În presa de astăzi au apărut mai multe semnale legate de posibilitatea schimbării Guvernului și înlocuirea lui Tăriceanu cu Stolojan în funcția de premier.
Înlocuirea lui Tăriceanu ar avea la bază mai multe argumente:
– Schimbare a lui Tăriceanu este o amenințare a lui Băsescu menită să-i forțeze pe liberali să accepte alegerile anticipatele.
– Schimbarea Guvernului este formula alternativă găsită de Băsescu la alegerile anticipate.
– Înlocuirea lui Tăriceanu cu Stolojan exprimă nemulțumirea președintelui față de primul ministru, generată cel mai probabil de autonomia/independența prea mare asumată de premier.
– Nemulțumirea există și ca urmare a scăderii popularității guvernului în sondajele de opinie (care impune o anumită presiune asupra președintelui)
– Amenințarea de schimbare a lui Tăriceanu are rolul de a-l forța pe primul-ministru să accepte în guvern o pondere mai mare a unor apropiați ai președintelui.
– Posibilitatea schimbării ar mai putea apărea și ca urmare a unui vot pozitiv neconvingător în Parlamentul European pentru aderarea României (care să indice un nivel de nemulțumire al instituțiilor europene față de România).
Indiferent care dintre cele patru ipoteze este validă, concluzia pe care o putem trage este că influența efectivă a președintelui asupra activității Guvernului va crește considerabil în perioada următoare.
Agitația dinspre Cotroceni sugerează clar faptul că după semnarea Tratatului de aderare, Traian Băsescu va renunța la rolul pasiv-evaluativ și va reveni la stilul său tradițional axat pe implicarea directă și controlul personal al activităților importante ale sistemului de putere.
Mișcările președintelui mai indică intenția, în oricare dintre cele 4 scenarii, ca după semnarea Tratatului de aderare, raportul de forțe din cadrul coaliției de guvernare să fie modificat în sensul creșterii ponderii Partidului Democrat în deciziile și acțiunile majore ale Executivului (pe fondul dominației din prezent a PNL).
– Dacă este vorba de simpla forțare a anticipatelor, este evident că în cazul în care acestea vor fi organizate raportul pe listele parlamentare dintre cele două partide va fi cel puțin egal (situația foarte greu acceptabilă și pentru PNL).
– Dacă va fi înlocuit Tăriceanu cu Stolojan, fără organizarea de alegeri anticipate, atunci diminuarea ponderii liberalilor în cabinet este inevitabilă (în condițiile în care Stolojan este acum mai apropiat de președinte decât de PNL).
– Dacă președintele încearcă să-l forțeze pe Tăriceanu să accepte fără probleme apropiați ai Cotrocenilor în cabinetul remaniat, aceștia vor veni cel mai probabil din zona democrată.
