Totul a pornit de la o banala conferinta de presa, programata pentru vineri, la care initial trebuia sa participe presedintele executiv al PSD, Adrian Nastase. Dupa ce seful statului, Traian Basescu, l-a atacat in mod direct pe Mircea Geoana, acuzandu-l ca, „in perioada in care a fost ministru de externe, nu a facut nimic pentru apararea intereselor Romaniei in Marea Neagra”, presedintele PSD, desi aflat la Suceava, i-a cerut lui Nastase sa il astepte si pe el la conferinta de presa. Numai ca, odata ajuns la sediul partidului din Kiseleff, conferinta a fost sustinuta numai de Mircea Geoana. Intrebat de ziaristi de ce nu mai participa la conferinta de presa, Nastase, vizibil iritat, a declarat: „Nu am ce sa va spun. Va spune domnul presedinte totul”. Ulterior, Nastase a declarat ca „Mircea Geoana era la Suceava si m-a rugat sa tina el conferinta de presa, la intoarcerea in Bucuresti, pentru ca fusese atacat direct de Traian Basescu. Firesc, am acceptat”.
Mircea Geoana a anunta la Suceavat ca va propune conducerii partidului sa se revina la un mandat de patru ani al presedintelui partidului, in prezent durata fiind de doar doi ani.Adrian Nastase s-a declarat impotriva mandatului de patru ani si a sugerat ca ar putea candida la Congresul PSD din 2007 la functia de presedinte.
Pusi la zid de presedintele Basescu care a zis, vineri, la Craiova ca duc o campanie impotriva aderarii Romaniei la UE, pesedistii au raspuns in doua etape, prin Mircea Geoana si Adrian Nastase, cel din urma atacandu-l dur pe seful statului, intr-un interviu acordat duminica agentiei Rompres. „Toata cariera politica a lui Traian Basescu este o colectie de crize si de declaratii impertinente”, a spus presedintele executiv al PSD. El a afirmat ca Traian Basescu” are o gandire totalitara”, principalul sau scop politic fiind „sa obtina puterea totala in numele unei si pentru o minoritate”.
Conflictul dintre Geoană şi Năstase nu reprezintă – evident – o surpriză; singurul element de imprevizibilitate din evoluţia acestei relaţii este periodicitatea cu care au loc asemenea episoade publice de confruntare.
De această dată, contextul însuşi în care s-a reactivat această conflictualitate este semnificativ pentru situaţia actuală din PSD. Astfel, în momentul unui atac dur la adresa PSD din partea preşedintelui Traian Băsescu, dincolo de a reacţiona unit şi ferm în faţa unei ofensive de acest calibru, partidul se dovedeşte a fi dezbinat, iar fostul şi actualul lider se regăsesc pe poziţii conflictuale.
Tehnic, şi acest conflict pune în evidenţă sursa primară a neînţelegerilor la vârf din PSD: legitimitatea incompletă de care se bucură Mircea Geoană ca preşedinte de partid. Aşa cum am mai observat şi cu alte ocazii, social-democraţii au acum doi lideri, unul formal, care se străduieşte să obţină şi autoritatea de facto, şi unul informal, care se străduieşte să îşi exercite în continuare o autoritate pe care a deţinut-o şi nu a pierdut-o decât de iure.
Şi unul, şi celălalt au acţionat în aceste circumstanţe în numele agendei proprii. Astfel, continuându-şi efortul de a-l expulza pe Năstase din prim-planul conducerii de partid, Geoană a sugerat că viitorul prim-ministru al PSD nu va mai fi Năstase, în timp ce fostul premier a încercat să-şi asume în numele partidului reacţia la atacul prezidenţial, fiecare acţionând deci ofensiv la adresa statutului celuilalt.
Faptul că s-a pus în discuţie termenul mandatului de preşedinte este de asemenea semnificativ; dorinţa lui Năstase ca durata de 2 ani să fie menţinută, şi nu prelungită la 4, sugerează dorinţa de implicare cât mai rapidă în lupta formală pentru supremaţie în partid.
Trebuie precizat, la acest moment, că mesajele transmise de Traian Băsescu despre PSD reprezintă un atac deosebit de puternic şi ar putea fi construite pe o intenţie periculoasă pentru social-democraţi: aceea de a pune eventualul insuces al integrării la termen pe seama PSD.
În mesajul prezidenţial se afirmă destul de clar că percepţia instabilităţii politice a Bucureştiului a ajuns la Bruxelles prin intermediul PSD, care, cu alte cuvinte, este atât generator de instabilitate (prin susţinerea războiului de la camere) cât şi mesager al acesteia, adusă cu rea-intenţie la cunoştinţa decidenţilor europeni.
Astfel, în cazul în care raportul de ţară se va dovedi favorabil amânării integrării, Cotroceniul a pregătit deja terenul pentru conturarea principalului vinovat.
Deşi este un plan dificil, disocierea de responsabilitatea unei asemenea decizii europene nu este un plan imposibil de realizat, mai ales în condiţiile în care el presupune confruntarea dintre credibilitatea preşedintelui Basescu şi credibilitatea PSD.
Acesta este momentul în care principalii lideri ai social-democraţilor au ales să se confrunte pe teme de statut şi prestigiu personal, nefăcând decât să confirme acuzaţiile referitoare la obsesia puterii (de altfel, perfect complementare cu acţiunea din Parlament).
