Întrebat care este partidul românesc cu cele mai mari şanse de a reprezenta ideologia populară, secretarul general al Partidului Popular European a afirmat că ar “saluta partidele care alcătuiesc actuala coaliţie de guvernare”. El a precizat că se referă inclusiv la UDMR. Deşi partidele cele mai apropiate de viziunea EPP în acest moment sunt considerate a fi UDMR şi PNTCD, totuşi secretarul general al popularilor afirmă că “România are un puternic guvern de centru dreapta şi noul său preşedinte vine din interiorul unui partener major al coaliţiei”, iar “aceste semnal par să fie foarte promiţătoare”.
În acelaşi timp, preşedintele PD Emil Boc îşi menţine declaraţiile ferme legated e orientarea social-democrată a PD, partidul său obţinând asigurări că va deveni membru cu drepturi depline al PES.
Jocul dublu al democraţilor poate fi interpretat în două moduri:
– fie ca o încercare de a purta simultan două tipuri de negocieri, cu două familii europene importante (variantă favorizată de trecutul politic al lui Băsescu)
– fie semnalul unor neînţelegeri majore între liderii partidului în privinţa celei mai oportune orientări doctrinare pentru viitor
Cea de a doua variantă pare totuşi cea mai plauzibilă, deoarece este greu de crezut că, în cazul în care am asista la desfăşurarea unui joc în echipă, pentru maximizarea şanselor Partidului Democrat, liderii săi şi-ar fi putut lua precauţia de a nu se înfrunta direct şi public în viziuni cu privire la evoluţia partidului.
În acest moment însă, Boc, pe de o parte, şi Videanu şi Frunzăverde, pe de altă parte, prezintă două perspective de viitor radical diferite, nefăcând efortul de a-şi ascunde divergenţa.
Dacă ipoteza conflictului este reală, atunci este posibil ca el să fie tranşat în cadrul Congresului din această vară, sub forma unei lupte între două moţiuni – una social-democrată şi una populară sau de centru – decise prin votul membrilor. Până atunci însă, ar urma o perioadă de lobby intens în teritoriu, prin care suporterii fiecărei variante va încerca să convingă liderii din filiale de viabilitatea direcţiei pentru care pledează.
În condiţiile în care identitatea doctrinară a PD se decide în funcţie de oportunităţi politice şi de afiliere externă, consistenţa ideologică a acestui partid devine un concept inaplicabil.
Trebuie remarcat însă că, în condiţiile în care majoritatea partidelor importante îşi modelează doctrina în funcţie de circumstanţele considerate favorabile (v. PRM, PNTCD, PUR, acum şi PD), singurele formaţiuni politice consecvente din acest punct de vedere (determinant, în orice context, pentru forţa şi credibilitatea unui partid politic) sunt PNL şi PSD (fapt care justifică oarecum baza socială ceva mai ridicată a acestor două partide). După cum s-a văzut în cazul PPRM, schimbarea bruscă a orientării valorice conduce aproape imediat la subminarea bazei sociale, cu consecinţe directe asupra votului.
