Dupa 15 ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, procurorul militar Dan Voinea rupe tacerea si spune ca, la vremea respectiva, nu minerii au tras in oameni, ci militari ai MApN. Voinea confirma astfel declaratiile lui Miron Cozma care a spus ca minerii au venit neinarmati si ca totul ar fi fost pus la cale de autoritatile statului din acea perioada. Totodata, la derularea tragicelor evenimente ar fi participat si structuri concentrate ale mai multor ministere, printre care si Ministerul de Interne, conform unei declaratii facute de procurorul Dan Voinea in cadrul unei emisiuni de la Realitatea tv. In timpul actiunilor din 13-15 iunie 1990, au fost ucise sase persoane, iar 748 au fost ranite.

Declaraţiile procurorului Voinea sunt de-a dreptul explozive pentru că sparg un tabu, acela al inviolabilităţii Armatei.

Din punctul de vedere al informaţiilor, declaraţiile sunt banale (pentru că nimeni nu şi-a pus problema ca minerii să fi tras). Senzaţională este legătura dintre două evenimente care au avut însă loc în perioade de timp diferite (implicarea armatei a fost pe 13, venirea minerilor abia pe 14).

Atacul lui Dan Voinea va determina ostilitatea multor grupări din Armată, ceea ce va deturna atenţia de la zona conflictuală exclusivă cu Ion Iliescu. Chiar dacă scopul acestor declaraţii a fost de a-l responsabiliza pe Iliescu (în calitate de comandant suprem al Armatei este direct responsabil de acţiunile militarilor din acele zile) ele ar putea fi în avantajul fostului şef al statului.

Având în vedere că Armata se bucură în continuare de un nivel de credibilitate foarte ridicat, culpabilizarea ei va amplifica presiunile pentru izolarea lui Voinea. Totodată, vinovăţiile în cazul mineriadei din 13 – 15 iunie vor fi distribuite înspre mai multe zone, ceea ce înseamnă implicit diminuarea presiunii asupra lui Ion Iliescu.

Judecata unei bună părţi a opiniei publice va fi simplă: dacă procurorul Voinea atacă şi Armata, atunci lucrurile se îndreaptă spre o direcţie periculoasă care trebuie evitată prin închiderea cazului (inclusiv în privinţa lui Iliescu). Mai ales că alte nume importante, legate de acea perioadă, nu sunt blamate la acelaşi nivel (Petre Roman spre exemplu).

Declaraţiile lui Dan Voinea îi creează o problemă inclusiv lui Traian Băsescu. În calitate de comandat suprem al Armatei, preşedintele are obligaţia de a interveni şi de a lămuri situaţia. Şi chiar dacă nu va ţine cont de această obligaţie, el va fi presat dinspre zona militară să facă acest lucru (mai ales că actualul preşedinte a încercat să se afirme ca un susţinător al acestor structuri militare).

Ne putem aştepta la apariţia unor dezvăluiri de senzaţie, venite din partea unor structuri ce se simt în prezent ameninţate (spre exemplu, cele care au controlat Armata în acea perioadă).

Atacul procurorului Voinea complică foarte mult cazul şi îi oferă lui Ion Iliescu o gură de oxigen precum şi portiţa prin care se poate reabilita, fie şi parţial. Singura formă în care situaţia se va agrava pentru Ion Iliescu este aceea în care se va dovedi existenţa unor ordine acordate de el personal către Armată pentru astfel de acţiuni (caz în care întrega presiune va reveni asupra fostului preşedinte).

Persoane de interes:    Ion Iliescu   

Administratorul