Ion Cristoiu: Cum comentaţi această declaraţie a lui Traian Băsescu că domnia sa va învinge structurile?

Emil Constantinescu: Păi nu poate să le învingă pentru că face parte din ele. Din tinereţe a făcut… Deci preşedintele Traian Băsescu spune ceva care îi dă un credit – nu a făcut poliţie politică. Îl cred pe cuvânt, n-a făcut poliţie politică, dar a fost toată vremea în legătură cu ele.

A fost, de fapt, un mare proces de manipulare prin care elitele intelectuale româneşti au creat mitul Băsescu. Pentru că deja asta era o operaţie terminată. Au fost două mari operaţii de manipulare a opiniei publice uriaşe care s-au reuşit: una a fost crearea mitului Stolojan, treptat a devenit adjunct al ministrului de Finanţe, secretar de stat, ministru de Finanţe înaintea Guvernului, după care prim-ministru. A fost spălat la Banca Mondială într-un post de funcţionar pentru ca apoi să intre în PNL, pentru ca ideea structurilor oligarhice să controleze toate partidele. Toate aceste persoane care fac parte din structuri nu sunt independente.

Este acelaşi sistem (în 2005-n.n.) care acţionează coerent. Deci era prelungirea atitudinii din perioada 2001-2004, care s-a făcut într-o formă radicală: cei care au condus televiziunea publică, radioul public, cei care au condus multe televiziuni private, cum se întâmplă la români.

Perioada 96-2000, a fost pierderea controlului politic de către sistemul oligarhic printr-o vot imprevizibil al poporului român pe care nimeni din ţară şi nici din afară nu l-a prevăzut.

Perioada 2000-2001 a însemnat restauraţie, deci a însemnat recucerirea puterii politice, dezvoltarea – şi o să vedem cu ce consecinţe – a puterii sistemului oligarhic în economie, care a devenit excepţional de puternic, şi menţinerea controlului sistemului oligarhic în presă. Deci au apărut trei segmente ale sistemului oligarhic. Perioada 2005 pe care o trăim în momentul de faţă poate să fie denumită ca o conservare. Este o conservare a sistemului oligarhic pentru că, iată, ne aflăm la sfârşitul unui an, a primului an de la o aşa-zisă schimbare politică care n-a schimbat nimic. Nu există nici o lovitură care să fi fost primită de sistemul oligarhic nici în zona politicului reală.

Nu numai pe lista lui Severin, nimeni, dar absolut nimeni nu a discutat propunerea lui Adrian Severin ca PD-ul să intre într-o alianţă formală politică şi să declare încă din 1997 că sprijină candidatura lui Emil Constantinescu. Ăsta a fost momentul mortal pentru sistem, momentul în care Traian Băsescu a fost convocat şi aruncat în luptă pentru, pe de o parte, demolarea Guvernului Ciorbea cu scopul foarte precis de a reveni la planul iniţial, să vină Radu Vasile, colaboratorul său să vină în Guvern. Pentru că, de fapt, Guvernul Vasile a fost un Guvern bicefal, a fost Guvernul Vasile-Băsescu.

Al doilea lucru care trebuie să se afle: căile pe care veneau banii erau agenţiile de comerţ exterior, nu numai ale Ministerului Comerţului, a tuturor ministerelor, inclusiv cea de la Anwerp pe care o conducea domnul Traian Băsescu. Deci toate arhivele, pentru că erau documente, deci fiecare din aceasta are un set de documente care sunt bine păstrate la SIE şi sunt ferite de poporul român. Eu cer şi spun un lucru precis acum, cer ca, dacă există în Parlamentul României oameni de bună-credinţă care nu fac parte din sistemul oligarhic, să elaboreze o lege în regim de urgenţă care să elimină sintagma poliţie politică şi-n care să se prevadă trecerea la CNSAS a arhivei AVS – Aport Valutar Special

Doresc să lansez un apel către societatea civilă să începem cu reconstrucţia societăţii civile, de la nişte principii foarte simple: să nu mai admitem să fim minţiţi şi să fim furaţi, să reuşim să construim un nou proiect. Dacă elitele intelectuale actuale care au construit acel proiect politic de succes, dar imoral nu sunt capabile să construiască din nou un proiect şi politic şi moral ca în 96…

EMIL CONSTANTINESCU: TEORIA OLIGARHIEI SECURISTE

Conceptul fundamental al teoriei prezentate de Emil Constantinescu este oligarhia. Prin oligarhie fostul şef al statului pare să înţeleagă o structură cu origini puternice în sistemul comunisto-securist, care conduce România din 1989 şi până astăzi. În viziunea sa, oligarhii sunt foşti securişti, a căror bază economică, înainte de 1989, o constituia activitatea în comerţ exterior. Pentru aceştia, conducerea la nivel politic este doar un mijloc, scopul fiind beneficiile de ordin economic.

Emil Constantinescu vede două variante de manifestare ale aceleeaşi oligarhii: una hard, reprezentată de PDSR-PSD, şi una soft: Alianţa D.A..

Emil Constantinescu propune reîntoarcerea la „schimbarea” din 1996, adică la momentul în care, prin votul electoratului, sistemul oligarhic a pierdut controlul politic. Cele două formaţiuni care alcătuiesc Alianţa D.A., PNL şi PD, au abandonat, pe rând, acest sens, căzând pradă oligarhiei. PNL şi PD sunt partide vinovate. Retragerea lui Emil Constantinescu din cursa pentru alegerile din 2000 a fost semnul că oligarhia învinsese, ceea ce fostul şef al statului numeşte restaurare.

Aşa-zisa reformă a opoziţiei, după 2000, a reprezentat, de fapt, căderea definitivă a acestor partide în mâna oligarhiei. La conducerea PNL şi PD au ajuns doi foşti securişti: Theodor Stolojan şi Traian Băsescu. Theodor Stolojan este cel care a pregătit victoria lui Ion Iliescu la alegerile din 1992 (când Emil Constantinescu a pierdut), iar Traian Băsescu, prin comportamentul său din timpul guvernării CDR (1997-2000) a contribuit decisiv la eşecul „schimbării”. Din punct de vedere simbolic, Traian Băsescu este, aşadar, negarea ideii de „schimbare”.

În perioada 2003-2004, proiectul Acţiunii Populare a invitat societatea civilă la o schimbare fundamentală a clasei politice. Elita intelectuală a preferat, însă, răul cel mai mic, adică oligarhia soft a Alianţei. Nu se poate nega o anumită deschidere a guvernării Alianţei, lucru vizibil în gradul mai mare al libertăţii presei. Cu toate acestea, actuala guvernare nu este mai mult decât o conservare a oligarhiei.

Este din ce în ce mai evident că Alianţa nu doreşte şi nu poate să aducă adevărata schimbare. Prin urmare, este de datoria PNŢCD să nu abandoneze această misiune şi, împreună cu Emil Constantinescu, să se constituie într-o alternativă la Alianţă. De asemenea, este necesar ca elita intelectuală să-şi întoarcă din nou faţa la Emil Constantinescu şi să-l susţină în bătălia politică pe care o va duce împotriva oligarhiei.

Demonstraţia „negru pe alb” a acestei teorii se găseşte, potrivit lui Emil Constantinescu, în arhivele Securităţii. Descoperirea tuturor arhivelor Securităţii va demasca întreaga oligarhie. Electoratul trebuie să ştie că, în calitate de şef al statului, Emil Constantinescu a fost un preşedinte informat. El ştie ce spune, a văzut probabil aceste documente, poate chiar deţine copii.

COMENTARII

Teoria lui Emil Constantinescu este, în mare, coerentă, dar contradictorie când se intră în amănunte. Faptul că de o parte se află eroul pozitiv şi misiunea sa, iar de cealaltă parte sistemul „rău” arată că avem de-a face cu o strategie de imagine. Emil Constantinescu doreşte în mod clar să reintre în politică.

Contextul lansării teoriei oferă câteva elemente favorabile receptării ei. 1). După un an de guvernare, Alianţa D.A. şi Traian Băsescu nu au opţinut rezultate împotriva unui sistem pe care îl consideră „ticăloşit”. 2). Prezenţa în continuare a liderilor PSD la conducerea celor două Camere ale Parlamentului lasă impresia că bătălia cu sistemul a fost un fals, în realitate mergându-se pe ideea unei coabitări a oligarhiei hard cu oligarhia soft. 3). Traian Băsescu este din ce în ce mai vulnerabil, fiind acuzat de toate relele pe care a promis că le va înlătura din societate. 4). Traian Băsescu a promovat iniţiativa sa de unificare a serviciilor sub conducerea unui consilier prezidenţial. 5). PD a adoptat doctrina populară şi preia în acest fel mesajul PNŢCD (actualul PPCD).

Prilejul i-a fost oferit lui Emil Constantinescu de Traian Băsescu însuşi. Prin atacul necontrolat la adresa fostului şef de stat, Băsescu a făcut din Constantinescu o victimă şi, în acelaşi timp, a lăsat impresia că se teme de ceva.

Alianţa a încercat să modifice rezultatul alegerilor din 2004, în sensul confirmării „schimbării”, iar PSD a proclamat egalitatea la scor. După cele întâmplate în 2005, PSD pare să fi avut dreptate. Emil Constantinescu propune, însă, o a treia interpretare. Într-adevăr, PSD susţine în mod corect că alegerile au dat egalitate la scor, dar asta din cauză că nu a existat o alternativă susţinută la oligarhie. Egalitatea a însemnat, de fapt, o respingere a ambilor concurenţi principali (după logica „nici/nici”).  Emil Constantinescu a unificat proiectul Acţiunii Populare cu „schimbarea” promisă de PNŢCD în 1996 şi astfel a alcătuit o alternativă.

Există cel puţin două motive pentru care afirmaţiile lui Emil Constantinescu pot avea oarecare legitimitate. În primul rând, felul în care PNL şi PD au părăsit, la un moment dat, PNŢCD-ul a fost poate corect din punct de vedere politic, dar nu moral. În al doilea rând, faptul că PNŢCD (PPCD-ul lui Ciuhandu) nu a fost primit în Alianţa D.A. înaintea alegerilor din 2004, a fost o decizie corectă, politic şi imagologic, dar nu şi morală. Nici după alegeri Alianţa nu a oferit, măcar simbolic, PNŢCD un loc în structurile guvernamentale. Compromisul continuu al celor două partide nu le oferă legitimitatea de a se constitui într-o alianţă pentru Dreptate şi Adevăr. Acelaşi lucru este susţinut, din punct de vedere ideologic, şi în legătură cu actualul preşedinte Traian Băsescu. Omul care a fost demolatorul „schimbării”, în perioada 1997-2000, nu poate fi acum simbolul acestei schimbări.

Un aspect pozitiv al strategiei lansate de Emil Constantinescu este anamneza perioadei 1996-2000. Prin ieşirile sale, fostul preşedinte reuşeşte să aducă în dezbaterea publică o perioadă refulată din istoria recentă a României.

În perioada 2001-2004, PNŢCD a traversat o continuă criză de identitate. Liderii ţărănişti şi Emil Constantinescu s-au învinovăţit reciproc de eşecul „schimbării”, de eşecul guvernării, de eşecul CDR2000 la alegeri. Reapropierea dintre ei este de dată recentă şi are la bază anticiparea unui eşec al Alianţei. În primul rând PD-ul este afectat, pentru că PNŢCD respinge apropierea acestui partid de doctrina populară, demascând-o ca oportunistă.

Nu există încă probe care să demonstreze că Traian Băsescu a fost colaborator apropiat al fostei Securităţi. Cu toate acestea, venită din partea unui fost şef de stat, adică din partea unei persoane care a condus practic serviciile timp de patru ani, această acuzaţie nu poate să nu aibă impact. Emil Constantinescu va insista pe acest subiect şi îl va obliga pe Băsescu la un răspuns mai coerent decât insulta de primă instanţă.

Atacul lui Emil Constantinescu, lansat într-un moment de vulnerabilitate al Alianţei, va afecta credibilitatea celor două partide componente (PNL şi PD), dar va avea un impact probabil nul asupra PSD. Împotrivirea lui Emil Constantinescu ar putea fi considerată un eveniment tipic pentru ceea ce a însemnat şi înseamnă o guvernare de dreapta în România.

Mesajul lui Emil Constantinescu este unul de tip radical şi este susţinut şi de liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor. Asocierea inedită îi poate fi favorabilă lui Constantinescu, în condiţiile erodării Alianţei.

Atacul lui Emil Constantinescu are şi un caracter personal profund. Traian Băsescu a declarat în repetate rânduri că nu va fi „învins de sistem”, aşa cum a fost Emil Constantinescu. Chiar dacă sintagma aparţine chiar fostului preşedinte, a o accepta, rostită de un adversar politic, este imposibil.

Din punct de vedere politic, strategia lui Emil Constantinescu poate fi considerată o mişcare conservatoare asemănătoare cu „polul social” al lui Ion Iliescu şi Petre Roman. Dacă ultimii propun în fapt o întoarcere la Revoluţia din 1989, Constantinescu cere întoarcerea la Schimbarea din 1996. Dincolo de încercarea acestor lideri de a reveni pe scena politică, izbucnirea acestor mişcări arată că mai multe probleme politice ale României postdecembriste au rămas nerezolvate.

Persoane de interes:    Emil Constantinescu    Theodor Stolojan    Traian Basescu   

Administratorul