În primele 66 de luni ale mandatelor de preşedinte (2005-iunie 2010), Traian Băsescu a schimbat de 20 ori mai mulţi procurori şi judecători decât Ion Iliescu (în mandatul 2001-2004) ori Emil Constantinescu (1997-2000). Astfel, actualul şef al statului, a emis 2982 decrete de schimbare a unor procurori/judecători în mandatul 2005-2009, la acestea adaugându-se 477 decrete pe aceeaşi temă emise în primele şase luni ale anului 2010. Prin comparaţie, Emil Constantinescu a emis 172 de decrete cu acest subiect în perioada 1997-2000, iar Ion Iliescu, în perioada 2001-2004, a emis 137 de decrete privind numirea/schimbarea unor procurori/judecători.

Făcând o medie lunară a decretelor emise de cei trei preşedinţi (pentru a se obţine un termen de comparaţie mai precis, dată fiind durata inegală a mandatelor), rezultă abordări total diferite ale celor trei preşedinţi. Astfel, în medie, Emil Constantinescu a emis 44 decrete pe lună, în vreme ce Ion Iliescu a emis 89 decrete lunar, iar Traian Băsescu a semnat 121 de decrete în fiecare lună din mandatul 2005-2009, respectiv câte 128 de decrete în lunar în primele şase luni din 2010.

Ducând comparaţia mai departe, putem vedea pofilurile mandatelor celor trei preşedinţi, punând în evidenţă şi distribuţia tipurilor de decrete pe care aceştia le-au emis în medie într-o lună. Obţinem astfel, un indicator destul de uşor de folosit „comportamentul mediu lunar al preşedintelui”.

Astfel, spre exemplu, în primele şase luni ale mandatului început la finalul lui 2009, din cele 128 de decrete emise de preşedintele Traian Băsescu, 80 au privit schimbări de procurori/judecători (circa 63% din totalul decretelor emise într-o lună), 21 de decrete au privit promulgarea unor legi, 12 au fost legate de avansări în grad sau treceri în rezervă a unor militari, ş.a.m.d.

În primul mandat al preşedintelui Băsescu (2005-2009), din cele 121 decrete emise în medie pe lună, 50 priveau schimbarea unor procurori (41% din decretele emise într-o lună).

Prin comparaţie, în mandatul lui Emil Constantinescu (1997-2000), acesta a emis în medie 44 de decrete pe lună, dintre care 4 priveau schimbări de procurori/judecători (sub 10% ca pondere în totalul decretelor).

În mandatul 2001-2004 al lui Ion Iliescu, acesta a emis în medie 89 de decrete lunar, dintre care doar 3 priveau schimbarea unor procurori/judecători (sub 4%).

– In primele sase luni ale mandatului castigat in decembrie 2009, Traian Basescu a semnat in medie 79.5 decrete de numire/schimbare a unor procurori sau judecatori.

– In mandatul 2005-2009, Traian Basescu a semnat lunar 49.7 decrete de numire/schimbare a unor procurori/judecatori.

– In mandatul 2001-2004, Ion Iliescu a semnat in medie 2.9 decrete de schimbare/numire a unor procurori/judecatori.

– In mandatul 1997-2000, Emil Constantinescu a semnat, in medie, 3.6 decrete de numire/schimbare a unor procurori/judecatori.

Schimbari de procurori si judecatori - media lunara

***

Precizări metodologice:

Datele luate în calcul pentru această analiză provin din informaţiile publicate pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor, la rubrica Repertoriu legislativ: http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame.

Aici sunt publicate texte legislative din 1864 şi până în prezent, sub egida Consiliului Legislativ, organ consultativ de specialitate al Parlamentului, căruia îi revine, potrivit art 79 şi 150 din Constituţia României şi legii sale organice, nr 73/1993, obligaţia elaborării şi publicării de repertorii legislative. Această obligaţie legală derivă din principiul conform căruia, în România, există o singură evidenţă oficială a legislaţiei. Cu această precizare, ne asumăm veridicitatea cifrelor statistice analizate mai sus, sub rezerva corectitudinii publicării lor pe această pagină de internet. De asemenea, precizăm că datele au fost prelucrate până în luna iunie 2010, orice neconcordanţă cu repertoriul legislativ în prezent reprezentând efectul unor modificări ulterioare.

Analiza de faţă cuprinde o monitorizare a tuturor decretelor emise de ultimii trei preşedinţi: Emil Constantinescu – mandatul 1997-2000, Ion Iliescu – mandatul 2001-2004, Traian Băsescu – mandatul 2005-2009 şi primele şase luni din mandatul început în decembrie 2009.

Aceste decrete au fost numărate şi introduse într-o bază de date în funcţie de obiectul emiterii lor. Pentru aceasta, ne-am oprit la următoarele categorii, derivate din funcţiile generale ale instituţiei prezidenţiale:

1. Promulgarea legilor – este atribuţia fundamentală pe care şeful statului şi-o exercită prin intermediul decretelor. Conform Constituţiei, Preşedintele României poate promulga o lege sau o poate retrimite în forul legislativ pentru a fi reanalizată. Şeful statului poate face uz doar o singură dată de acest drept, fiind nevoit să promulge legea, chiar şi în condiţiile în care nouă rundă de dezbateri parlamentare confirmă forma iniţială a legii. În consecinţă, această atribuţie reprezintă mai degrabă o reflectare a dinamismului parlamentar decât un efect al proactivităţii proprii.

2. Avansări în grad şi treceri în rezervă (din armată sau poliţie) – în calitatea de comandant al forţelor armate şi preşedinte al Consiliului Superior de Apărare a Tării, şeful statului are dreptul constituţional de a avansa sau de a trece în rezervă militarii, pe baza unor criterii ce ţin de activitate, performanţă sau vârstă (în cazul trecerii în rezervă). Deciziile sale reflectă o voinţă proprie, chiar dacă recomandările vin din partea ministerelor de profil.

3. Acordarea de decoraţii – constituie una dintre prerogativele prin care şeful statului premiază cetăţeni pentru merite deosebite.

4. Graţieri – este măsura de clemenţă ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanţa ori în comutarea acesteia în una mai uşoara. Graţierea individuală se acordă la cerere sau din oficiu, numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Decizia reflectă o opţiune directă a Preşedinţiei.

5. Numiri şi schimbări de procurori şi de judecători – atribuţiile preşedintelui pe zona numirilor/schimbărilor procurorilor sau judecătorilor au crescut, o dată cu reforma în justiţie (iniţiată în 2004 şi continuată puternic în 2005). Prin intermediul ministrului Justiţiei, care a preluat o parte din rolul Consiliului Superior al Magistraturii de a revoca sau numi procurori şi judecători, rolul preşedintelui a devenit mai important. Pe de o parte, acest indicator reflectă voinţa ministrului justiţiei de a opera modificări în sistem şi, pe de altă parte, poate indica inclusiv disponibilitatea ca, în baza unei bune colaborări politice între Preşedinte şi ministrul Justiţiei, primul să îşi operaţionalizeze voinţa de numire sau revocare a magistraţilor. În concluzie, acest indicator reflectă foarte mult nivelul de implicare şi de responsabilizare al ministrului justiţiei şi al Preşedintelui faţă de acţiunile de schimbare din sistem.

6. Numiri şi schimbări de ambasadori – Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. Şi aici, decizia este la latitudinea directă a şefului statului, ea reflectând un nivel de implicare specific.

7. Transmiterea către parlament a unor acte privind încheierea unor acorduri internaţionale – încheierea acordurilor internaţionale constituie una din atribuţiile principale prin care şeful statului operează în zona politicii externe, alături de acreditarea şi rechemarea ambasadorilor şi reprezentanţilor diplomatici. Şeful statului îndeplineşte rolul principal în deciziile de politică externă, dar în acest caz el reflectă o relaţie de colaborare cu Guvernul (această instituţie fiind cea care, în primă instanţă, încheie aceste acte).

Persoane de interes:    Emil Constantinescu    Ion Iliescu    Traian Basescu   

Administratorul