Marea problemă a declaraţiilor lui Traian Băsescu este că de cele mai multe ori nu sunt interpretate la adevărata lor valoare. În numeroase rânduri sunt privite cu un amestec de admiraţie şi de groază, într-un model care nu face decât să alimenteze în continuare subiectul politicii externe duse de preşedintele nostru. Astfel, însuşi modelul acesta schizoid naşte dezbaterea asupra iniţiativelor retorice ale lui Traian Băsescu. Pe de o parte, suntem şi noi cât de poate de declarativi: nu se poate să vorbim aşa cu Rusia, actor de primă-mână al scenei mondiale şamd. În acelaşi timp, admirăm ca jupân Dumitrache cum bine mai combate preşedintele nostru. Singura noastră preocupare reală este că unele lucruri nu trebuie spuse cu voce tare.

         Problema nu este aşadar neapărat a direcţiei politicii româneşti – pentru că foarte puţine persoane propun alternative concrete la principiile de bază (şi orice iniţiativă ar discredita pe oricine ar spune că trebuie legături mai strânse cu Moscova). Suntem cu toţii conştienţi că opţiunea euro-atlantică este indiscutabilă. Dar să nu cumva să afle şi Rusia despre intenţiile noastre, că ne trezim discutând pe întuneric. Realitarea este că relaţiile internaţionale şi-ar pierde sensul dacă s-ar hiperdiplomatiza – avertiza la un moment dat Henry Kissinger.

         În acelaşi timp, trebuie să avem în vedere încă două aspecte esenţiale ale problemei. În primul rînd, nu suntem singurii care atacă verbal Rusia. Săptămâna trecutş, noul ministru al apărării din Estonia (o ţară cu o populaţie de zece ori mai mică decât a României) declara că principala ameninţare la adresa securităţii ţării sale este Rusia. Membri ai Senatului SUA criticau şi ei politica laxă a administraţiei Bush faţă de Rusia.

         În al doilea rând, recent Rusia are preocupări mai importante decât admonestările administrate „rebelului” nostru preşedinte. Preşedintele Putin a semnat contracte de colaborare energetică şi nucleară cu Indonezia. Acelaşi Serghei Lavrov declara că impunerea de sancţiuni Iranului ar fi o iresponsabilitate. Duma de Stat a votat un proiect prezidenţial de înfiinţare a unei companii de stat în domeniul energiei nucleare. Rusia este implicată în acest moment în multiple negocieri şi discuţii. Declaraţiile dure ale preşedintelui nostru nu sunt neapărat numărul unu pe lista priorităţilor Kremlinului (dacă aşa credem, înseamnă că ne flatăm).

         Ce este cu adevărat grav în discursurile lui Traian Băsescu este nu tonul, ci ţinta. Traian Băsescu are drept referent suprem electoratul României. Pentru el ţine aceste discursuri „picante”, considerate drepte, dar iresponsabile. Realitatea este că preşedintele nostru face doar politică internă. În lipsa posibilităţii de a influenţa relaţiile europene (pentru că problema energetică nu depinde doar de bunăvoinţa României), Traian Băsescu are mână liberă în goana după capital de imagine. Numai că, atunci când Rusia îşi mai aduce aminte de noi (şi preşedintele îi dă motive), are toate condiţiile pentru a demonstra ce înseamnă memoria de elefant.

Persoane de interes:    Traian Basescu   

Administratorul