Comentariu editorialistic în presa de azi: „Inundatiile, criza ziaristilor, criza sistemului sanitar si crizele lui Traian Basescu sint doar citeva dintre motivele pentru care ar trebui sa ne luam adio de la ideea de eficienta si reusita a actualului guvern. Cabinetul condus de Calin Popescu-Tariceanu n-a reusit sa dovedeasca mai nimic” (Robert Turcescu)
Se apropie foarte rapid încheierea primelor şase luni de mandat pentru actuala putere. În acest moment, percepem că Alianţa PNL-PD, principalul beneficiar al alegerilor, nu se mai bucură de acelaşi sprijin din partea societăţii. În sondajele de opinie, avansul din primele luni s-a diminuat, iar atitudinea binevoitoare a mass-media s-a estompat relativ rapid. Actul de guvernare este în suferinţă, din cauza atât a ritmului scăzut generat de ineficienţa formulei de colaborare aleasă, cât şi din cauza soluţiilor de multe ori discutabile la care s-a apelat în multe situaţii. Traian Băsescu a început şi el să scadă uşor în ceea ce priveşte nivelul de încredere, ajungând probabil, în scurt timp, la scorul înregistrat înainte de alegeri.
Simplist, se poate spune că lunile de miere au trecut. Acum e un moment în care se poate începe acţiunea de evaluare a performanţei guvernamentale. Interesant este că acum începe să expire şi termenul acordat de Traian Băsescu principalelor instituţii, astfel încât preşedintele să se poată implica personal în acest proces de evaluare. E de aşteptat o ofensivă puternică pe această direcţie, în funcţie de subiecte care pot apărea pe parcurs.
Puterea are în prezent foarte mare nevoie de subiecte pozitive, de teme de succes, în care acţiunea sa să conducă la efecte benefice pentru populaţie, astfel încât să iasă cumva din acest cerc vicios în care a intrat (în care criticile tot mai frecvente din presă sunt însoţite de gafe şi dificultăţi de guvernare). E chiar posibil ca, în această căutare a unor teme pozitive, guvernul să mai facă greşeli şi să confirme astfel total percepţia tot mai largă conform căreia Traian Băsescu se pregăteşte să îl înlocuiască pe Călin Popescu Tăriceanu. Una din puţinele veşti pozitive din prezent este amânarea declanşării grevei generale de către CFR, care ar fi paralizat la propriu ţara (într-un moment afectat şi aşa puternic de inundaţii). Această amânare, dacă se confirmă, este un prim balon de oxigen pentru guvern şi permite acestuia să încerce o contraofensivă de imagine.
La nivel politic, lucrurile sunt relativ complicate. PD şi Traian Băsescu nu pot scăpa cu multă uşurinţă de Călin Popescu Tăriceanu, deoarece acesta a devenit, între timp, şi preşedintele PNL. Prin urmare, e nevoie şi de acordul său pentru o astfel de evoluţie (sau Alianţa se rupe). De asemenea, fără acordul partidelor mici nu se poate ajunge mai departe (fapt evidenţiat în analiza privind alegerile anticipate).
Momentul este delicat, pentru că singura soluţie pentru ca această formulă de guvernare să funcţioneze este, în mod clar, cooperarea. Or, cooperarea este instrumentul cel mai puţin folosit de preşedintele Băsescu până acum, în cariera sa politică. Există posibilitatea ca, preocupat de teme de politică externă mai mult sau mai puţin realiste, preşedintele Băsescu să lase pe umerii PNL sarcina guvernării (caz în care se poate anticipa chiar şi dispariţia Alianţei D.A. în situaţia în care populaţia va fi tot mai nemulţumită).
Oricum, ceea ce părea a fi un an relativ liniştit pentru Alianţa PNL-PD pare a se complica tot mai mult. Din punct de vedere mediatic, o astfel de situaţie ar putea să conducă la consolidarea discursului critic şi la sprijinirea reactivării unei zone de societate civilă activă şi independentă.
