Ion Iliescu nu este inca sigur daca va mai ramine in PSD sau va abandona partidul pentru a construi o alta formatiune politica. Sigur e insa faptul ca miercuri, Iliescu a ramas in cladirea Senatului, desi colegii sai erau reuniti la Palatul Parlamentului in sedinta comuna. Motivul: si-a facut bagajele si a evacuat biroul de lider de grup pe care l-a ocupat timp de peste patru luni.
Părăsirea de către Ion Iliescu a şefiei grupului PSD de la Senat este un semnal clar că fostul lider al PSD doreşte să-şi pregătească o mişcare mai amplă. Cel mai probabil, Ion Iliescu se va activa în PSD pe o poziţie retrasă, dar de influenţă. Prin retragerea de la conducerea grupului parlamentar, Ion Iliescu va înceta să fie o ţintă pentru presă.
Va prefera să joace rolul pe care la jucat la Cotroceni, în perioada în care era preşedinte: adică izolare totală faţă de executivul partidului şi al guvernul (Geoană, Năstase, Mitrea) şi poziţionarea ca obervator care, periodic, evaluează, dă note şi chiar punctează public erorile.
În orice caz, nu este de aşteptat ca Ion Iliescu să-şi arate disponibilitatea de a colabora cu noul establishment al partidului.
Ipoteza părăsirii PSD pentru a-şi crea un nou partid este fantezistă având în vedere că datele din 1992 sunt diferite de cele din 2005. Problemele logistice sunt imense, iar imaginea sa publică foarte proastă în mass-media şi nu numai va împiedica un val de adeziuni spre formaţiunea sa. Mai mult, după susţinerea atât de categorică a discursului despre unitate ar genera o contradicţie prea mare în cazul unei rupturi, pe care e greu de crezut că Iliescu şi-o va asuma.
Strategia de autoizolare a lui Iliescu care va antrena o diminuare a atacurilor mediatice ar putea fi pusă sub semnul întrebării în cazul în care vor fi reluate atacurile pe tema mineriadei (declaraţiile lui Miron Cozma care a recunoscut în faţa procurorilor că a fost chemat la Bucureşti de Ion Iliescu ar putea fi un punct de plecare).
În orice caz însă, pentru perioada următoare, chiar dacă ipotetic, deţine zontrolul asupra unei zone de electorat, rolul lui Iliescu în PSD va fi secundar.
Jocul principal va fi purtat la alte niveluri.
În primul rând, la nivelul celor trei lideri ai partidului, fiecare pe linia proprie. Oricum, animozităţile dintre Năstase şi Geoană se datorează în principal unor probleme de acomodare decât unor diferenţe structurale şi a unei lupte organizaţionale, în timp ce Miron Mitrea stă deocamdată în expectativă.
În al doilea rând, există acţiunea grupurilor din interiorul partidului, care vor lupta pentru repoziţionare (este vorba de grupul de la Cluj, precum şi de zona Moldovei; aceasta din urmă pare a recupera din terenul pierdut la Congres, prin posibila promovare în funcţii de vârf a lui Viorel Hrebenciuc şi a lui Octav Cozmâncă).
Logica evoluţiilor din partid vor conduce, de cele mai multe ori, la formarea unui raport de 2:1, prin poziţionări între cei trei lideri. Aceasta deschide o perioadă de tatonări şi oferte reciproce. Scenariile de evoluţie sunt următoarele:
De asemenea, trebuie remarcat că vom asista la o confruntare între liderii vechi, neconfirmaţi la Congres, (Dan Ioan Popescu, Viorel Hrebenciuc, Solcanu) şi noii lideri aleşi (Cristian Diaconescu, Mihai Tănăsescu, Ilie Sârbu etc). Dacă noii lideri se vor apropia de Geoană şi probabil Năstase, este interesant în ce direcţie se va duce vechea gardă care deocamdată oscilează între Năstase, Mitrea şi Iliescu. În funcţie de loialităţile care se vor forma acum, se poate anticipa şi evoluţia raportului de forţe de la vârful partidului.
