Traian Basescu: „Lucrurile s-au complicat extrem de puternic dupa alegerea noului guvern irakian – (investit ieri-nota red.), in contextul actiunilor declansate de coalitie si de fortele irakiene”.
La scurt timp, Traian Basescu a intrat in direct prin telefon la Realitatea TV si a facut precizari: „Orice ratare a unui contact este un element de alerta maxima”, spune Traian Basescu. „Lucrurile s-au complicat extrem de puternic in Bagdad dupa alegerea noului guvern irakian, iar complicarea situatiei creeaza dificultati, in special de contactare”.
„Aceasta efervescenta razboinica in Bagdad ne-a creat dificultati in a mentine contactul cu reprezentantii celor care ii detin pe cetatenii romani.
Înainte de orice alt comentariu, readucem în atenţie declaraţia Consiliului Europei: „cenzura din motive de securitate nu serveste decat cauzei teroristilor”. Această declaraţie este menită a infirma toate criticile aduse de Traian Băsescu presei pentru preocuparea de a publica informaţii suplimentare despre criza irakiană.
Declaraţiile de ieri ale preşedintelui deschid o perioada in care preşedinţia poate incepe sa aiba probleme la nivel de comunicare. Chiar dacă a fost vorba de o gafă sau chiar dacă a fost vorba de o informaţie lansată special, efectul ei a fost unul defavorabil emitentului. Pentru că, în loc să enunţe clar mesajul pe care ar fi vrut să îl facă public, Traian Băsescu a fost nevoit să vină cu precizări şi să corecteze speculaţiile fireşti pe care el însuşi le-a generat.
Răpirea cetăţeanului australian din aceste zile oferă mass-media din România posibilitatea unei comparaţii inedite între modul de raportare a autorităţilor faţă de criză. Această comparaţie infirmă regulile pe care preşedinţia a încercat să le impună în această perioadă: comunicarea poate avea loc cu o periodicitate normală; se pot transmite public informaţii despre caz; se poate vorbi clar şi deschis despre respingerea revendicărilor răpitorilor. Principalul avantaj al transmiterii de informaţii este tocmai preîntâmpinarea tentaţiei de a se ajunge la speculaţii majore (adică exact capcana în care a căzut presa românească).
Revenind la declaraţiile de ieri, ele au forţat iarăşi mass-media să ajungă în zona speculaţiilor, tocmai pentru că preşedintele (într-un context toal nespecific – o întâlnire pe teme de cultură), a preferat să lanseze un comentariu eliptic, din care se putea înţelege orice.
Considerăm că este o gafă de comunicare, deoarece din ea nu a avut nimeni de câştigat. Astfel, familiile celor răpiţi au trecut prin emoţii inutile iar preşedinţia a fost nevoită să facă un pas înapoi şi să clarifice o frază care putea de la început să fie mai simplă. Ţinând cont de faptul că preşedinţia a folosit media pentru a transmite mesaje în ultima perioadă către răpitori, putem spune că ultima declaraţie nu a folosit la nimic. Dimpotrivă, poate contribui la iritarea răpitorilor, care şi aşa sunt afectaţi de nivelul ridicat al violenţelor din Irak.
Nu vom interpreta aceste dificultăţi de comunicare drept semnale ale precipitării situaţiei. Semnalăm însă, în acest context, că autorităţile par a fi picat acest test al coerenţei comunicaţionale într-o criză de proporţii.
Pentru populaţie, prelungirea crizei este un semn al incapacităţii autorităţilor de a le gestiona şi poate conduce la scăderea încrederii în ele. O comunicare deschisă, transparentă şi responsabilă ar fi evitat impresia că autorităţile sunt în culpă. Marele pericol cu care se confruntă autorităţile în urma acestor greşeli de comunicare este acela al dublării numărului de vinovaţi. Astfel, după vinovaţii iniţiali (răpitorii, în cazul nostru), sunt indentificaţi şi vinovaţi suplimentari (autorităţile). Pentru terorişti, acest efect este binevenit, deoarece limitează puternic coeziunea socială, aptă de a genera solidaritate în faţa solicitărilor formulate.
Preşedinţia este, în prezent, forţată să acţioneze mult mai proactiv la nivel de comunicare pentru a elimina o parte din impresia negativă rezultată în această perioadă. Doar prin anunţarea periodică a faptului că cei răpiţi sunt în viaţă nu se va putea menţine o părere favorabilă la nivelul opiniei publice.
Singurul avantaj de care mai beneficiază în prezent preşedinţia este acela al monopolului descrierii situaţiei (care poate fi folosit în orice situaţie, fie ea fericită sau nu). E de aşteptat ca acest monopol să fie folosit în scopul definirii preşedinţiei drept principalul actor pozitiv al întregii situaţii.
