Se va crea o stare de incertitudine care va incuraja atat zvonurile privind uciderea lor, cat si pe cele privind prelungirea negocierilor.
In orice caz, celula de criza va fi presata sa reactioneze pentru a lamuri situatia.
Vom asista practic la amanarea unui deznodamant.
Daca lipsa de reactie se va intinde pe o perioada mai lunga de timp, iar autoritatile nu vor oferi o explicatie (o eventuala prelungire a negocierilor) atunci interpretarile vor aluneca inspre varianta cea mai tragica cu toate consecintele negative asupra puterii (fara insa ca aceasta sa permite atacarea legitima a autoritatilor, in lipsa de probe).
6. Marti, teroristii elibereaza ostaticii
Termenul de marti la ora 17.00 nu trebuie luat foarte strict (cel putin pentru aceasta ipoteza). Evolutiile sunt valabile si pentru situatia in care ostaticii sunt eliberati dupa o zi sau doua.
Basescu marcheaza un punct foarte important pentru ca se confirma scenariul: negociem cu rapitorii si ii aducem pe jurnalisti acasa.
Intr-o asemenea situatie, presedintele va castiga o pozitie de putere uriasa (detaliata in ultimul capitol al acestui material), iar capitalul sau politic si de imagine va fi inatacabil.
Cel mai important insa, Controcenii vor putea spune orice despre cauzele, derularea negocierilor si despre cum s-a reusit finalizarea lor pozitiva. Ceea ce va veni de la Controceni nu va putea fi infirmat de nimeni, fiind imposibil de crezut ca rapitorii, vor fi interesati de dezbaterea politica din Romania si vor interveni pentru lamurirea cazului.
Practic, subiectul va fi controlat de presedinte care il va manipula in ce directie va dori, inclusiv politica.
Problema retragerii
Chiar daca este improbabila, trebuie luata in calcul si varianta retragerii (ca forma de negociere). De asemenea, vom analiza modul in care tema retragerii va fi sustinuta de opinia publica, societate civila si opozitie (ca reactie fata de autoritati).
Retragerea ca subiect de negociere
Desi, in acest moment, pare putin probabila asumarea publica, de catre autoritati, a ipotezei retragerii in negocierea cu rapitorii, totusi exista factori care ar putea determina abordarea acestei cai de actiune. Chiar daca, in cazuri similare, alte state nu au pus nici un moment problema retragerii, refuzand sa intre in termenii discutiei propuse de rapitori, se mentine posibilitatea ca Bucurestiul sa se teama de consecintele refuzului de a discuta si sa ia in calcul posibilitatea retragerii. Aceasta se poate face in doua moduri, detaliate mai jos.
Varianta 1. Respectand cu exactitate termenii propusi de rapitori (dar intr-un orizont de timp realist): se poate anunta, inainte de expirarea ultimatumului, ca s-a luat decizia retragerii militarilor din Irak si ca aceasta operatiune va avea loc in cel mai scurt timp posibil.
Este cea mai putin probabila varianta de actiune dintre toate cele pe care le au la dispozitie autoritatile in acest moment, dar, pe plan intern, ea s-ar solda cu cel mai mare succes pe termen scurt.
Ar fi o victorie imediata pentru presedintele Basescu, o formula de a-si sublinia latura umana si simpatetica, de om politic pentru care conteaza, in primul rand, siguranta si binele fiecarui cetatean si abia in al doilea rand interesele de politica externa ale statului roman.
Evident, in acest caz, vor aparea mai multe tipuri de efecte negative pentru autoritati:
– reversul succesului imediat, adica reactia mai cerebrala si mai rationala a comentatorilor (la un nivel scazut; e de asteptat ca efectul real sa vina mai tarziu, in corelatie cu alte situatii politice); se vor evidentia atat comportamentul de cedare si de lasitate al lui Basescu, precum si eforturile sale de a castiga la capitolul imagine punand in pericol interesele nationale
– reactia externa: pierderea de credibilitate a Romaniei in relatia cu Statele Unite (in primul rand) si cu ceilalti parteneri din cadrul coalitiei internationale din Irak. Un asemenea gest ar putea anihila toate eforturile Romaniei din ultimii ani de a demonstra loialitate fata de Statele Unite.
– decredibilizarea politicii externe promovate de Basescu; o asemenea disociere brutala de actiunea coalitiei internationale din Irak, desi fortata de imprejurari exceptionale, ar crea o prima bresa de incoerenta in politica axei Bucuresti-Londra-Washington. O raceala in relatiile cu Washingtonul ar pune sub semnul intrebarii intreaga politica externa romaneasca, data fiind incordarea recenta provocata de Basescu in raporturile cu Franta.
Varianta 2. Propunand un calendar al retragerii graduale, cu aprobarea parlamentului, pe parcursul intregului an
Desi in fond ar semnifica tot o cedare in fata solicitarilor rapitorilor, aceasta solutie ar fi acceptata mult mai usor, mai ales in conditiile in care mai multe state si-au anuntat intentia retragerii treptate din Irak.
In aceste conditii, dificultatile din raporturile cu Washingtonul ar fi mai usor de discutat, dar este evident ca mitul relatiei “privilegiate” se va distruge.
Opozitia ar fi redusa la tacere, deoarece aceasta este solutia propusa de toate partidele, intr-o forma sau alta (mai rezervat la PSD decat la PUR si PPRM), iar Basescu ar castiga ca imagine pe plan intern, fiind artizanul unei rezolvari pasnice si eficiente a crizei. Reamintim ca exact aceasta propunere fusese facuta de Adrian Nastase, inca din campania electorala.
Desi raspunderea acestei decizii va reveni, in egala masura, si parlamentului, totusi aprobarea acestui for va deveni evidenta ulterior, in timp ce “eroul” care rezolva criza acum va fi Basescu.
Evident, toate aceste efecte sunt valabile pentru cazul in care rapitorii ar accepta varianta propusa de autoritati si vor elibera ostaticii; in cazul in care acestia nu vor accepta decat termenii propusi de ei, cursul actiunii va fi altul.
Daca se va opta pentru oricare dintre aceste doua variante de actiune, pe termen mediu va fi inevitabila declansarea unei dezbateri referitoare la incoerenta politicii externe a actualei puteri si a lipsei unor prioritati clare in acest sens. Tosi pasii pe plan extern vor fi fost facuti impulsiv sau fortat de circumstante.
Am avea, atunci, un presedinte care, in primele sase luni de mandat, a racit relatiile cu Franta, a periclitat parteneriatul cu Statele Unite, facand, in acelasi timp, eforturi evidente de strangere a relatiilor cu Ucraina (pe baza unor compromisuri). Aceste argumente fac ca improbabile, de fapt, variantele acceptarii negocierii pe tema retragerii.
Retragerea ca tema pe agenda publica
Dincolo de implicarea sau nu a ipotezei retragerii in negocierea propriu-zisa, exista o certitudine clara: ideea retragerii trupelor romanesti din Irak (si Afghanistan) devine o tema de pe agenda publica. Chiar daca – asa cum este cel mai probabil – autoritatile nu vor lua in calcul aceasta varianta in negocierile cu rapitorii, tema a devenit deja o preocupare a societatii romanesti.
Partidele de opozitie vor sustine tot mai insistent subiectul, deoarece el reprezinta o modalitate de provocare continua a puterii si un factor de presiune constant (mai ales ca populatia este de acord cu retragerea trupelor, in proportie de 70%). Chiar daca, data fiind lipsa sentimentului comunitar, romanii nu se vor angaja direct ca factor de presiune (prin miscari sau manifestatii de tip civic), este probabil ca suportul lor pentru aceasta varianta sa se transforme in suport pentru liderii si formatiunile politice care sustin aceasta varianta.
Forma in care opozitia va gestiona subiectul va fi diferita pentru fiecare actor in parte – daca de la PPRM si chiar PUR se poate astepta vehementa in continuare, PSD va aborda tema cu diplomatie si corectitudine politica, dozandu-si efortul astfel incat sa transforme acest subiect intr-un factor de reabilitare pe scena politica.
O circumstanta favorizanta este prezenta lui Mircea Geoana, un filo-american, in postura de presedinte al partidului: cu Geoana presedinte, pozitia PSD intr-o chestiune de politica externa va avea mai multa credibilitate decat ar fi avut, de exemplu, cu Iliescu, datorita expertizei sale specifice si recunoscute de opinia publica.
Pe termen mediu, accentuarea acestei presiuni are un singur efect: erodarea actualei puteri. Pentru ca, daca opinia publica isi mentine actuala atitudine, iar partidele de opozitie o vor sustine, retragerea trupelor din Irak va deveni o solutie inevitabila (indiferent de problema crizei ostatecilor). Si, cu cat s-ar realiza mai tarziu, cu atat puterea va avea mai mult de suferit (fapt constientizat clar si de Traian Basescu, mai ales ca acesta si-a asumat deja personal rezolvarea actualei crize).
Situatia specifica a lui Basescu
– studiu de caz –
In peisajul foarte complicat al acestei desfasurari, presedintia ocupa un loc aparte. Practic, ea este institutia care si-a asumat integral rolul de interfata pentru “partea romana” a crizei ostaticilor. Aceasta interfata functioneaza in dublu sens: 1) reprezinta in mod exclusiv Romania in incercarile de eliberare a ziaristilor si 2) a reprezentat si reprezinta exclusiv autoritatile romane in fata romanilor, pe tot parcursul crizei.
Aceasta realitate deriva, in principiu, din insasi natura atributiilor institutiei prezidentiale, care conduce CSAT si coordoneaza serviciile secrete.
Dar putea fi imaginat si un model alternativ de actiune.
De pilda, crearea unei structuri de criza la guvern, care sa comunice permanent cu presedintele sau sa se afle sub conducerea lui. In acest fel, raspunderea ar fi fost mai disipata.
E de remarcat faptul ca legea romana nu are solutii clare pentru asemenea situatii de exceptie si permite, intre anumite limite, diverse tipuri de actiune. Pe de alta parte, este clar ca Traian Basescu si-a asumat aceasta problema inca din primul moment, cand datele ei nu erau foarte clare. In aceasta prima perioada el a si incercat sa transfere o parte din atentia opiniei publice spre cazul Omar Haissam, altfel spus, spre o politizare, spre o tema care face parte din agenda interna curenta: lupta contra coruptiei si evaluarea trecutei guvernari.
Orice forma de solutionare a crizei va afecta direct si semnificativ institutia prezidentiala.
Sunt de imaginat trei ipoteze majore, corelate cu variantele discutate mai sus:
1. Criza se rezolva pozitiv (ostaticii sunt eliberati relativ rapid, in termen de maximum doua-trei saptamani). In aceasta situatie Traian Basescu va avea un urias beneficiu de imagine. El este omul care a obtinut victoria, dupa ce opinia publica a stat cu sufletul la gura intr-o desfasurare emotionala fara precedent pentru Romania. Cota lui de popularitate va fi foarte mare si ii va permite orice initiative ulterioare (subordonarea totala a serviciilor secrete, tutelarea mai semnificativa a guvernului etc). Discursul lui anti-opozitie va fi receptat mai atent si mai deplin. Greselile de parcurs nu vor fi receptate serios o buna perioada de timp. Inclusiv esecurile din lupta anticoruptie vor putea fi acoperite, la nivel de imagine, pentru primul an de mandat. Basescu isi va consolida statutul de numarul unu pe scena politica romaneasca, practic singurul reper semnificativ al opiniei publice.
2. Criza are final tragic intr-un termen scurt (nu neaparat termenul ultimatumului). In aceasta situatie consecintele principale vor fi suportate tot de institutia prezidentiala. Evident, terorismul islamic nu e un fenomen inventat de Basescu si el a pus in dificultate guvernele unor tari mai puternice decat Romania. Presedintele va deveni fragil pe urmatorii vectori:
– Nu a retras trupele din Irak. O buna parte a cetatenilor cred in aceasta solutie, chiar daca se va explica indelung ca ea nu e “politica” in contextul dat. Acesti cetateni nu sunt tipici pentru electoratul lui Basescu, ei ar putea sa revina la vechile optiuni electorale si sa “creasca” PSD sau PPRM.
– A avut cele mai agresive declaratii legate de rolul Romaniei in plan extern, ceea ce a fost de natura sa amplifice amenintarea terorista.
– A politizat excesiv cazul, incercand sa implice PSD, cand trebuia sa caute o rezolvare.
– Nu a facut nimic, a vorbit in gol pe tot parcursul crizei, a fost indus in eroare de servicii (teze care pot fi lansate de anumite glasuri din Opozitie, in special PPRM).
Este de presupus ca Traian Basescu va contracara dur aceste efecte negative. El poate aplica mai multe directii de discurs si actiune:
– Va avea un mesaj sincer, uman si dezarmant in legatura cu dimensiunea umana a problemei. Va folosi pentru asta talk-showuri si nu declaratii oficiale. Este foarte bun in acest tip de discurs.
– Va ataca frontal problema Hayssam/PSD/mafia araba, indiferent daca exista sau nu o legatura a acestora cu criza in sine.
– Va ataca serviciile secrete si, poate, si elemente din zona diplomatica. Va opera schimbari in aceste sisteme mai aplu si mai rapid decat ar fi facut-o in mod normal (profitand de termenul de 6 luni pe care el insusi l-a impus)
– Va lansa rapid noi teme pentru a distrage atentia opiniei publice. Aceste teme vor proveni, probabil, din zona luptei cu coruptia.
– Basescu poate face greseli pe parcursul acestor contrareactii pentru ca va actiona grabit si sub impulsul unei anumite panici.
3. Criza se prelungeste in conditiile in care situatia ostaticilor este confuza sau nu se mai stie nimic despre ei o lunga perioada de timp.
In aceasta ipoteza Basescu va simti nevoia sa genereze noi teme de dezbatere, dupa modelul aplicat in primele zile de dupa declansarea crizei.
Vom vedea cum se amplifica din nou lupta contra coruptiei, eventual in zona Hayssam/araba. E de asteptat si lansarea sau relansarea altor teme interne, pur politice, de genul anticipatelor. In momentul solutionarii efective a crizei, efectele se vor produce dupa caz, pe modelele mai sus descrise. Daca eliberarea celor trei este foarte tardiva, efectele pozitive nu vor mai fi foarte mari.
