Fostul presedinte Emil Constantinescu a declarat ieri citat de Mediafax, ca va participa la o sedinta a Colegiului CNSAS pentru a le arata conducatorilor institutiei ce, unde si cum sa caute documentele pentru restabilirea rolului Securitatii”. El a precizat ca nu a acuzat actuali demnitari de politie politica, ci a considerat ca trebuie lamurita colaborarea lor sub diferite forme cu fosta Securitate. Fostul sef de stat l-a acuzat pe presedintele Traian Basescu ca a fost informator al Securitatii. „Numitul Traian Basescu a fost racolat ca informator, in primul an de facultate, la directia de contrainformatii a armatei.” „O sa le para rau ca m-au chemat”, a subliniat Constantinescu. „Vorbim de niste structuri ale caror organigrame se gasesc, nimeni nu le-a spus sa le cerceteze (…) Sa se dea organigrama, persoanele, si apoi aceste persoane sa fie convocate. (…) Ii sugerez presedintelui Traian Basescu sa faca o sedinta CSAT”, a mai spus Constantinescu, care a adaugat ca doar CSAT poate hotari ce informatie este periculoasa pentru siguranta nationala.
Băsescu: “Preşedintele Constantinescu este un om care nu a lăsat nici o dâră în mandatul său pentru România, aşa că nu sunt dispus să ascult chiar şi oamenii care au pierdut vremea. De altfel, nici nu era de aşteptat să aibă demnitatea unui preşedinte atâta timp cât n-a existat ca preşdinte pentru ţara asta”.
Constantinescu, preşedinte PNŢCD?
Taranistii se intorc la vechea denumire a partidului, PNTCD, dupa ce n-au reusit, timp de mai bine de un an, sa-si inscrie la tribunal formatiunea redenumita, in vara lui 2004, Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD). Ion Diaconescu a declarat ca sansele ca fostul sef al statului, Emil Constantinescu, sa se alature taranistilor, in eventualitatea unor alegeri anticipate anul viitor, sunt de peste 70 la suta.
Prima remarcă importantă referitoare la acest nou subiect este legată de apariţia sa în contextul dezbaterilor referitoare la comunitatea de informaţii. Pe fondul insistenţei cu care Traian Băsescu a promovat această iniţiativă, încercând amplificarea rolului perceput al serviciilor secrete, se reactivează acuzaţiile legate de colaborarea sa cu securitatea. Prin acest mesaj, Constantinescu încearcă să delegitimeze iniţiativa actualului preşedinte, punând-o sub semnul unei predispoziţii nocive de colaborare cu structuri de informaţii.
Desigur, pentru Emil Constantinescu sesizarea acestei oportunităţi de resuscitare a unui subiect controversat, în momentul în care fondul se dovedeşte favorabil, este o modalitate de revenire în prim-plan. Nu este un fundament durabil pentru o eventuală recredibilizare – relansarea acestui subiect nu are nici o componentă constructivă, nu priveşte configurarea unui proiect politic personal sau contribuţia, cu o idee nouă, la dezbaterea publică românească; dimpotrivă, este un atac – deci dimensiunea distructivă primează clar – bazat pe obsesii vechi, considerate de mulţi anacronice, ale fostului preşedinte (discursul anti-securitate).
Pe de altă parte însă, Constantinescu a intuit corect, deocamdată, că subiectul poate fi unul iritant pentru şeful statului. Replica acestuia la atacul fostului preşedinte este o greşeală tactică majoră, care, deşi ar putea să nu aibă consecinţe grave pentru moment, demască un resort de reacţie periculos pentru statutul lui Băsescu. Astfel, fiind vizat de un atac axat pe un detaliu al trecutului său, răspunsul lui Băsescu nu a păstrat proporţiile şi sensul atacului, fiind direcţionat în schimb către persoana interlocutorului său. Cu alte cuvinte, fiind numit de Constantinescu “securist”, Băsescu a replicat prin inventarea unei etichete-replică pentru acesta, cea de “preşedinte inutil”. Recursul la atacul la persoană camuflează iritarea şi, poate, lipsa unei replici viabile pe tema dată. Un personaj sigur pe el ar fi putut ignora ofensiva sau ar fi putut-o trata cu condescendenţă, superioritate sua amuzament. Băsescu a dovedit însă enervare, emiţând cu această ocazie o serie de judecăţi la care, teoretic, postura sa oficială nu îi dă dreptul.
Faptul că fostul preşedinte vizează o reactivare ar putea fi confirmat şi de mişcările din zona PNŢCD (de asemenea, şi de anunţatul eveniment organizat de Constantinescu pe 29 noiembrie, la aniversarea a 9 ani de la debutul mandatului său). Revenirea la denumirea tradiţională şi eventuala reunire cu Emil Constantinescu marchează eforturile de regrupare, în formula iniţială, după ce goana după formule noi s-a dovedit a fi ineficientă. Această regrupare s-ar putea dovedi însă insuficientă, în condiţiile în care ea va fi însoţită şi de o revenire la vechile clişee şi obsesii discursive, greu de actualizat în contextul politic prezent.
