Ministrul francez de Interne, Nicolas Sarkozy, le-a cerut ieri prefectilor sa ii expulzeze pe toti strainii condamnati in cazul violentelor urbane din ultimele 13 nopti, inclusiv pe cei aflati in Franta cu forme legale: „Le-am cerut prefectilor ca strainii, cu forme legale sau ilegale, care au facut obiectul unei condamnari sa fie expulzati, fara intirziere, de pe teritoriul nostru national, inclusiv cei care au viza de sedere. Cind ti se face onoarea de a avea dreptul de sedere, trebuie macar sa nu fii arestat in timp ce provoci violente urbane“.

Pe de altă parte, Villepin a anuntat noua politica sociala care ar dezamorsa situatia exploziva din suburbii. Prim-ministrul a promis ca fiecare somer sub 25 de ani din zonele defavorizate va fi primit in urmatoarele trei luni de Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca si se va gasi o „solutie specifica“ pentru cazul sau. Celor care traiesc din ajutorul social si isi vor gasi de lucru li se va acorda o prima de 1.000 de euro. Acest lucru inseamna gasirea unui contract de munca sau un stagiu de formare. Vor fi create 15 zone libere urbane, pentru a atrage investitorii in suburbiile defavorizate. 100 de milioane de euro vor fi alocate suplimentar asociatiilor de stat din zonele defavorizate. Vor fi create 5.000 de posturi de asistenti pedagogici. Vor fi acordate 100.000 de burse de merit, fata de 30.000, in prezent, si vor fi deschise inca zece internate pentru elevii „cei mai promitatori“. Pentru cei certati cu scoala, ei vor putea intra in ucenicie de la virsta de 14 ani, in loc de 16. Va fi creata o agentie pentru coeziune sociala si egalitatea sanselor. In fata acestor promisiuni generoase, socialistii francezi au anuntat „un pact de nonagresiune“, in timp ce dreapta l-a ovationat pe Villepin.(Cotidianul)

 

Toate informaţiile puse la dispoziţia presei de către autorităţi sugerează o diminuare semnificativă a revoltelor din oraşele franceze. Deşi manifestările de protest nu au încetat, totuşi numărul maşinilor incendiate a scăzut şi energia participanţilor pare să îşi reducă treptat, dar sigur, resursele.

Deşi el nu poate fi evident cuantificat exact, se apreciază că o parte din meritul pentru această liniştire a situaţiei aparţine reacţiilor multidimensionale ale autorităţilor. Astfel, dacă în primă instanţă principalul purtător de mesaj al acestora fusese ministrul de interne Nicolas Sarkozy, care a adoptat un ton radical şi agresiv, luni s-a recurs la un tandem comunicaţional a cărui acţiune concertată pare să fi dat rezultate: Sarkozy a continuat pe linia represiunii şi pedepsirii, în timp ce primul ministru Villepin a abordat o atitudine axată, în egală măsură, pe sancţiune şi acţiune constructivă.

Astfel, mesajul său a constat în două părţi principale: prima se referea la instaurarea stării de urgenţă (dispoziţie care acordă, de fapt, dreptul autorităţilor locale să declare stare de urgenţă în zonele respective), iar cea de a doua conţinea un set impresionant de măsuri cu caracter social menite să reglementeze situaţia care a permis apariţia acestor revolte.

Strategia comunicaţională la care a apelat executivul francez la mai mult de zece zile de la debutul protestelor este acum una duală, susţinută pe două voci şi pe două dimensiuni de acţiune:

  • prima – susţinută de Sarkozy – sugerează lipsa de legitimitate a protestelor, din moment ce se axează pe ideea necesităţii stopării revoltelor şi blamează explicit pe autorii acestora
  • cea de a doua – susţinută de Villepin – subliniază legitimitatea protestelor, pe două zone: conştientizarea impactului acţiunii lor (prin declararea stării de urgenţă) şi, mai ales, oferirea unui răspuns instituţional revendicărilor implicite ale acestora.

Setul de măsuri propus de premierul francez este deosebit de cuprinzător – mai ales dat fiind intervalul scurt avut la dispoziţie de autorităţi pentru a coagula o serie coerentă de acţiuni în acest sens. Prevederile merg de la cele generale, precum suplimentarea bugetului pentru politici sociale, până la cele individualizate, care implică evaluarea fiecărui caz în parte de tânăr sub 25 de ani din zonele defavorizate care se află în căutarea unui loc de muncă. De asemenea, se merge de la particular (plasarea efectivă a acestora în câmpul muncii) până la general (prin politici educaţionale şi economice).

Trebuie subliniat că această reacţie a guvernului francez reprezintă o recunoaştere implicită a deficitului de acţiune guvernamentală în privinţa situaţiei economice şi sociale a comunităţilor de imigranţi. Prin apelul la o strategie atât de vastă, cabinetul francez – şi, prin extensie, clasa politică în general – admite eşecul său de a gestiona, pe multiple planuri, condiţia şi relaţia societăţii cu o categorie importantă, care şi-a dovedit, cu această ocazie, şi potenţialul de a-şi vocaliza solicitările.


Administratorul