Invitat la o emisiune a televiziunii publice, Ion Iliescu a adus o serie de acuzatii noii conduceri a PSD. Ion Iliescu a amenintat din nou cu plecarea din PSD, spunand ca nu poate ierta „tradarea” de la Congresul din aprilie. Iliescu a spus ca liderii PSD au pregatit complotul impotriva lui inca din februarie, cand in cadrul unei sedinte a Biroului Executiv el a tinut un discurs in care a aratat ca PSD este „partidul coruptilor si al ciocoilor”. Iliescu a mai adaugat ca Congresul nu a adus nici o schimbare in partid, ci “a refacut aceleasi structuri, cu aceleasi persoane contestate si contestabile.”
Senatorul PSD Sorin Oprescu ii da dreptate colegului sau de partid Madalin Voicu, care a declarat ca partidul va muri daca nu sunt atrasi oameni de cultura si ca exista lideri cu imagine „depasita” si condusi de neveste.
Senatorul a explicat ca, desi reactia lui Madalin Voicu, este una „ciudata”, afirmatiile acestuia sunt „ancorate in realitate”, pledand, in acest context, pentru o prezenta mai activa a PSD ca partid de opozitie.
„Trebuie sa ne dezmeticim si sa devenim activi in opozitie. Activi si, in acelasi timp, trebuie sa incepem sa participam la actiuni personale de a-i ajuta pe oameni, cum este cazul celor amarati din Vrancea. Aici nu este chestiunea de culoare politica. Aici oamenii trebuie ajutati pur si simplu”, a spus Sorin Oprescu, care s-a aflat in zonele sinistrate din Vrancea, unde actioneaza o echipa de voluntari de la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti.
Deşi discursul lui Iliescu în cadrul acestei emisiuni TV nu a fost imprevizibil şi nu a cuprins elemente de noutate, nici ca substanţă, nici ca ton, trebuie subliniat că a existat totuşi un element de surpriză: conservarea integrală a atitudinii agresive împotriva actualei conduceri a PSD. Dacă atitudinile recente, în special în contextul inundaţiilor, ar fi putut sugera o reconciliere, venită ca urmare a acceptării de către fostul lider al partidului a stării de fapt şi a propriei poziţii în partid, mesajele sale de la TVR au denotat, contrar acestor aşteptări, o acutizare a resentimentelor faţă de adversarii săi, acuzaţi în mod direct de “trădare”. Trebuie spus că performanţa noii conduceri de la instalarea sa în funcţie oferă un context favorabil acuzelor lui Iliescu, în condiţiile în care, de la tranşarea luptei oficiale pentru şefie, în PSD nici nu s-a instaurat liniştea, nici nu au încetat conflictele subterane pentru influenţă şi nici nu s-a ajuns la o mobilizare eficientă ca voce de opoziţie.
Delimitarea de conducerea curentă a partidului se face în termeni foarte personali, Iliescu acuzându-i pe aceştia de ambiţii şi interese politice şi economice care au dus la îndepărtarea sa, prin jocuri de culise, în condiţiile în care reîntoarcerea sa în frutnea PSD fusese deja legitimată prin solicitarea Congresului extraordinar de anul trecut. Cu alte cuvinte: facţiunea cea mai coruptă din PSD s-a opus voinţei exprimate de majoritatea partidului şi l-a îndepărtat pe Iliescu, ajungând să preia ea însăşi puterea. Lansând acest mesaj, Iliescu devine unul dintre cei mai duri critici ai PSD, confirmând teza opoziţiei, potrivit căreia social-democraţii sunt conduşi de aceleaşi structuri corupte, cu aceleaşi intenţii nocive, prin aceleaşi metode sancţionate de electorat prin votul din 2004.
Nu trebuie neglijată perspectiva ca, printr-un mesaj de acest tip, Iliescu să urmărească o ţintă dublă: păstrarea legăturii cu propriul electorat, care ar putea fi nesatisfăcut de performanţa actualei conduceri PSD, dar şi obţinerea credibilităţii în faţa altor categorii de electorat, care împărtăşesc nemulţumirea sa faţă de PSD.
Paradoxul constă în faptul că Iliescu însuşi – consideratul simbolul a tot ce înseamnă vechi şi depăşit în PSD – îşi acuză partidul tocmai de învechire şi de conservarea unor structuri şi metode anacronice.
Faptul că Iliescu a reluat posibilitatea “separării” de PSD nu este, de asemenea, întâmplător, mai ales în contextul în care doi lideri de plan secund, Oprescu şi Voicu, au lansat zilele acestea mesaje de critică a aceleiaşi conduceri a PSD. Cu alte cuvinte, presupusa “tabără” a lui Iliescu, existentă până acum doar ca personaj colectiv mut, începe să capete contur, voci şi obiective concrete. Este posibil ca scopul său să nu fie desrpinderea de facto de PSD, ci mai degrabă adoptarea unui rol de disident din interior, de critic constant al prestaţiei liderilor centrali. Asumarea vizibilă a acestui rol s-a făcut, deocamdată, de o serie de lideri care se bucură de credibilitate şi care nu au fost implicaţi nici în scandaluri, nici în guvernare.
