Sambata, presedintele PD a recunoscut limpede ca fuziunea este o poveste pe termen lung, dupa 2008. „In conditiile in care aceasta guvernare va fi de succes, problema unificarii sau a fuziunii va fi o chestiune mult mai usor de realizat“, spune Emil Boc. Liderul PD recunoaste ca nu a discutat explicit aceasta tema cu presedintele PNL si ca ea nu reprezinta o prioritate.

Bogdan Olteanu a transmis ieri ca prioritatile PNL sint „reusita integrarii in UE la 1 ianuarie 2007 si indeplinirea obligatiilor asumate in fata romanilor in campania electorala“. „Buna functionare a Aliantei nu trebuie privita ca un scop in sine, ci ca un mijloc pentru realizarea angajamentelor“.

„Ideea fuziunii este deja compromisa. Cea mai probabila idee de unificare este cea federativa“, spune liberalul Valeriu Stoica. Noul plan al fostului presedinte al PNL presupune unificarea tuturor fortelor de dreapta intr-o constructie federativa, un mare partid al dreptei, care sa fie organizat pe curente, astfel incit liberalii, crestin-democratii si democratii sa-si pastreze identitatea. El avertizeaza ca, daca o unire a dreptei, de orice fel ar fi ea, nu se va materializa pina in 2008, urmatoarele alegeri vor fi cistigate de stinga.

Intr-un interviu acordat BBC, Radu Berceanu a afirmat ca unificarea dintre PNL si PD este legata de organizarea alegerilor anticipate: „In mod clar, cele doua lucruri vor avea o anumita legatura. Daca, la un moment dat, va aparea mai pregnanta ideea alegerilor anticipate, cu atat mai mult intr-un astfel de caz e foarte bine ca aceste doua partide sa fie deja intr-un proces mai avansat de apropiere spre o unificare”.

 

Reluarea apelului şi apoi renunţarea la ideea fuziunii, în decursul a numai câteva zile, sugerează gradul de artificialitate a înţelegerii afişate în ultima săptămână în cadrul Alianţei PNL-PD.

Faptul că ipoteza a fost lansată şi ulterior abandonată trădează faptul că liderii Alianţei au mers prea departe în încercarea de a convinge opinia publică de depăşirea conflictelor şi existenţa unei proiecţii de parteneriat pe termen lung. Dacă listele comune pentru alegerile europene reprezintă afirmarea inofensivă a unui obiectiv oricum îndepărtat şi neclar, resuscitarea dezbaterii despre fuziune s-ar putea dovedi mult mai periculoasă – inclusiv prin provocarea unor reacţii nedorite în cadrul filialelor.

Sunt posibile două variante de interpretare: fie este vorba de o inconsistenţă politică deja devenită tradiţională pentru cele două partide, fie asistăm la un joc politic interesant al lui Călin Popescu Tăriceanu, care vrea să facă paşi înainte şi să preîntâmpine loviturile din partea adversarilor din propriul partid.

Readucerea în discuţie a temei fuziunii nu putea fi percepută doar ca o declaraţie protocolară, aşa cum pare acum că s-a dorit. Era evident că mass-media va specula foarte mult şi că va interpreta mesajul ca pe enunţarea unei prioritate. De altfel, o astfel de interpretare este firească, fiindcă mesajele au venit tocmai de la liderii celor două partide, Emil Boc şi Călin Popescu Tăriceanu. Precizăm că iniţiatorul mesajului a fost Călin Popescu Tăriceanu şi nu Emil Boc (liderul PD doar susţinând public mesajul colegului său)

O semnificaţie a replierii lor ulterioare ţine de autoritatea pe care aceşti doi lideri o au de fapt în interiorul propriilor partide. Astfel, la nivel de imagine, impresia generată de paşii înapoi este aceea că partidele (PD şi PNL) nu au dorit să preia din nou obiectivul fuziunii şi au forţat liderii să adopte poziţii diferite.

Un alt semnal dat de această incoerenţă este legat în mod clar de lipsa unei agende politice comune. Singurul element care leagă formal cele două partide este guvernarea, unde există oricum probleme referitoare la agendă şi la priorităţi.

Pentru Alianţă, lipsa unui proiect politic comun în afara guvernării echivalează cu recunoaşterea formalismului acestei colaborări şi a posibilităţii ruperii sale în cazul în care guvernarea va dezamăgi.

Călin Popescu Tăriceanu pare a induce o idee nouă, diferită de cea pe care Stoica, Muscă sau Stolojan doresc să o impună: astfel, Tăriceanu afirmă că vrea fuziune, dar nu ca urmare a eşecului guvernării (cum au susţinut cei care îl contestă), ci ca urmare a succesului guvernării (caz în care rolul lui Tăriceanu devine foarte important).

Persoane de interes:    Călin Popescu Tăriceanu    Emil Boc   

Administratorul