Ministrul Justitiei, Monica Macovei, a afirmat ca a resimtit presiunile unor grupuri de interese, exercitate asupra actului de justitie. Macovei a declarat sambata, la Navodari, intr-o prelegere deschisa tinuta tinerilor democrati, ca presiunile au vizat procesul lui Ion Tiriac jr., al carui verdict se apropie, fiind asteptat in luna octombrie. Presiunea s-ar fi manifestat mai ales prin intermediul presei, indicata de magistrati drept principalul „mijloc” care le influenteaza deciziile in dosarele grele. Intrebata daca asupra ei s-ar fi exercitat presiuni, Monica Macovei a negat initial ca ar fi fost supusa la presiuni din partea colegilor de guvern sau de coalitie. „Daca vorbim de presiuni mediatice si presiuni de grupuri de interese reflectate in presa, sigur„, a adaugat Macovei. (Gandul)
Este posibil deci ca ministrul Justitiei sa-i fi avut in vedere pe Ion Tiriac (din cauza presiunilor mediatice ce au fost exercitate asupra procurorului Flavius Crasnic, actualul sau consilier, care a instrumentat dosarul „Cocaina pentru VIP-uri”) si Dinu Patriciu. Afirmatia sa a fost intarita de afirmatiile analistului politic Cristian Parvulescu. Care, tot la Navodari (localitate in care se afla si Petromidia), l-a acuzat pe Dinu Patriciu ca a devenit un fel de sosie a premierului Tariceanu. „Dinu Patriciu controleaza actul guvernamental”, a spus Parvulescu, exemplificand cu importantul rol pe care afaceristul il are in actuala guvernare. (Romania libera)
Ideea lansată de Monica Macovei a fost imediat susținută de un analist politic din zona puterii, ceea ce confirmă că voci importante ale societății civile sunt dispuse să sprijine această variantă a ministrului justiției.
Ceea ce ignoră atât Macovei, cât și suporterii săi este însă faptul că, insistând asupra acestei interpretări, tot raționamentul care fundamentează ideea reformei în justiție este în pericolul de a fi dezintegrat.
Identificând mass-media ca sursă a presiunilor asupra justiției, Macovei scoate din calcul corupția din sistem, prezentată până acum ca modalitate principală de influențare a actului de justiție și ca rău fundamental împotriva căruia își mobilizează toate energiile în activitatea sa de reformă. Prezentând presa ca inamic principal cu care trebuie să se confrunte în misiunea sa, ministrul justiției contrazice practic întreaga miză a luptei anticorupție pe care s-a străduit să o construiască de la preluarea mandatului său. Dacă presa reprezintă principala ameninţare la adresa funcţionării justiţiei, atunci acuzaţiile legate de corupţie îşi pierd obiectul.
Tentația de a identifica presa drept adversar tinde să devină un procedeu favorit pentru actuala administrație.
Mai mult, dincolo de simpla poziționare adversativă față de mass-media (întâlnită, punctual, în biografia oricărui om politic român), se remarcă tendința de a indica mass-media ca sursă a răului din societate: președintele Băsescu a făcut-o deja în trei rânduri (răpirea jurnaliștilor – când a acuzat presa că pune în pericol soarta celor răpiți prin insistența de a prezenta detalii despre caz; inundațiile – când a atras atenția ziariștilor că amplifică gravitatea situației, creând panică în rândul populației; în fine, cazul Sorin Roșca Stănescu, când a dezvăluit tendința șantajistă a jurnaliștilor). Acum este rândul ministrului Macovei, sprijinit, după toate aparențele, și de o parte a societății civile.
Deși demersul ar putea avea succes punctual, totuși este inevitabil ca el să se demonetizeze în timp, prin uz repetat; va fi deosebit de dificil ca opinia publică să fie convinsă, periodic, de faptul că presa este principalul vinovat de toate relele principale ale societății românești.
