Vicepremierul a criticat vehement „lipsa de cuvant” a liderilor coalitiei, presedintele UDMR aratand un document semnat de toti liderii partidelor aflate la putere prin care acestia se angajau ca la Camera sa sustina statutul minoritatilor in varianta in care a fost adoptat de Guvern. Marko Bela a apreciat ca miza adoptarii proiectului de lege privind statutul minoritatilor nationale este extrem de mare. In opinia presedintelui UDMR, autonomia culturala va veni in sprijinul comunitatilor mai mici. Liderul UDMR a precizat insa ca nu este de acord cu conditionarea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana de adoptarea actului normativ.
Ieri, preşedintele UDMR a declarat că o soluţie pentru depăşirea momentului tensionat ar putea fi preluarea, în totalitate, a amendamentelor Comisiei de la Veneţia.
Poziţia UDMR alimentează puternic conflictul latent din cadrul coaliţiei pe tema legii statutului minorităţilor. De altfel, în ultimele zile, liderii formaţiunii maghiare au insistat cu poziţiile critice, în special la adresa PD, consolidând percepţia că ei sunt partea ofensivă care contribuie decisiv la escaladarea conflictului.
Poziţia UDMR pare să fi fost dictată de considerente tactice şi de imagine, iar ieşirile publice ale liderului său, Marko Bela, pe marginea legii statutului minorităţilor, au avut ca ţintă principală electoratul maghiar şi pe radicalii din Uniunea Civică Maghiară. UDMR a căutat să arate importanţa pe care continuă să o acorde principalului său proiect politic şi că este dispusă să îşi asume riscuri politice şi de imagine pentru a reuşi în demersul său.
Deşi Uniunea nu a forţat nota şi a avut grijă să se oprească înainte de a ajunge la punctul de ruptură în relaţiile cu partenerii din coaliţie, totuşi din punctul de vedeer al percepţiei sale de către opinia publică generală atitudinea UDMR tinde să devină iritantă.
Prin continuitatea acestui tip de mesaj, UDMR evoluează către izolarea pe scena politică.
De altfel, direcţia a fost adoptată conştient, dintr-un calcul care a favorizat consolidarea reacţiei cu electoratul maghiar în detrimentul imaginii generale.
Din punct de vedere electoral, ambele părţi angrenate în conflict – PD şi UDMR – sunt favorizate de întreţinerea acestuia. UDMR, deoarece îşi demonstrează în faţa propriilor votanţi fidelitatea faţă de angajamentul asumat în faţa acestora; PD, deoarece oferă imaginea unei poziţii individualizate, distincte, de partid care protejează interesul naţional. Prin atitudinea sa fermă, PD arată că e singurul partid de la putere care este capabil să se opună implementării acestei legi.
La capitolul pierderi însă, dacă PD nu înregistrează nimic semnificativ (decât riscul moderat al întreţinerii imaginii sale clasice de actor conflictual), UDMR se confruntă cu riscuri destul de mari, deoarece riscă să devină atât o soluţie imorală, cât şi una extremistă (deci periculoasă).
