Dupa consultarile pe care le-a avut, marti seara, cu partidele parlamentare, Basescu a declarat, ieri, ca exista doua variante: in cazul unui consens al formatiunilor politice pe tema revizuirii Constitutiei. in 2006 sa se organizeze direct referendumul pentru aprobarea acestor modificari; in cazul in care nu se ajunge la o solutie comuna a partidelor, atunci populatia sa fie consultata, tot in anul viitor, in legatura cu sustinerea pentru parlamentul unicameral sau pentru un legislativ bicameral. Basescu a tinut sa precizeze ca nu s-a antepronuntat in ceea ce priveste Parlamentul unicameral si a sustinut ca are dreptul sa-si exprime punctele de vedere in chestiunile importante. Seful statului a adaugat ca va continua consultarile si cu societatea civila, in special cu structurile specializate in Dreptul constitutional.
Traian Basescu a mai declarat, ieri, ca nu va media criza din Parlament generata de dezbaterea Regulamentelor celor doua Camere. El a spus ca nu se poate implica in aceasta chestiune, intrucat Opozitia nu a fost prezenta la consultarile de la Cotroceni si, drept urmare, nu a ascultat decat punctul de vedere al partidelor din arcul guvernamental.
Luarea de poziţie a preşedintelui a fost menită să clarifice propriul punct de vedere referitor la reforma politică, după două perioade fixate de Traian Băsescu drept timp de gândire: prima este cea care a urmat propunerii sale iniţiale (cea axată pe ideea parlamentului unicameral), cea de a doua – intervalul de după consultările de la Cotroceni, în cadrul cărora şeful statului nu a precizat în detaliu care este viziunea sa.
Ambele perioade au fost utilizate probabil ca intervale de evaluare a reacţiei opiniei publice faţă de propunerile sale iniţiale, respectiv ale fiecăruia dintre partidele politice participante la dezbatere.
Se remarcă, în primul rând, o adaptare a viziunii prezidenţiale iniţiale, care, dintr-un proiect care părea inflexibil şi la limita legalităţii, s-a transformat într-o propunere moderată, care lasă loc discuţiei.
Astfel, de la ideea iniţială a organizării de referendum indiferent de părerea parlamentului, de această dată s-a ajuns la două variante: constituirea unei comisii parlamentare care să încerce definirea unui proiect de reformă politică, respectiv organizarea unui referendum simultan cu alegerile pentru Parlamentul European.
Strategia prezidenţială este construită în doi paşi, ambii cu mari şanse de succes pentru şeful statului.
- 1. în prima etapă se cedează responsabilitatea către parlament (într-un mod similar cu cedarea răspunderii către executiv în chestiunea preţului benzinei, subiect generat iniţial de preşedinte). Aceasta are două efecte: şeful statului nu mai poate fi acuzat de autoritarism, deoarece dovedeşte astfel că respectă rolul şi atribuţiile parlamentului; iar în cazul eşecului (previzibil) al discuţiilor din cadrul acestei adunări constituante, adică al neajungerii la un compromis acceptabil de către toate partidele parlamentare, Băsescu va reuşi să demonstreze atât ineficienţa parlamentului, cât şi justeţea propunerii sale iniţiale.
- în a doua etapă, prin comasarea referendumului cu alegerile pentru parlamentul european, şeful statului contracarează principalul contraargument al contestatarilor referendumului (care ar putea avea succes şi în rândul populaţiei), respectiv costurile ridicate presupuse de acest procedeu. Dincolo de dificultăţile legale şi procedurale impuse de această propunere (organizarea simultană de alegeri şi referendum, organizarea alegerilor “europene” înaintea integrării efective etc), dacă această variantă ar deveni realitate ea ar mai genera un efect favorabil puterii: atenţia populaţiei ar fi deturnată de la evaluarea performanţei partidelor politice şi a capacităţii acestora de a reprezenta interesele României la Bruxelles (criteriul firesc de alegere a parlamentarilor europeni) către dezbaterea referitoare la reforma politică, mai puţin nocivă pentru putere.
