Anunţul făcut public în România duminică, al eliberării jurnaliştilor răpiţi în Irak, va produce, cu siguranţă, efecte politice şi de imagine importante, care pot modifica sensibil echilibrul politic românesc.
1. Principalul efect este victoria de imagine pentru Traian Băsescu. După 55 de zile de la răpire, perioadă în care a început să se manifeste şi o anumită ostilitate faţă de preşedinte din cauza stilului defectuos de comunicare, acest anunţ îi permite lui Traian Băsescu să îşi redefinească poziţia în spaţiul public şi în faţa electoratului.
Preşedintele are ocazia (şi datorită monopolului pe care îl exercită asupra comunicării oficiale despre acest subiect) să puncteze foarte clar cine sunt autorii eliberării şi vinovaţii de întreaga situaţie. În declaraţia de ieri din faţa presei, el a sugerat foarte clar (împotriva altor informaţii care circulau, inclusiv în Irak) că acest succes e efectul unei operaţiuni executate 100% de structurile româneşti. În acest fel, se doreşte preluarea beneficiilor care decurg din eliberare şi acoperirea totală a deficitului de imagine acumulat în ultima perioadă.
Băsescu va creşte, cu siguranţă, în sondaje şi îşi va consolida poziţia în faţa tuturor celorlalţi actori de pe scena politică pentru cel puţin câteva luni, dacă nu şi mai mult. Următorul moment de maximă importanţă nu îl are în vizor pe Băsescu, ci pe Tăriceanu (este vorba de raportul de ţară) şi, în acest context, preşedintele poate reactiva toate subiectele favorite din ultima vreme, inclusiv cel al alegerilor anticipate.
2. Băsescu preia iniţiativa la nivelul Alianţei şi, poate chiar şi la nivelul guvernării.
În prezent, Băsescu are oportunitatea de a puncta, legitim, priorităţile României pentru perioada următoare. De altfel, preşedintele a şi făcut-o săptămâna trecută, în emisiunile la care a participat, atrăgându-şi pentur unele comentarii chiar criticile colegilor de alianţă.
Fiind în continuare un motor, o locomotivă a Alianţei, Băsescu are avantajul de a putea renegocia toate echilibrele de forţă în favoarea sa şi a apropiaţilor săi. De pe această poziţie, e de aşteptat să se asigure (dacă aceasta este dorinţa preşedintelui) o mai mare stabilitate pentru guvernare (prin mişcorarea dimensiunii critice a PC şi UDMR).
Pe acest val, e foarte probabil ca asumarea în parlament a răspunderii pentru legile proprietăţii şi cele despre justiţie să se defăşoare fără nici o problemă majoră (ceea ce ar constitui o nouă victorie pentru Băsescu). Pentru ca acest lucru să se întâmple, e însă nevoie de mobilizarea rapidă a coaliţei, astfel încât asumarea răspunderii să aibă loc cât mai rapid.
3. Liberalii nu mai pot susţine cu fermitate linia critică de la finalul săptămânii (în care îşi apărau propria poziţie în faţa criticilor prezidenţiale).
PNL înregistrează o nouă înfrângere simbolică în relaţia cu partenerul de alianţă (deoarece exact în momentul în care încerca să îşi exprime o poziţie critică faţă de preşedinte a intervenit acest eveniment pozitiv).
Aici sesizăm din nou calculul strategic al preşedintelui, despre care se spune că ştia de câteva zile că jurnaliştii vor fi eliberaţi. Aceasta ar sugera că atacurile la adresa guvernării au fost deliberate şi au pus cu premeditare în dificultate PNL (în special după momentul în care acest partid a reacţionat). Presa de astăzi prezintă şi atacuri ale liberalilor la adresa lui Băsescu într-un moment total inoportun (ceea ce îi va costa pe liberali inclusiv la nivelul opţiunii electorale). Acest eveniment îi va face pe liberali să fie mult mai atenţi cu alte ocazii în ce priveşte modul de raportare la Traian Băsescu.
4. PSD poate avea probleme de imagine şi de credibilitate, dacă subiectul vinovaţilor va fi extins asupra legăturilor cu „mafia arabă”, aşa cum a sugerat Băsescu.
Continuarea anchetelor în acest dosar (definit de preşedinte ca fiind foarte complex) sugerează cercetări aprofundate asupra relaţiilor PSD cu mafia arabă. Au început deja să circule informaţii care sugerează că Munaf ar putea fi anchetat la întoarcerea în ţară (fapt care confirmă că pista Hayssam nu a fost încă abandonată).
Pentru PSD, astfel de evoluţii îi pun în pericol postura de lider al opoziţiei şi îl vor obliga să acţioneze mai degrabă defensiv (deşi face acest lucru deja de jumătate de an). În condiţiile în care PSD nu îşi va restructura puternic propriile structuri, e foarte posibil ca aceste atacuri (la care se adaugă deja linia destul de puternică referitoare la cauzele inundaţiilor) să contribuie la menţinerea PSD la un nivel scăzut de credibilitate (în sondajele de opinie).
În acest context, devine esenţial pentru PSD ca Mircea Geoană să fie un bun organizator şi un bun comunicator, pentru că altfel riscă transformarea partidului său dintr-unul de vârf, într-o formaţiune de forţă medie.
5. Guvernarea poate înregistra un salt de imagine, care poate rezolva şi din deficitul acumulat ca urmare a crizei inundaţiilor. Acesta depinde însă exclusiv de modul în care Traian Băsescu doreşte să speculeze acest moment.
Succesul modifică raportul de forţe în relaţia dintre Băsescu şi Guvern, dezechilibrându-l vizibil în favoarea preşedintelui. Astfel, Băsescu are avantajul de a folosi acest succes în ce direcţie doreşte, inclusiv în aceea de a forţa schimbări la nivelul executivului.
Dacă însă doreşte linişte la nivel guvernamental, e posibil ca preşedintele să permită utilizarea momentului şi de către cabinetul Tăriceanu.
Pentru Guvern, rezolvarea acestei crize poate fi speculata pentru a acoperi deficitul creat de criza inundaţiilor (a se vedea conferinţa de presă de astăzi a lui Tăriceanu). Succesul poate fi acea „ştire pozitivă” de care guvernul avea nevoie pentru a ieşi din cercul vicios al erodării acentuate din aceste luni.
Tăriceanu a putea câştiga câteva luni de linişte, în special dacă în urma acestei acţiuni va reuşi să se asocieze şi cu alte acţiuni pozitive (începerea construirii de case în Banat, succes la asumarea răspunderii în Parlament, finalizarea unei noi etape de recalculare a pensiilor, introducerea leului greu).
Partea delicată a acestei situaţii este pierderea reală a autorităţii de către Tăriceanu. Premierul este evident eclipsat de preşedinte (de care depinde în mod esenţial) şi, din această postură, îi va fi foarte greu să negocieze pe marginea priorităţilor politice. Astfel, va fi foarte delicat pentru premier să mai respingă ideea anticipatelor pentru momentul de după raportul de ţară (mai ales dacă i se va asigura şi menţinerea în postul de preşedinte al PNL).
6. Relaţia Puterii cu presa şi cu societatea civilă poate conduce la redefinirea unui interval de graţie.
Chiar acest subiect al răpirilor a dat startul criticilor la adresa puterii, care a fost nevoită să se adapteze pe parcurs şi să înveţe modul în care să comunice în astfel de situaţii delicate. Deşi presa nu este unanimă în a aprecia drept un succes major al administraţiei Băsescu această eliberare, credem că şi acelor structuri de presă care au adoptat nuanţe critice şi astăzi le va fi dificil să reia cu aceeaşi virulenţă acuzaţiile la adresa lui Băsescu. Chiar preşedintele şi-a oferit aseară un termen de graţie, de două săptămâni, care e probabil să fie respectat în linii mari de presă.
Acest interval este decisiv pentru putere, deoarece el poate oferi prilejul realizării şi începerii punerii în aplicare a unei strategii de comunicare prin care să preia iniţiativa la nivel mediatic. Dacă vor reuşi, cei de la putere vor putea să oprească erodarea ce a început să se manifeste lunile trecute şi să o amâne pentru cel puţin jumătate de an. Dacă nu vor reuşi, atunci acest succes se va asocia doar cu preşedintele Băsescu şi va avea efecte doar la nivel de imagine.
7. Termenul de şase luni de la preluarea mandatului se transformă într-un moment pozitiv.
Până la acest anunţ al eliberării jurnaliştilor, se contura ideea că bilanţul de jumătate de an este unul defavorabil şi ar putea genera chiar restructurări guvernamentale. Acum, situaţia se schimbă oarecum, pentru că se modifică profund poziţia de plecare. Nu mai este o situaţie fără succese, ci una în care există şi lucruri bune şi lucruri rele. Şi, în condiţiile în care preşedintele Băsescu este cel în măsură să dea verdicte în prezent, e de aşteptat ca lucrurile bune (aşa cum sunt definite de Băsescu) să permită guvernării o anumită continuitate de care are nevoie pentru consolidarea poziţiei în sondajele de opinie.
