Fostul primar al Bacaului Dumitru Sechelariu a fost arestat pentru 20 de zile. Curtea de Apel Bucuresti (CAB) a admis recursul PNA.
Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu risca sa stea doi ani dupa gratii, dupa ce ieri instanta Judecatoriei sectorului 1 a decis condamnarea sa cu executare in dosarul Bancii de Investitii si Dezvoltare. Decizia poate fi atacata cu apel, iar faptele pot intra sub „bunavointa” gratierii.
Deciziile luate ieri de justiţie par a reprezenta un răspuns al acestei puteri în faţa atacurilor care li se aduc de către presă. Justiţia a fost criticată până recent de modul neprofesionist în care acţionează şi de lipsa rezultatelor în lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii. Efectul principal al acestor critici este acela de decredibilizare a instituţiei. Fie că s-a dorit de la început sau nu, un efect colateral este acela al convingerii opiniei publice de necesitatea de a reduce justiţia sub coordonarea ministerului justiţiei şi, implicit, sub control politic.
Arestarea lui Sechelariu (respectiv, rezolvarea pozitivă a unui recurs înaintat de procurori) şi condamnarea lui Vântu arată că, în paralel cu gafele care au condus la eliberarea mai multor posibili infractori, există şi rezultate pozitive. Elementul esenţial în această ecuaţie este tocmai condamnarea lui Sorin Ovidiu Vântu, gest care este la un nivel superior încercărilor de a face senzaţie prin arestări. Avem de-a face cu prima mare condamnare într-un caz critic, şi cu identificarea unuia dintre cei denumiţi de oficialii UE ca fiind „mari rechini”.
În acest fel, remarcăm din nou cât de eficientă este presiunea exercitată de Traian Băsescu în relaţia sa cu justiţia. Preşedintele se află în faţa unui joc din care nu are cum să nu câştige: fie justiţia îşi menţine imaginea necredibilă şi, implicit, i se permite forţare aunor schimbări care să însemne şi control mai mare (şi, implicit, dezechilibru mai mare), fie justiţia face gesturi spectaculoase şi rezolvă cazuri importante (caz în care principalul merit îi revine tot lui Băsescu, cel care a supus justiţia la aceste presiuni). Pentru opinia publică, acţiunile justiţiei nu fac decât să le reconfirme încredere în Traian Băsescu.
Băsescu face un joc aproape perfect, demonstrând că se poate face justiţie eficientă cu aceiaşi oameni (provocare pe care nu a susţinut-o nici un preşedinte până acum). El nu îşi asumă erorile (cel puţin pentru o perioadă) şi beneficiază de existenţa unui corp social care e tolerant faţă de abuzuri cu caracter pozitiv (populaţia nu îl percepe pe preşedinte ca încălcând separaţia puterilor în stat, ci ca „punând biciul” pe cei din justiţie).
Condamnarea lui Sorin Ovidiu Vântu poate genera complicaţii pentru Traian Băsescu, mai ales în ceea ce priveşte susţinerea campaniei continue de imagine pe care preşedintele o derulează. Acest om de afaceri are/a avut o influenţă importantă asupra unor structuri de presă şi asupra unor formatori de opinie, iar acest lucru poate conta cu siguranţă şi în continuare.
În acest moment se poate face din nou legătura cu interviul acordat de Traian Băsescu la începutul săptămânii, când acesta vorbea de grupuri care influenţează presa în scopul atingerii unor interese economice şi politice. Fără să dea nume, declaraţia sa a părut a fi o explicaţie pentru ostilitatea unei anumită părţi a presei faţă de preşedinte. Era însă un atac în care erau vizaţi indirect şi personaje precum Sorin Ovidiu Vântu. Traian Băsescu joacă acum o carte foarte riscantă, cu beneficii foarte mari, dar şi cu pericole pe măsură. Dacă va câştiga, e foarte probabil să limiteze mult din forţa structurilor de putere care au contribuit inclusiv la succesul său electoral (devenind astfel mult mai independent şi mai puternic). Dacă va pierde, există riscul ca toată această instabilitate mediatică să se întoarcă împotriva sa.
Traian Băsescu se confruntă acum cu „libertatea” pe care i-o conferă nivelul foarte ridicat de încredere din sondajele de opinie. Este momentul cel mai delicat, deoarece modul în care se va comporta în lunile următoare vor fi decisive inclusiv pentru imaginea pe care Băsescu şi-o va contura în perspectiva viitoarei sale campanii prezidenţiale.
